6,754 matches
-
harnic, pădurea parcă este arată, nu alta. Somnul și-l petrec prin desișuri apărate de vânturi, adunați în cerc, godacii fiind la mijloc. Codan, vulpoiul cu blana roșie ca para focului, încearcă în fel și chip, doar-doar o dobândi ceva pradă; pândește, se apropie tupiliș, iar dacă în felul acesta nu izbutește, se așează pe șoricărit. Mai abitir ca mâțele! Ei, mai sunt și somnoroșii. Acestora nici că le pasă de asprimile iernii, fiindcă ei dorm mult și bine! De cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mi dădea servitoarea la bucătărie, după aceea fugeam imediat la bibliotecă. Restituiam cărțile citite și luam altă provizie. Întors acasă, mă închideam în cameră și mă așterneam pe lectură. Dacă promisiunile unui titlu nu se confirmau, luam altă carte, căci "prada" era în fiecare zi consistentă, iar lăcomia mea nu se împiedica în "prejudecăți". Îmi lipsea o scară limpede a valorilor, ceea ce m-a ajutat să rătăcesc în voie, în calitate de cititor "curat", într-o lume unde nu mai existau nici războiul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord a orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din brațul râului, ce trece prin apropierea străzii Cămătarilor, peștișori pe care îi ofereau ca pradă și scoteau țipete isterice de câte ori pescărușii coborau să-i înhațe din palmele lor. Spectacolul și veselia au încetat, însă, în ziua când un pescăruș și-a înfipt pe neașteptate ciocul în ochiul unui copil, umplîndu-i de sânge. În acel moment
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noi, muritorii avem ocazia o singură dată în viață să-i cercetăm privirea aprinsă și dinții încleștați a moarte! La cherhana, lipovenii îi așteptau să-și arate marfa ascunsă de ochii binevoitori ai șefilor; amețiți în aroma aspră a viitoarelor prăzi le căzuse ca nadă-n plus victimele: peștii solzoși, argintii de un colorit indescifrabil aruncând iridescențe inegalabile. Ca de fiecare dată erau uimiți de varietatea sorturilor. Au văzut păstrugi încovoiate, moruni uriași cu butoane osoase și pe mijloc un simplu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
speranța într-un viitor fericit, face ca grupul să se bucure cu orice prilej. Poate dintre ei, se va alege viitorul domn al țării, în funcție de afacerile Porții, dar deocamdată ei petrec, în timp ce alaiul se mișcă inexplorabil spre Stambul cu aur, prăzi, diverse biruri, peșcheșuri, dări și altele. Convoiul a plecat din capitala țării, Târgoviște și prin satele, pe unde trece, se adună lumea să-i privească. Sunt tineri, îmbrăcați elegant după portul vremii iar, dacă îi prinde înserarea, cei mai vrednici
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
VOLATUS 3 Planetele se trezesc noaptea singure în întuneric nesigure derutate ca niște bufnițe cåutându și prada prin vise când cocoșul tresare-n coșmar de luminå când picurå zåpada-n zåpadå și vistiernicul orelor adoarme între secunde
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1615]
-
o țineți acum în mână. Sarcina de a scrie cu obiectivitate despre starea ei devine cumva problematică. Și totuși adevărul trebuie spus și adevărul este acesta: din clipa când a aflat de moartea tragică a lui Godfrey, Tabitha a căzut pradă unei iluzii grotești. Într-un cuvânt, convingerea ei (dacă acesta este cuvântul potrivit) este că Godfrey nu a fost doborât de artileria germană, ci ucis de propriul lui frate, Lawrence. Nu doresc să zăbovesc în mod inutil asupra infirmităților vrednice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
