KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...242 243 244 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

îmi erau slăbite și moi și aproape că nu le simțeam. Am trăit o clipă de groază cumplită gândindu-mă că vor ceda sub mine imediat ce voi încerca s-o iau din loc, dar, deși tremurau, m-am ținut. Am pornit într-o alergare dureros de lentă, o alergare cu încetinitorul, un miliard de ani scurgându-se între un pas și celălalt, cu geanta de piele a lui Nimeni plină de dictafoane legănându-mi-se incomod pe braț. În fața mea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fetei. Țigara îmi căzuse din gură când aterizasem și zăcea, scoțând rotocoale de fum, în iarba noroioasă, udă. Am ridicat privirea. — Și începe să faci ce ți se spune, zise ea, sau te las în urmă. Se întoarse și o porni pe peluza lungă într-o alergare susținută. M-am ridicat în picioare, mi-am șters mâinile de jeanși, am luat țigara, am așezat-o cu grijă între buzele uscate și am tras de câteva ori din ea pentru a nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă mine, am răsucit reportofonul în mâini. Dusesem o viață detașată și atent controlată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dezlipindu-se de mașină. Și nu-i treaba noastră în care ești tu implicat. Să știi doar că dac-o să vrei vreodată să te întorci aici, la noi, o să fii binevenit. Tu și motanul tău. Stinse țigara sub talpă și o porni înapoi, spre hotel. — Mulțumesc, am strigat în urma lui și el ridică din mers o mână, ca pentru a spune oricând. Când m-am întors în cameră, Scout era deja în pat, dormea. Se ghemuise bine în și-n jurul cuverturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-și controleze tremurul, apoi spuse, ca pentru sine. — E ca-n Dimineața morții sau cam așa ceva, nu? Apoi mie, zâmbind: — Ai încredere în mine? — Mda, am recunoscut, punând rucsacul în spate. Doar că nu-s prea sigur de ce. Încărcați, am pornit pe alee și-am traversat o stradă întunecoasă, pe care nu circula nimic cu excepția unui vânt puternic și a unei cutii de Cola aruncate care, când se rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și încă-n viață. Ne opream să ne odihnim odată la două sau trei ore. Scout verifica într-un carnețel roșu distanța parcursă și beam apă și poate mâncam ceva, apoi îl pasam pe Ian de la unul la celălalt și porneam iar la drum. Treceau bucăți de timp incolor. După-amiaza devenea seară și rămâneam în pană de glume și jocuri, călătoria devenind un marș în mare parte tăcut, meditativ, care ne chinuia picioarele. În jurul orei șase după-masa, Scout hotărî în sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
E a lui Fidorous? — Mda, e caligrafia lui. M-am holbat la hârtie, trecându-mi cu degetul mare peste literele mici și albastre ca să simt ușoara adâncitură lăsată de pixul lui în timpul scrisului. O să ajungem azi? — O, da, zise Scout, pornind-o din nou printre rafturi. S-ar putea să ajungem într-o oră. Se întoarse și zâmbi. Dacă ai cât de cât habar să citești o hartă. — Să citesc o hartă? — Haide. După câteva minute, am găsit altă bucată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
meu. — Pui la rotisor sau pui picant? — Uau. — Ei? La rotisor, te rog. — Bine, atunci. O să-i dau drumul lui Ian ca să se poată pișa pe niște cărți din astea. Mătăhălos și roșcovan, Ian ieși vesel din cușcă și o porni în pas țanțoș, adulmecând din când în când pereții de cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întunecimea din ea. Ești bine? am întrebat-o din priviri. Îmi aruncă un zâmbet strâmb, apoi vârî mâna în buzunarul meu și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai clipi, Scout dispăru. Am simțit o smucitură înlăuntrul meu, ca atunci când un tren schimbă macazul la o intersecție. — Vino. Fidorous pornise deja spre scara în spirală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai clipi, Scout dispăru. Am