7,756 matches
-
DE O ZI ÎN INSULA CHEUNG CHAU (INSULA CEA LUNGĂ) Din cartierul Wan Chai, de lângă Turnul Hopwell Center (cunoscut mai ales datorită celebrului restaurant rotativ de la etajul 64), luăm un taxi și în 32 de minute ajungem la debarcaderul Central Pier din Portul Victoria. De aici, din 30 în 30 de minute, pleacă fie câte un feribot mai lent, fie câte un turbojet mult mai rapid spre insula Cheung Chau. Optăm pentru feribot și ajungem pe insulă cam într-o oră
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Stanley Plazza, din care poți să ajungi ușor la Stanley Market și la cele trei temple: Pak Tai, Țin Hau construit în 1767 dedicat protectoarei navigatorilor și Kwun Yam dedicat zeiței compasiunii. Tot din Stanley Plazza ajungi ușor la Black Pier. Pe o cărare frumos amenajată cu grilaje meșteșugit îmbinate, prin junglă, ne-am deplasat doar până la micuțul Templu Pak Tai, construit în stâncă și bătut permanent de vânturile și valurile Mării Chinei de Sud. În sudul golfului, se află colegiul
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
sfintei mănăstiri, pe care li l-a dat și întărit atunci Alexandru voievod, și pe drepții lor robi țigani... ele l-au pierdut în zilele lui Ioan voievod când au prădat turcii toată țara noastră și când el însuși a pierit... De aceea,... am dat și am întărit... aceste sate mai sus scrise”. Cred că ai băgat de seamă că aceste călugărițe au pomenit despre „Ioan voievod”. Știi cumva despre care anume voievod este vorba? Amănunte despre acest voievod, supranumit „cel
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de lemn, de lună, de la vama cea mare, să fie pentru candile”. Mai hotărăște apoi: „ca să fie de poslușenie și cu treidzeci și una de case, de oameni ruși, căsari, cari i-am scos... de sub sabie leșilor, că era să piară toți, pentru că s-au fost răsculat asupra leșilor”. Frumoasă fapta lui vodă Constantin Duca să scoată „de sub sabie” pe răzvrătiți. Trebuie să știi însă că țiganii robi încă mai erau la modă. Așa se face că la 30 iunie 1712
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
clănțăne ca un câine. După mai multe insistențe, îl scot din reverie pe stăpân. Nu înțelege. Îl caut pe părintele Ieronim!», strig eu la urechea moșului. Motanul dă să latre de-a binelea. «Ce vrei, măi? Piei de-aici!» Am pierit și opresc un preot-profesor să-l întreb unde-l găsesc pe părintele Ieronim, care l-a cunoscut pe Ilarion Argatu. «Este chiar dumnealui!». În fața mânăstirii, protosinghelul cel vioi dădea un interviu celor doi feciori de la o televiziune particulară... Mai tare
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vas de sticlă sfărâmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scârțâie greu, și bătrânul spân apăru din nou cu ochii mirați. - Ce e? întrebă el în șoaptă, ca și când nu l-ar fi văzut pe băiat. Glasul acestuia pieri de emoție, și inima-i zvâcni cu violență în piept. Încercă să-și adune puterile, când o voce cristalină se auzi de sus: - Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis și văzu în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Pascalopol îi apărură inofensive și se rușină de a-l fi izgonit în chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la pian, nu mai G. Călinescu ieșea în oraș, devenise nervoasă. Felix o găsi odată scormonind sertarele, trăgîndu-le pe toate afară cu furie. Vorbea singură: - N-am o mănușă ca lumea. Of, Doamne! Vindecat de întîiul delir
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pufniră de râs, ceilalți priviră uimiți la Weissmann. Olimpia îndeosebi îl contemplă ca pe un monstru. - Cum, țipă aproape Stănică, să ții fata nemăritată? E o crimă dublă împotriva vigoarei nației și a economiei. Cum, să stea fata sterilă, să piară nația românească, să scadă populația? Și cu averea ce faci? În definitiv, ea e numai un împrumut al societății, care trebuie restituit... - Bravo! aprobă Weissmann. Trebuie restituit comunității. Weissmann fu iarăși contemplat cu mirare. - Dă-mi voie, corectă Stănică, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răcnet, care îi înspăimîntă pe toți, și strânse mâinile și mai solid peste abdomen. - Parcă l-ar durea pîntecele! observă Stănică, privind cuatenție. ("E ceva la mijloc!" își zise el.) - Să fiți cu ochii în patru, comandă Aglae, să nu piară un ac din casă. Noaptea asta stăm aici, că n-o fi foc. Foarte repede sosi Pascalopol cu doctorul și cu Otilia. - Ce mai caută și ăștia?! șopti Aglae, către fetele ei,înciudată. G. Călinescu Doctorul se apropie de pacient