etaje, Iliuță nu le poate număra niciodată până la capăt, și fiara deschide ochii ei de peste tot. Iliuță nu știe că nu după el se uită dânsa, nici după moțatele maică-sii. Matahala privește în altă parte și căută altceva, o pradă pe care Iliuță n-o poate ghici. Gângănii omenești cât unghia degetului trec prin dreptul ferestrelor, se așează la mese, aprind radiourile, rup din pâine, își mișcă brațele, gesticulează, spală vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poveștile cu frumoasa, cu bestia, cu Esmeralda și cocoșatul și așa mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și trage o dușcă zdravănă. Mă rog, eu nu. Sigur, și urâții sunt frumoși, când sunt regi. Ozymandias însă chiar nu era iar sexul opus nu-i era de loc. În schimb sculptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lui Leslie Howard care tocmai inventase antibioticele. După moartea lui Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă spre pierdere decât spre câștig, se descusu. Mintea de zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a fost „eliberarea rațiunii”. Eliberare de neștiință, de îndoială, de răul ascuns în „lutul adamic”. Iluminarea conștiinței prin raționament era socotită drept „salvarea” omului. Dar raționamentul nu-i decât o construcție umană pecetluită cu „marca istoriei”. Homo historicus este o pradă a împrejurărilor, a evenimentului cosmic sau al unuia mai mic, provocat de el însuși. Altfel-zis, este supus tuturor „vitregiilor soartei”, deci și predispus să și „uite” „vocația îndumnezeirii”. Deși cu ea a fost hărăzit din naștere. Când ajunge să creadă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la marginea orașului, la vechea „barieră”. În zare, pe un tăpșan de multe hectare, se vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând aerul pe loc, cu ochii ațintiți după prada din iarba necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO, lunecând ca niște uriașe păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în lungul drumului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ocolitoare și am ajuns înaintea lui Ciolac aproape de canton. Cum afară era pe înserat și oleacă de ceață, că ploua mocănește, ne-am ascuns fiecare în câte o tufă, de o parte și de cealaltă a drumului și am așteptat prada. A cam durat ceva timp până când a ajuns. Ciolac era amețit și mergea clătinându-se. După ce a trecut de noi, ne-am aruncat asupra lui și numai o pălitură i-am dat drept în moalele capului, părinte, că a căzut
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
solda lui pe goți. Odată cu aceasta Imperiul Roman a slăbit, iar puterea pe care el o pierdea, ceilalți o cîștigau. Rezulta, deci, că un principat care nu posedă armate proprii, nu va fi niciodată în siguranță; dimpotrivă, va fi întotdeauna pradă sorții, deoarece îi va lipsi vitejia care să-l apere cu credință în vreme de primejdie. De altfel, cei înțelepți au susținut întotdeauna ca o părere și o maximă a lor că nihil sit tam informum aut instabile quam fama
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și din banii supușilor lui, sau din aceia ai altora. În primul caz, trebuie să fie foarte econom; în al doilea, nu trebuie să renunțe la nici un fel de dărnicie. Principele care își poartă armatele pretutindeni și se îmbogățește din prăzi, din jafuri și din biruri, care pune mîna pe bunurile altuia, acela are nevoie să se arate darnic, altfel soldații nu l-ar urma. Într-adevăr, poți să dăruiești cu generozitate din ceea ce nu este al tău și nici al
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt. În oricare din aceste cazuri, îți va fi întotdeauna mai de folos să-ți arăți pe față atitudinea și să te războiești în mod deschis și leal; căci în primul caz dacă nu-ți arăți intențiile, vei fi întotdeauna prada aceluia care va învinge, și aceasta spre bucuria și satisfacția aceluia care a fost învins; nu vei avea nici un motiv și nici un argument cu care să te aperi, după cum nu vei avea pe nimeni care să te primească la el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
va trebui să le ducă? Cum va putea preveni acele conjuncturi periculoase pentru libertatea ei, momentele critice și decisive, hazardul care-i favorizează pe corupți și pe îndrăzneți? Dacă trupele sînt comandate de conducători lași și timizi, ea va deveni prada dușmanilor ei; dacă armata e condusă de bărbați viteji și îndrăzneți, aceștia vor fi periculoși pe timp de pace, după ce au servit în război. Republicile s-au ridicat mai totdeauna din prăpastia tiraniei pe culmile libertății și tot așa, aproape
