6,979 matches
-
răspunse Godunov, umblau prin pădure. Mai bine spus, coborau spre drumul forestier. Ai aflat ce hram poartă? Nu. N-am apucat să stau de vorbă cu ei. Băieții au cam făcut exces de zel. Cred însă că au fost pe platou și au văzut containerul. De asta i-am legat și i-am adus aici. Nu ne putem permite să avem martori nedoriți. Cum își revin, vreau să afli ce căutau acolo și, mai ales, ce au văzut. Mai bine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
planului. Vezi cum scapi de cei doi, nu vreau să ne încurce socotelile. Boris dădu din cap și părăsi tăcut încăperea. În mintea lui încolțise deja un plan. La numai două zile după vizita sa acasă la Calistrat, muncitorii de pe platou reușiseră să elibereze intrarea în mina pe care o căutau. Porniseră excavațiile acolo, luându-se după șinele vechi pe care le găsiseră în iarbă. Era limpede că cineva săpase mai de mult acolo. Legendele minerilor povesteau despre o mină foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faptul că lucrările nu stau pe loc, fără a-l interesa cum. Boris Godunov era un tip matinal. În fiecare dimineață se trezea foarte devreme și se apuca de lucru. Pentru început, verifica paza perimetrului, după care pleca sus, pe platou, pentru a vedea cum avansaseră lucrările peste noapte. Era chiar a doua zi după ce găsiseră peștera de pe platoul din vârful muntelui. Plecase de jos cu mașina, împreună cu cei ce urmau să intre în schimbul de zi. Intrase în alertă încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În fiecare dimineață se trezea foarte devreme și se apuca de lucru. Pentru început, verifica paza perimetrului, după care pleca sus, pe platou, pentru a vedea cum avansaseră lucrările peste noapte. Era chiar a doua zi după ce găsiseră peștera de pe platoul din vârful muntelui. Plecase de jos cu mașina, împreună cu cei ce urmau să intre în schimbul de zi. Intrase în alertă încă din momentul în care nu se întâlnise cu nici unul dintre cei ce trebuiau să păzească perimetrul de lângă platou. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pe platoul din vârful muntelui. Plecase de jos cu mașina, împreună cu cei ce urmau să intre în schimbul de zi. Intrase în alertă încă din momentul în care nu se întâlnise cu nici unul dintre cei ce trebuiau să păzească perimetrul de lângă platou. Chiar se enervase văzând că nimeni nu se află acolo. Totul părea pustiu, oamenii săi lipseau. Ajuns la gura peșterii, se îngrijoră de-a binelea. Nici aici nu-și găsi oamenii. Înșfăcase o lanternă și ordonase ca nimeni să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și încercă să se liniștească. Trebuia să o ia metodic, ce avea de făcut? Care era misiunea ce trebuia dusă la capăt? Vlad voia să continue săpăturile. Pentru asta era nevoie să scape de amenințarea din peștera de sus, de pe platou. Până aici, totul era clar, mai departe însă lucrurile nu mai erau la fel de simple. Cine, mai exact ce era acolo în întuneric? Se hotărî pe loc. Cu pași mari, se apropie de dulapul metalic din colțul încăperii. Deschise ușa grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O cumpăraseră tocmai pentru a fi folosită pe terenul accidentat din munți. Urcă la volan și porni în viteză. Odată ajuns pe munte, opri mașina chiar înainte de podul de lemn peste Râpa Dracului. Cu motorul pornit, examină cu toată atenția platoul din fața sa. Soarele după-amiezii scălda totul în lumină. Era liniște și nimic nu părea schimbat acolo. Doar crengile copacilor foșneau în bătaia domoală a vântului. Nu era chiar cel mai bun loc de observație, pentru că de acolo nu putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la maxim, pentru că simțea că se sufocă de căldură. Nici la peșteră nu observă nimic neobișnuit. Și aici, totul părea în regulă, aceeași pace netulburată a naturii domnea în jur. Se oprise chiar în fața intrării, după ce făcuse un tur al platoului, având grijă să lase mașina cu botul spre podul de pe care tocmai venise. Asta pentru cazul în care ar fi trebuit să plece în viteză de acolo. Privi în interiorul grotei, încercând să zărească ceva