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trei trepte de la intrare ! Peronul, acum... Pasărea țupăie prin iarbă, când colo, când colo, mecanic, ca o jucărie întoarsă cu cheia, și capul motanului se mișcă și el cu ea, în spatele tufișului de păducel. Fiecare pasăre deci pe limba ei piere, pietrișul scârțâindu-i sub tălpi, familiar, dar iată cât de puțin te mai interesează acum de ce să fi spus Sophiei vino mai devreme mâine... Nu mai ai decât câțiva pași până la poartă, deodată însă, un gând neplăcut îți fulgeră prin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al cleștelui. O pretențioasă superstiție, menită, desigur, a mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a flăcării cu sâmbure alb-albăstriu, ca spirtul. Cam atunci intra Maria, cu tablaua de dulceți și cafeaua : încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fi viața lui - un neînsemnat fragment, luminat de o rază întâmplătoare, un colț al uriașei tapiserii pentru care cât trebuie să te dai înapoi ca să poți vedea întregul ? Un înțeles adânc și poate definitiv flutura prin fața pleoapelor lui strânse, pierind derizoriu după spasmul iubirii care avea să-l arunce la mal - o făptură terestră, cu simțurile astupate ! Și ce dimineață albastră intra prin fereastra deschisă, deasupra acoperișurilor de ardezie ale vechiului burg ! Nimic nu are să reușească în lunile următoare s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reziste într-o panică generală, într-o mulțime ce nu mai vedea nicio scăpare și nu mai voia decât să-și scape pielea ! Ce exemplare reușite de oameni avem și cum îi sacrificăm de ușor ! Și cum și amintirea lor piere, călcată în picioare de animalica mulțime ! Ce se întâmplă cu noi ? Și cine poartă vina acestui blestem ? Ce-o să se mai întâmple cu România ? Am simțit obișnuitul nod în gât când mi-a pus domnul Nicolaid întrebările, una după alta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pot apărea deodată ucigașele Taube ? Margot a venit să se așeze alături de mine, cu acea nouă expresie de melancolică resemnare ce o poartă pe chip de când grozăviile ce se aud despre lupta de la Sibiu au convins-o că acolo a pierit cel pe care, fără prea multe motive, a început a-l considera son fiancé - Sandu Geblescu. Comentam amândoi evenimentul zilei, când zărim un automobil oprindu-se în poartă : o delicată mână înmănușată în alb imaculat făcându-ne semn prin portiera
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zăpadă. Uite-așa s-ar fi întîmplat și aseară dacă nu veneam la autobuz, sînt sigură... Te-aș lua de braț, dar chiar pe strada mea și-ncă și pe întuneric..., ce-ai să zici de-atîta curaj? Din Mihai au pierit brusc oboseala și furia. Ar vrea să găsească o replică și s-o poată lua el de braț pe Liliana, să întregească atmosfera de bună dispoziție stabilită între ei, dar cum nu-i spontan decît arareori, preferă să tacă, lăsîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Doris se întinde pe pat. Cînd s-o poftească la masă, Mihai își dă seama că femeia doarme profund. Lasă mîncarea pe plită și începe să-și facă bagajul; înțelege că nu mai are rost să stea aici; i-a pierit cheful de scris. Privește mereu ceasul și socotește cîte ore mai sînt pînă la lăsarea întunericului. N-ar vrea s-o știe pe Doris înnoptînd prea mult la volan. Dar nici nu se simte în stare s-o rețină. Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În față, departe, pe mal, stă o femeie. Pare o cariatidă, pe care se sprijină greutatea cerului. Mihai încetinește pasul. I se face teamă. Vrea să se întoarcă, dar nu-l mai ascultă nici un mușchi. Pînă și glasul i-a pierit. Ar fi trebuit să se îmbete astă-noapte, să rămînă la Doris o zi, două... Poate ar mai fi trecut și pe la institut, să-și mai ia rămas bun o dată de la Simona, doar atît, să-i ureze succes unde pleacă... Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
