9,309 matches
-
pădurea e, ca ultim stadiu al evoluției oricărui ecosistem, perfect echilibrată cu mediul actual. Și, prin urmare, trebuie păstrată așa cum este, căci deasupra ei sau Într’un „mâine“ al ei nu mai există nimic. Nimic care să permită existența noastră, pisici și oameni. Un motiv Între multe ca să privim noul mileniu așa cum o spune Malroux: religios ori de fel. Dar cu o conotație metaforică, adică venerând nu un zeu Închipuit, ci prezența pretutindeni a Naturii mame. Fără venerarea Naturii, nu vom
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reușit: apa din omăt, iar acel grup e alcătuit din oamenii de la munte, unde orice pârâu ori izvor Își are originea În omătul care se topește câțiva pași mai Încolo. Și-mi aduc aminte de Creangă, un mare iubitor de pisici, și de jalea lui când a trebuit să-și părăsească obârșia din Munții Neamțului pentru a se pripăși În entropia șesului Bahluiului. Noroc de noi, turma lui de pisici... „Meridian“, 5 ianuarie 2001, ora 10,53 14. Lacul codrilor... Ce-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încolo. Și-mi aduc aminte de Creangă, un mare iubitor de pisici, și de jalea lui când a trebuit să-și părăsească obârșia din Munții Neamțului pentru a se pripăși În entropia șesului Bahluiului. Noroc de noi, turma lui de pisici... „Meridian“, 5 ianuarie 2001, ora 10,53 14. Lacul codrilor... Ce-ai cu mine, Moti, de-mi tragi gheruța pe spinare? Păi nu vezi că stai degeaba cu cartea aia În față? Nici măcar nu citești, ca de obicei pe vremea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
părintele ecologiei, Haeckel, care a definit-o pe la 1865, apare În Însemnările lui Eminescu, atent la noutățile epocii. Mai ales la acelea ce vor rămâne actuale. Vrei să-mi miauni - vezi că Eminescu n’a prea făcut casă bună cu pisicile - că acela care se va naște peste câteva zile a aflat poezia ecologiei, științei supreme a lumii? „Meridian“, 12 ianuarie 2001, ora 12,45 15. Vreau omăt! Ca pisică respectabilă, fug proverbial de apă, deși știu să Înot, și Încă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
miauni - vezi că Eminescu n’a prea făcut casă bună cu pisicile - că acela care se va naște peste câteva zile a aflat poezia ecologiei, științei supreme a lumii? „Meridian“, 12 ianuarie 2001, ora 12,45 15. Vreau omăt! Ca pisică respectabilă, fug proverbial de apă, deși știu să Înot, și Încă foarte bine. Fug și de omăt, În care simt o altă stare a apei, chiar dacă de apa lui nu-i cine știe ce. Îl văd Însă pe Cristi Îngrijorat de lipsa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zidesc nămeții. Deh! căldura emanată de alte heterotrofe care Încearcă dedesubt să depolueze, să demineze cu ghilimele - deși tot de un fel de deminare e vorba -, mediul cu care noi, oamenii, ne războim. Cam prostește. Vezi, Cristi, ce Înseamnă o pisică lămurită? „Unde dai și unde crapă“. Adică o gheruță prin care Îți amintește sau prin care Îți sancționează un alt păcat. Totul e să te Întrebi cu ce-ai mai păcătuit. Nu-ți garantez aflarea războiului, dar sigur ești păcătos
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
garantez aflarea războiului, dar sigur ești păcătos, pentru că deși ai mai mult creier decât mine, nu știi ce să faci cu el. „Meridian“, 19 ianuarie 2001, ora 11,42 16. Mă cheamă Moti. I Am aflat - ce nu află o pisică, mai ales că nu’și divulgă sursa - că m’am ales cu câțiva prieteni. Deși n’am văzut nici un whisk... as. Chiar dacă nu-mi place să vorbesc despre mine, dar Îmi place să fiu lăudat, Încerc să stimulez lauda, renunțând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nici un whisk... as. Chiar dacă nu-mi place să vorbesc despre mine, dar Îmi place să fiu lăudat, Încerc să stimulez lauda, renunțând la discreția-mi proverbială. Cum mă cheamă, știți. După cum și că sunt un motan negru - de tot - deși pisicile mi-au scos câțiva peri albi... De albit n’o s’o fac niciodată; cel mult strămoșul - unul din mai mulți - concurentului meu canin, lupul, care o face de-al binelea. Dacă apucă. Cum pot fi totuși recunoscut? După vârtejul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pe năsuc, din stânga... și după codița, oleacă strâmbă, tot spre stânga... O asimetrie deci, dar spune Cristi că ăsta e semn de evoluție. Ce, voi n’aveți tălpile inegale, iar trei sferturi sunteți dreptaci? Iar eu vă spun că orice pisică are elemente de asimetrie, fie numai și În comportament, precum nepoțelul meu care e stângaci... Cristi e convins că sunt cimotie cu dulăul. Cică am fi amândoi fisipede, adică am călca pe degete. S’o creadă el. Eu calc pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