dincolo de prag. Razele soarelui nu pătrundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bestia ajunsese deja acolo. I se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi, bieții de ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu au nici un efect. Dacă n-ar fi pierdut timpul sus, pe platou, poate că ar fi apucat să îi pună în gardă. Când mașina intră în incintă, zgomotele luptei încetaseră. În curtea uriașă nu se vedea țipenie de om, totul părea pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropiindu-se de masa din colț pe care se afla cafeaua. Își aprinse o țigară, după care rămase tăcut. Te ascult! spuse Mihailovici după câteva clipe în care îl lăsase să savureze cafeaua. Povestește ce ai făcut la grota de pe platou, vreau să știu fiecare detaliu! Boris îi relată cu lux de amănunte aventura sa, insistând asupra faptului că, pe parcursul zilei, bestia nu putea ieși afară din peșteră, lumina soarelui o ținea prizonieră în subteran. Sublinie și groaza pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmărind explicațiile lui Godunov. Pare interesant, mormăi el, preocupat. Nu prea înțeleg eu mare lucru de aici, dar cred că va funcționa. Iată cum am plănuit că va trebui să acționăm! spuse Boris. După ce construim dispozitivul, îl ducem sus pe platou, chiar lângă intrarea în peșteră. Îl armăm și tragem cablul de acționare de la distanță. Toate acestea le facem la lumina zilei, ca să nu ne deranjeze duhul. Apoi, nu mai trebuie decât să așteptăm căderea serii ca să iasă bestia din grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe măsura așteptărilor! Boris nu comentă, el era sigur că dispozitivul va funcționa, doar nu depusese atâta efort degeaba. Singura lui grijă era dacă bestia va intra înăuntru. Chiar dacă nu se întâmpla asta, era hotărât să aștepte acolo sus pe platou, oricâte nopți, până ce va reuși. O ducem la locul ei? întrebă Vlad. Mâine, răspunse uriașul, astăzi nu mai avem timp. În după-amiaza aceasta o voi transporta numai la baza de pe munte. Dimineață, o vom instala și vom face ultimele pregătiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
totul cu maximă discreție. La fel cum orice călătorie începe cu primul pas, tot planul său depindea de capturarea duhului. Dispoziția ca pe parcursul nopții, nimeni să nu iasă afară din clădiri, o menținuse în vigoare. Insistase să meargă singur pe platou, el și numai el se aventura acolo, ca să declanșeze capacul capcanei. Deși nu se aștepta să se ofere nimeni să-l însoțească, nu se putu opri să-i disprețuiască nițel pe ceilalți, văzând că toți se codesc s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stângă. Nici aici situația nu era mai bună, deși poate că ar fi putut încerca ceva. Corpul cilindric îl proteja de privirile mercenarului. Dacă se strecura pe lângă peretele metalic, putea ieși pe platforma remorcii neobservat. Apoi trebuia să coboare pe platou, având grijă să rămână în dreptul roții din spate. Cu puțin noroc și, având în vedere că Boris nu se aștepta să-l vadă acolo, poate că ar fi putut să o rupă la fugă spre podul ce trecea peste Râpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care le văzuse mai devreme. Bătu cu pumnii și picioarele în peretele metalic, strigând totodată cât îl țineau puterile. Era imposibil că basarabeanul să nu-l audă, însă de afară nu auzi decât zgomotul motorului Toyotei ce pleca de pe platou. Se făcuse cald și o senzație de moleșeală începea să îl cu prindă. Se cutremură, înțelegând că sfârșitul e mai aproape decât își imaginase. Pentru ca vâlva să nu poată scăpa, containerul fusese conceput a fi etanș. Așa cum negura nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Fii pe pace, n-am de gând să-l strâng de gât. O bănuială încolțise în mintea lui Simion. Din moment ce nu dăduse de urma lui Cristi acolo, nu mai rămânea decât o singură posibilitate. Trebuia să-l caute sus pe platou, acolo unde fuseseră dimineață. Îl lăsară pe Mihailovici sub supravegherea lui Mureșan, iar cei doi se urcară într-o mașină și porniră în sus spre peșteră. Știin du-l pe tânărul agent, Pop îi