simțit o smucitură înlăuntrul meu, ca atunci când un tren schimbă macazul la o intersecție. — Vino. Fidorous pornise deja spre scara în spirală. — Trebuie să ajungem la centrul de control. Apoi, întorcându-se și văzându-mă că ridic cușca lui Ian, adăugă: — Nu, nu, nu, lasă-ți lucrurile aici. Le luăm mai târziu. — Nu, nu pot. E motanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un whisky din carafa de lângă scaun. Îmi tremurau mâinile; când am ridicat paharul ca să beau, pe suprafața lichidului se propagară unde mici. Să nu observi că-mi tremură mâinile. — Deci, când trebuia de fapt să aflu motivul pentru care ai pornit în căutarea mea? Chiar vrei să știi toate astea? — Da. — Bine. Tot ce ai făcut până acum, toate cercetările astea și toate drumurile bătute au fost în scopul de a-l găsi pe Fidorous. Era ca și când un soi de scut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și n-o să ne mai întoarcem niciodată. M-am întins și mi-am aruncat rucsacul pe umeri, clătinându-mă puțin sub greutatea lui. După câteva clipe, l-am ridicat și pe-al lui Scout, apoi m-am întors și am pornit-o înapoi spre scări. Am lăsat rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pus cușca jos și, fără vreun motiv clar, am hotărât să mă așez un minut. Nu mai gândeam. Mintea îmi încremenise, era goală, singură, aștepta în frigul iernii s-o recuperez. Dar eu nu eram pregătit încă pentru asta. Odată ce porneam spre ea, știam că trebuia să retrăiesc totul, tot ce spusesem și tot ce spusese ea. Aș fi încercat să deslușesc ce-ar fi putut însemna fiecare cuvânt și inflexiune din vocea ei. M-aș fi forțat să le parcurg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
seara asta - doctorul specialist în șocuri din mintea mea, cel care gândea în locul meu - Ajunge. Ți-a ajuns pentru o singură zi. E prea mult. Corpul meu se întoarse cu de la sine putere. Am mers înapoi până la scaun și am pornit-o pe coridorul secundar, strigând pis pis pis fără oprire. Coridorul cel nou părea mai îngust, cărțile erau mai aproape de mine, absorbeau sunetele. Larma din spate se stinse repede în pereți și-mi ieși din cap. Acolo, lumina era mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
momente. — Dacă toaleta o cauți, ai trecut de ea. Întoarce-te la ultima răspântie și ia-o la dreapta. Surpriza mă făcu să tresar, dar vocea îmi era cunoscută. Încă răsuflând din greu, m-am îndreptat de spate și-am pornit spre arcadă. — Scuze. Am făcut jumătate de pas înăuntru. — M-am rătăcit și-am auzit, cred, un clopot sau ceva de genul ăsta, așa că l-am urmărit. De fapt... pe tine te căutam. Doctorul Fidorous se întoarse cu fața la mine. — Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lucrurile alea. O răceală curgându-mi pe sub piele, ca și când cineva mi-ar fi turnat apă în sânge. — Dar ai avut dreptate. Se folosea de mine. — Știu, spuse Fidorous. Dar e-o fată care a străbătut un drum lung de unde a pornit și de la cine a fost. Și-a ascuțit mult spiritul. Asta se întâmplă, ar trebui să știi. Nu trebuia să spun lucrurile alea. — De ce-mi spui asta acum? Pentru că e adevărul. — Nu, mă refer la faptul că, înainte, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ruptă. — Asta-i tot, nu? am spus. Fidorous ridică ochii spre mine, fără să se miște, fără să vorbească. — Primul Eric Sanderson credea tot ce scria acolo despre amintiri care continuă să trăiască în rechinii cuvintelor. O credea, așa că a pornit în căutarea unui ludovician. Nu-i așa? Doctorul mă privi din spatele ochelarilor groși. — Nu-i așa? — Da, spuse Fidorous într-un final. — Iisuse. Piesele își găseau acum locul, una după alta. — A găsit unul și i s-a oferit. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