numai bun de dezmierdat. À propos: Cică Arhimede ar fi aprins flota romană coordonând orientarea scuturilor apărătorilor Siracuzei Între Soare și pânze. Dar acest aspect marmorean e valabil doar cât trăiesc. Motiv pentru care nu vă sfătuiesc să folosiți blănița pisicii pentru vreun guler, cu atât mai mult pe a sălbăticuței mele prietene Felis silvestris. Despre mine pot vorbi o viață. Dar răbdați o săptămână... Nu veți regreta! Miau „Meridian“, 26 ianuarie 2001, ora 12,28 17. Mă cheamă Moti. II
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
inteligent sunt de fapt eu; recunosc cu toată modestia. Păi eu am cel puțin 32 de grame de creier, și chiar mai mult când sunt „de streașină“. Și vă pun pe gânduri dacă le raportați la cele trei kilograme ale pisicii care-și câștigă cinstit existența. 1% deci, sunt creier. „Omul e doi și ceva“, rânjește satisfăcut Cristi. Dar Îi amintesc de strămoșul lui arheantropul, acela care a pășit peste Rubiconul cerebral, devenind om. Păi Rubiconul e raportul dintre cele 700
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că am petrecut de minune cu verișoara Felis silvestris. Deși nu sărbătoresc sfântul Valentin, am lempăit și oleacă de șampanie; nu din aceeași cupă, dar vă spun altă dată de ce. À propos de Felis: Eu sunt catus adică, pe românește, pisica isteață. Chiar așa. Și v’o demonstrez, cât de banal posibil, tot cu de-ale gurii, preferințele mele culinare. Oricât de ciudat ar părea, pisica mănâncă și vegetale, ca un fel de garnitură la fripturică. Tot pentru vitaminele de care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vă spun altă dată de ce. À propos de Felis: Eu sunt catus adică, pe românește, pisica isteață. Chiar așa. Și v’o demonstrez, cât de banal posibil, tot cu de-ale gurii, preferințele mele culinare. Oricât de ciudat ar părea, pisica mănâncă și vegetale, ca un fel de garnitură la fripturică. Tot pentru vitaminele de care duce mare lipsă. Doar că nu din oricare, ci așa numitele monocotiledonate, cele mai evoluate plante. Plăcerea ei cea mai mare e papirusul, și nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un șoarece ori un peștișor... pentru care fac ca toți dracii. Cristi nu Înțelege nici acum de ce am refuzat niște delicatese - zice el - pe care le-a Împărțit cu mine: midii. Păi acelea sunt taman pe dos, adică deficitare. Orice pisică are un biocâmp excedentar. De aceea spune poporul - al vostru - că un leac miraculos e „căldura de pisică“, adică bunăvoința ei de a se așeza pe locul dureros: șale, de exemplu, care nu-i altceva decât ceva deficitar. Așa i-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
refuzat niște delicatese - zice el - pe care le-a Împărțit cu mine: midii. Păi acelea sunt taman pe dos, adică deficitare. Orice pisică are un biocâmp excedentar. De aceea spune poporul - al vostru - că un leac miraculos e „căldura de pisică“, adică bunăvoința ei de a se așeza pe locul dureros: șale, de exemplu, care nu-i altceva decât ceva deficitar. Așa i-am dres lui Cristi piciorul rupt În doar două săptămâni. Dar, În loc de laudă, ne acuzați iarăși: Cică ne
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
V Mărturisesc c’o iubesc mult pe Felis silvestris, așa prostuță cum v’a părut refuzând să lempăie din cupa mea cu șampanie. Mi-ar fi aflat astfel gândurile, ar zice Cristi, care se preface că nu știe că noi, pisicile de lângă voi ori din pădure, avem alte reguli. Ba, răutăcios cum e, mă compară iarăși cu dulăul. Cică nici eu, nici acela, n’avem glande sudoripare ca voi, dependenților de industria de deodorante. Are dreptate, În privința blăniței. Dar noi, pisicile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pisicile de lângă voi ori din pădure, avem alte reguli. Ba, răutăcios cum e, mă compară iarăși cu dulăul. Cică nici eu, nici acela, n’avem glande sudoripare ca voi, dependenților de industria de deodorante. Are dreptate, În privința blăniței. Dar noi, pisicile, avem totuși așa ceva. Unde? Pe vârful năsucului - el s’a convins când l’am sărutat de ziua lui - și pe pernițele lăbuțelor, tuspatru. Și, ca și voi, pe aceste căi lăsăm În urmă o amprentă olfactivă, pe care doar cunoscătorii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așa ceva. Unde? Pe vârful năsucului - el s’a convins când l’am sărutat de ziua lui - și pe pernițele lăbuțelor, tuspatru. Și, ca și voi, pe aceste căi lăsăm În urmă o amprentă olfactivă, pe care doar cunoscătorii, adică tot pisicile, știu s’o descifreze. Mai ales că noi suntem ființe solitare și ne respectăm reciproc solitudinea. Și astfel, dacă În bliduț mi-am băgat năsucul eu, o altă pisică Îl va evita. Va Îndrăzni doar dacă e - precum nepoțica Țuchi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În urmă o amprentă olfactivă, pe care doar cunoscătorii, adică tot pisicile, știu s’o descifreze. Mai ales că noi suntem ființe solitare și ne respectăm reciproc solitudinea. Și astfel, dacă În bliduț mi-am băgat năsucul eu, o altă pisică Îl va evita. Va Îndrăzni doar dacă e - precum nepoțica Țuchi În prima seară petrecută În casa mea - din cale-afară de flămândă și puiuț neșcolit. Iar lăbuțele lasă În urmă tot o amprentă olfactivă, care face ca noi, pisicile, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altă pisică Îl va evita. Va Îndrăzni doar dacă e - precum nepoțica Țuchi În prima seară petrecută În casa mea - din cale-afară de flămândă și puiuț neșcolit. Iar lăbuțele lasă În urmă tot o amprentă olfactivă, care face ca noi, pisicile, să folosim mai multe același teren de vânătoare, dar cu rândul. Adică, o pisică a trecut, poate a avut și succes la vânătoare, pe undeva. Eu, punându-mi În minte să fac o partidă de vânătoare, ajung tot pe acolo
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prima seară petrecută În casa mea - din cale-afară de flămândă și puiuț neșcolit. Iar lăbuțele lasă În urmă tot o amprentă olfactivă, care face ca noi, pisicile, să folosim mai multe același teren de vânătoare, dar cu rândul. Adică, o pisică a trecut, poate a avut și succes la vânătoare, pe undeva. Eu, punându-mi În minte să fac o partidă de vânătoare, ajung tot pe acolo. Dacă o fac prea devreme, când urmele predecesorului sunt proaspete aflu, mirosind, și plec
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ajung tot pe acolo. Dacă o fac prea devreme, când urmele predecesorului sunt proaspete aflu, mirosind, și plec de acolo: cineva tocmai vânează. Dar, după câteva ore, când amprenta a dispărut, sunt liber să vânez. Și așa voi vedeți o pisică neagră la amiază, una bălțată pe seară... pe același teren și cu același succes. Noi nu ne Împușcăm unul pe altul cum mai faceți voi, și vai de șoarecii care se confruntă astfel cu „sindicatul“ nostru. Dar lăsăm și urme
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nostru. Dar lăsăm și urme veșnice. Măcar cât durează substanța și nu numai ea. Precum cea lăsată de pățania unui prieten - de astă dată felin - care a greșit, o dată și rău. Acel loc e ocolit, de mulți ani, de toate pisicile ce ajung pe acolo. Dar aici nu e vorba de miros, ci de biocâmpul care se impregnează În lemn, lut, chiar piatră. Chiar dacă până acum am adulmecat, eu excelez de fapt În văz și auz. Mirosul e pe un plan
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oglinda“ Îmi folosește, și iată cum: cu puține excepții - cele nocturne, precum bufnița - păsările suferă de „orbul găinilor“. Ele văd În culori - o chestie cam risipitoare de energie -, nu și În alb-negru, un văz economic, adăugat de mamifere. „Noaptea toate pisicile sunt negre“, adică și voi vedeți, la lumină slabă, economic, adică alb negru. Dar vrăbiile intră seara În alertă, prin dispariția vederii. Se adună la culcare făcând gălăgie, adică coordonându-și sonor adunarea. Exact de ce am nevoie eu pentru a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
active. Ele funcționează ca o antenă, și le mai adaug altele: deasupra ochișorilor și pe obraji, fiecare fir simțind cea mai ușoară mișcare a aerului produsă de imprudentul șoarece. Și mă gândesc la ignoranța unora, care se distrează „bărbierind“ o pisică neștiind, de pildă, că și o pisică oarbă din naștere știe astfel să se orienteze fără a răsturna nimic prin casa ei. Lui Cristi i-e frică să mărturisească că, de fapt, noi simțim cu mustățile chiar biocâmpul oricui, ființă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]