spuse: Ne grăbim, băiete, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șeful poliției din Baia de Sus, dar nu știa că și tânărul pe care îl băgase în capcana metalică era tot polițist. Gândea repede, căutând o modalitate de a scăpa din situația jenantă în care se afla. E sus, pe platou, răspunse el într-un târziu. Dom' șef! spuse Pohoață. Doar nu credeți că îl lăsă ăsta pe domnul inspector liber acolo sus, așa cum spune. Nu e liber, interveni Godunov, l-am închis în container. Dacă vă grăbiți, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încet. Scotea tot ce se putea din mașina de teren, luând curbele strânse pe două roți, gata să se răstoarne. Nu știa unde trebuia să ajungă, nu mai fusese niciodată pe acolo, însă din discuția la care asistase, înțelesese că platoul acela nu era departe. Spera numai să nu fie prea târziu. I se păru că vede lumini în față, apropiindu-se. O mașină cobora drumul pe care mergea el. Oare cine putea fi? Să mai fi lăsat Godunov pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să ajungă pe platou. Se simțea împăcat cu tot și cu toate, nu era decât un observator ce privea detașat de acolo de sus. Și totuși, corpul de pe platou îl atrăgea ca un magnet. Exista o legătură subtilă între el și trupul bărbatului prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să ajungă pe platou. Se simțea împăcat cu tot și cu toate, nu era decât un observator ce privea detașat de acolo de sus. Și totuși, corpul de pe platou îl atrăgea ca un magnet. Exista o legătură subtilă între el și trupul bărbatului prăbușit în iarbă. Un fir nevăzut, mai subțire ca cel al pânzei de păianjen îi unea, obligându-l să rămână pe loc, împiedicându-l să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curajos, luă urma fugarilor, care trecuseră pe la schitul lui Zagavei și urcaseră Dealul Basaraba, mergând pe drumul Sucevei, cu gând să ajungă în vechea capitală a Moldovei și, de aici, drumul era deschis spre meleagurile șleahticilor leși. Călăreții ajunseră pe platoul Sângeapului, care străjuia pădurile din jur. Un cioban le spuse călăreților că zărise două umbre, care se furișau spre Podu de Lut, tăind de-a curmezișul pășunile. O bănuială lumină mintea ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
În hoinărelile mele, am ajuns la Platoul Adevărului. Acesta era un loc unde se dezvăluiau adevăruri esențiale ale existenței oricui ajungea acolo. Eu am aflat ceva important despre mine: că aș fi fost Lupul Albastru. În acel loc, de pe vârful unui munte învăluit în mister, fiecareavea posibilitatea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Lupul Albastru. În acel loc, de pe vârful unui munte învăluit în mister, fiecareavea posibilitatea să-și zărească adevărata înfățișare, aceea dedincolo de secole, de dincolo de aparențele trecătoare alepeisajului zilnic, ceva esențial și durabil, care definea însușispiritul aceluia care ajungea acolo. Platoul avea o stâncă netedă,din gheață transparentă. În lucirea ei ca de oglindă se vedea cevanebănuit, neștiut și nedezvăluit. Am privit și eu în stânca transparentă și mi-am zărit imaginea: un lup albastru, cu aripi argintii și mustăți ca
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
adevărul esențial înfățișat astfel, atât de evident. Mi-am dat seama că ajunsesem acolo pentru că găsisem solzii aurii, care fuseseră începutul... După ce plecasem din Valea Verde, mă luasem după miliardele de solzi aurii care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că, în afară de Hoinarul pe care-l întâlniseră
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
afle. Dacă nu l-au aflat, asta nu depinde de tine. Știu, i-am răspuns. Mai bine îți vezi de drumul tău, Albastrule, pentru că ai de găsit ceva important... și toate se vor întâmpla la timpul lor. Am plecat de pe platou, iar spiritului muntelui a șuierat în urma mea, în rotocoale de fulgi dantelați: Ai grijă... și nu te mai gândi la ce ar crede sau n-ar crede oamenii... Am mers prin zăpada care acoperea crestele dealurilor, până am ajuns la
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]