puteri pentru ca fiecare caracter de literă din întreaga Japonie să fie trimis la Shotai-Mu. Auzind acestea, Susumu zâmbi și își dădu ultima suflare. Bătrânul avea să-și țină promisiunea. 28 Cubul de lumină — Vreau să-ți arăt ceva. Fidorous o porni pe coridor cu mersul lui de director de școală și eu l-am urmat. — Când Primul Eric Sanderson m-a găsit, spuse, eu eram rănit, pe fugă și mă temeam pentru viața mea. Încercam să-mi ascund urmele conceptuale după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aceeași, și sunt cei care nu înțeleg asta. Eram pe cale să vorbesc, dar... — Până mâine dimineață trebuie să bei apa și să-ți scrii povestea. Apoi o să vin după tine. Fără să aștepte un răspuns, doctorul se întoarse și o porni de-a lungul coridorului. M-am gândit să strig după el, dar m-am gândit câteva clipe, am așteptat prea mult și-atunci deja dispăruse din vedere. Ian n-a fost foarte fericit când am aprins lumina în dormitor. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lucruri mi s-ar întâmpla, angrenajele corpului meu nu pot să lucreze liniștite în fundal decât o perioadă limitată de timp. Era ceva liniștitor în asta, repetitivitatea, efectul de ancoră. Scuturând brațul care mă durea ca să scap de junghi, am pornit-o spre ușa băii. Am tras apa la toaletă și m-am spălat pe mâini, gândindu-mă în treacăt la un duș în cabina mică și galbenă din colțul încăperii, dar știind în același timp că eram prea obosit, prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Z. Aici e puțin mai greu, datorită faptului că literele sar de la extrema stângă la cea dreaptă, dar conexiunea se realizează astfel: Figura ??? — De la Z la L se realizează de fapt o mișcare la stânga și-n sus pe diagonală, așa că, pornind de unde am terminat prima săgeată, trasăm alta, aceasta pe diagonală în sus și spre stânga, uite așa: — Ai înțeles până aici? Amețit, mă forțam să pricep. — Întru totul, am mințit. — Bun. Aproape am terminat. A treia literă tradusă de tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
montaj, arătă spre paharul cu fâșii de hârtie pe care-l țineam încă în mână. — Aia-i prioritatea ta. Dacă e să funcționeze ceva din toate astea, trebuie să bei apa aia. Ai înțeles? — Sigur. Bine. — Așa. Scăpat de griji, porni spre ieșire. — Așa. Tu vezi de asta și noi o să ne ocupăm de ambarcațiune. Mi-am ridicat gulerul hainei. Acum, că eram singur, aerul părea rece, încărcat de gânduri și îmbâcsit. Încăperea goală mirosea vag a covoare ridicate și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în când, doctorul mă striga ca să mă întrebe cum mă descurcam sau ca să-mi spună ce rol aveau obiectele pe care le includeau în machetă. Un teanc de cărți legate cu un lanț subțire deveni ancora, un suport de haine pornind din lateral era vinciul și o lanternă care-și arunca raza drept spre tavan era catargul. Mai adăugară și alte lucruri: scânduri, faruri de mașină și tuburi de aer adevărate și echipamente pentru scufundări. Fidorous aduse cușca lui Ian și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Prefăcutule. Clio xx Ceva se schimbă. Persoana mea fizică dispăru. Noua mea persoană acorporală se ridică în aerul uscat și prăfos, uitându-se în jos la copaci, bambuși și la corturile colorate din tabără preț de o clipă, înainte să pornească spre plajă. Am trecut ca o rachetă peste barul taberei și peste taverna cu felinare colorate, peste șirurile de umbrele albe și pe deasupra apei de un albastru luminos care se transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
creierul sau gura. — Bun. Fidorous se uită înspre mare, ducându-și palma streașină la ochi. Acum să vedem dacă putem să-i atragem atenția. Adu-mi aia. L-am urmat pe doctor la imprimanta laser prinsă în șuruburi la pupa. Porni aparatul, care prinse viață cu un vâjâit, aprinzându-și beculețele verzi și chihlimbarii. După ce verifică tăvița cu hârtie, Fidorous desfăcu un cablu cenușiu din spatele imprimantei. Îmi făcu semn să aduc sulița mai aproape și, când m-am conformat, el atinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]