greu izbuti împăratul să se dezbată nevătămat la Berrhoe, unde se strânseră și rămășițele scăpate ale oștii sale de espedițiune, cărora li se arătă adesea în public, pentru că-i era să risipească plauzibil faima, răspândită și crezută de toți, că pierise cu desăvârșire. Dar el nu se mulțămi numai cu risipirea acestei faime, ci, întorcîndu-se-n capitală, avu neobrăzarea să pretindă meritul și gloria unei campanii biruitoare. Marea pierdere de oameni, care umplea orașul și țara cu jale, scăzu în curând aroganța
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuvenite și, sub presiunea opiniei publice, regentul deșert trebui să recunoască degetul lui Dumnezeu în această pedepsire, care se făcuse unei împărății mândre de către un popor care rămăsese atât de-ndărăt în privire spirituală și moralăl. De atunci {EminescuOpXIV 85} pieri și nădejdea acestui monarh bizantin de-a cuceri cu temei pe romîno-bulgari și ar fi fost bun bucuros să nu sufere din partea lor altele, și mai multe și mai dureroase. Deci față cu ei se mărgini de acuma-nainte mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cesta pe-ale Apusului, încinseră cu insurgenții lângă Arkadiopolis o bătălie în care fură biruiți; Guido, pus pe fugă rușinoasă, să mântui pe el, dar lăsă pe câmpul de luptă cea mai bună parte a corpului său de armată; Watatzes pieri și el și trupele lui. Împăratul, dacă văzu, se hotărî să iasă iarăși în persoană în campanie și să-și puie-n cumpănă toată puterea sa. Se strânseră trupe, se formară legiuni nouă, se tocmiră mercenari în mare număr și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Momentul favorabil pândit de vicleanul Ioannițiu pentru a procede pe față sosise tocmai acuma, căci latinii se împrăștiaseră înlăuntrul bucățitei împărății, Enric fratele împăratului era trimis cu floarea oștirii în Asia Mică pentru cuceriri și, pe când Împărăția romeică preste tot pierea în cumplită anarhie și discompunere, latinii umblau preocupați de alte întreprinderi mari, care puneau o țintă depărtată puterilor lor, însă afară de Europa. Pentru a asigura izbânda răscoalei plănuite în secret, grecii știură să implice în luptă pe cei mai cumpliți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vedea amenințîndu-se provinciile lui de la nord de către bulgari și cumani, purcese asemenea în ajutorul celorlalți latini și, în calea lui, respinse cu succes atacul izolat al unei cete inamice, dar urmărind-o, lunecă prea departe cu spumegândul lui curaj și pieri prin rană de moarte. Asupra capului tăiat a regelui din Thessalonic ce i se adusese, Ioannițiu serbă cu bucurie un triumf, nemeritat îndealtmintrelea, căci nu-l câștigase el însuși. Cu toată marea putere de acțiune și vitejia sa, regentul Enric
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu toate acestea păreau a-i zâmbi de la început pacea și liniștea, căci cumintele împărat al Niceii, Theodoros Laskaris, se căsătorise cu sora lui și-l logodise cu fiică-sa. Dar Theodoros Laskaris se săvârși curând din viață, și atunci pieri orice perspectivă de pace, căci ginerele și urmașul său, Ioannes Vatatzes, urmă un sistem nou politic, făcând abstracție de la încuscrirea cu împăratul Robert. Numai dușmănia {EminescuOpXIV 110} izbucnită în intervalul acesta între cei doi împărați grecești, Vatatzes din Nicea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu o necontenită îndărătnicie, și căutau să-l prindă cu oțărîtă poftă de adulmecare. Cu tot meșteșugul războinic, împăratul era urmărit cu stăruință de inamici, o mare parte a suitei sale îl părăsi de desperare în voia sorții, el văzu pierind orice disciplină din oamenii ce-l acompaniau și cari îi mai rămăseseră, și plutea necontenit în pericolul iminent de-a cădea pe mînile inamicului. Abia lângă muntele Ganos izbuti să-și amăgească urmăritorii și să coboare neobservat la mare, unde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al lui Radoslav și stătea în servicii romeice. Acest viteaz căpitan, alergând repede la locul de luptă, surprinse corpul de oștire al dușmanilor, îl pătrunse de spaimă, îl puse pe fugă și-l goni până la râul Skafides, unde luptătorii inamici pieriră cea mai mare parte în valuri împreună cu podul rupt în două, iar parte își deteră sufletul sub săbiile romeilor ce alergau după ei. Nici de astă dată bulgarii de sub Bossilas, cari erau cu leafă în oastea romeică, nu renegară datoria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]