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tunicii. Se-ntoarse spre Wilson, care stătea În spatele mașinii fără portiere, ca o cutie, alături de soția sa. Rânjeau amândoi nerăbdători și Wilson se aplecă În față și Îi șopti: — Uite păsările alea-n picaj. Înseamnă că bătrânul și-a părăsit prada. Uitându-se pe celălalt mal al râului, Macomber zări deasupra copacilor vulturii care se roteau și se repezeau spre pământ. — S-ar putea să vină la râu să bea apă Înainte să-și facă siesta. Fii cu ochii-n patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ținând lanseta cu mâna dreaptă, dădu firul Împotriva curentului. Dădu drumul mulinetei cu mâna stângă și o lăsă să se-nvârtă liberă. Vedea cosașul, purtat de valurile mici. La un moment dat dispăru. Văzu firul smucindu-se. Nick trase. Era prima pradă. Potrivind lanseta, care acum nu mai era inertă, de-a curmezișul râului, Începu să mulineze Înapoi cu stânga. Lanseta se tot Îndoia, smucind din cauza păstrăvului care trăgea Împotriva curentului. Nick știa deja că e unul mic. Ridică lanseta-n sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi auzeai toată noaptea mâncând și mai auzeai zgomotul frunzelor care parcă ar fi căzut. Eu unul nu voiam să adorm, pentru că trăiam de foarte mult timp cu certitudinea că dacă-mi Închid vreodată ochii pe Întuneric și mă las pradă somnului, o să-mi iasă sufletul din corp. Simțeam asta de mult timp, Încă din noaptea cu explozia, când am simțit cum iese sufletul din mine, se Îndepărtează și apoi revine. Am Încercat să nu mă mai gândesc la asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de importanță, ar putea ea să nu ia În considerare suferințele pe care le Îndură și situația În care se află o creatură făcută după chipul și asemănarea Sa? Cu siguranță, nu. Aceste reflecții m-au ajutat să nu cad pradă disperării. M-am ridicat și, ignorând foamea și oboseala, am mers Înainte, sigur că-mi voi găsi alinarea. Și n-am fost dezamăgit.“ Cu o asemenea dispoziție de a iubi și de a ne minuna, după cum spune episcopul Stanley, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vinul. Bem o sticlă Împreună. — Trei sticle, spuse madam Fontan. — Mă-ntorc, spusei. Te așteptăm, să știi, Îmi spuse Fontan. — Noapte bună. Ne-am Întors de la vânătoare după-amiaza devreme. Ne sculaserăm la cinci dimineața. Cu o zi Înainte avuseserăm o pradă bună, dar În dimineața aia n-am văzut nici urmă de fazan. Ni s-a făcut foarte cald, cum mergeam În mașina fără capotă, așa că ne-am oprit la umbra unui copac de lângă drum ca să mâncăm. Soarele se ridicase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
semnalelor mele. Le-ați reținut cred. Răspunsul celor din grupă a fost unanim <da. Ca niște năluci, am pornit spre obiectiv. Urmam viroaga ce pătrundea tot mai adânc în pădure. Toaibă, aflat în dreapta mea, se mișca precum un animal de pradă. Nu-i auzeam decât respirația. Când viroaga a început să se depărteze de obioectivul nostru, am dat semnalul de oprire. De aici vă desfășurați în linie și sunteți numai ochi și urechi! Să fiți atenți la semnalele mele. În spațiul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu Trestie pornim spre locul de unde a venit zgomotul. Ceilalți din grupă rămân în așteptare, că cine știe ce se poate întâmpla? Bine gândit. Eu voi lua comanda grupului de acoperire. La atac, Toaibă! Cei doi au pornit ca două animale de pradă ce se preling printre copacii lizierei. Îi urmăresc cât îmi permite lumina slobozită de secera lunii. Încordarea crește cu fiecare clipă. <Vor reuși ei să surprindă sentinela fără să fie desoperiți?Ă După clipe care nu mai treceau, am auzit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știu: cînd anume ne vom Împlini.” Cum stătea pe marginea divanului, mă Îmbrățișă, mă sărută, o sărutai, și timpul trecea pe lîngă noi ca un zbor de șoimi, Îi auzeam bătăile de aripă, apoi planarea lentă Înaintea coborîrii pentru Înhățarea prăzii. Trupul ei era apropiat și cald Încît deodată se bolti deasupra noastră frunzișul verii peste banca de pe aleea din dreapta intrării În grădina publică de atunci, mai e puțin, spun, și Începe războiul, suntem iar În anul 1941, războiul acela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]