12,874 matches
-
că râsul vostru e în fiii voștri plâns, Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s-a stîns? O teatru de păpușe... svon de vorbe omenești, Povestesc ca papagalii mii de glume și povești Fără ca să le priceapă... După ele un actor Stă de vorbă cu el însuși, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dup-olaltă, ce va spune veacuri încă, Pîn-ce soarele s-o stinge în genunea cea adâncă. Ce? Când luna se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
glas de porumbel Și că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară, Precum în vechimea sfântă se junghiau odinioară Virginile ce stătură sculptorilor de modele, Când tăiau în marmor chipul unei zâne după ele. S-ar pricepe pe el însuși acel demon... s-ar renaște, Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaște PROG STOP {EminescuOpI 161} {EminescuOpI 162} Și, pătruns de-ale lui patimi și amoru-i, cu nesațiu El ar frînge-n vers adonic limba lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
iubească. Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea-a ta adâncime cu luceferi luminoși? Cu zâmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși, S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ. O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei - Ș-o să-i placă. Dar o pune să aleagă între trei Ce-o-nconjoară, toți zicând că
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Și tu ești muritoare? " {EminescuOpI 173} - " Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe; Dar dacă vrei cu crezământ Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pământ, Fii muritor ca mine". - " Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voiu să știi asemenea Cât te iubesc de tare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voiu iubi și-n veci Va rămânea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște stepe, Dar nopțile-s de-un farmec sfânt Ce nu-l mai pot pricepe". {EminescuOpI 176} - " Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci amândoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe străinii naufragiați în Kishū și o să străbată oceanul către o țară îndepărtată numită Nueva España. Ieri la castel seniorul Shiraishi a pomenit numele tău și Stăpânul a poruncit să mergi până în Nueva España ca trimis al său. Samuraiul nu pricepea ce spune seniorul Ishida. Pur și simplu se uita năucit la chipul acestuia. Simțea că asupra lui se abătuse pe neașteptate o întâmplare la care nici cu gândul nu gândise și care îl lăsase fără suflare și fără grai. Unchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nueva España era un domeniu al Spaniei, iar Stăpânul, cu încuviințarea naifului, urma să înceapă negoțul cu ei și să facă din Shiogama și Kesennuma niște porturi cu nimic mai prejos chiar decât Sakai și Nagasaki. Samuraiul nu știa cât pricepea unchiul său din toată această discuție. Lui însuși totul nu i se părea decât un vis. Își dusese viața în această vale mică și îngustă și avea de gând să moară tot aici. Nu-i trecuse niciodată prin cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Stăpânului într-o țară îndepărtată, se găseau la castel mulți supuși de rang. Începând cu generalii și căpitanii de rang înalt, supușii Stăpânului purtau ranguri precum plăieș, lăncier și ostaș. Clanul samuraiului nu avea decât rangul de ostaș. Nu putea pricepe cu nici un chip motivul pentru care fusese ales tocmai un supus cu un rang așa de mic pentru a face parte dintre solii Stăpânului. „Să fi mijlocit seniorul Shiraishi înadins pentru mine?” Dacă lucrurile stăteau astfel, atunci însemna că seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu ochi duși în fundul capului, cu pomeți ascuțiți și mirosind a pământ la fel ca toți țăranii îl însoțise pe samurai, învățându-l mereu câte ceva, pe când erau copii sau pe când coseau iarba împreună ori tăiau lemne pentru iarnă. — Tot nu pricep de ce am fost eu ales ca trimis al Stăpânului, murmură samuraiul în timp ce dezmierda botul unui cal care scosese capul afară. Vorbi mai mult pentru sine decât pentru Yozō. Nu știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și data trecută, pe locurile de onoare, seniorul Shiraishi șezând drept în mijlocul lor. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe. Poticnindu-se din când în când, grămăticul citea înainte scrisoarea pe care o pregătise el însuși. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se socotește onorat pentru că a fost ales trimis al Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în ruptul capului de ce m-a sfătuit seniorul Shiraishi să-l iau cu mine pe Hasekura în caz că mă voi duce. E întru totul searbăd și îi lipsește și istețimea lui Matsuki. Mai departe de cabina solilor, se află o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dăm în vileag față de vreun padre fiindcă s-a lepădat de credința creștină? Așa cum făcea de obicei când aveau loc astfel de discuții, samuraiul stătea într-un colț fără să zică nimic. Tăcea, pe de o parte pentru că nu se pricepea la vorbe, iar pe de alta, pentru că îl caracteriza acea sfială specifică oamenilor din valea lui. Avea tot timpul sentimentul că ai numai de pierdut atunci când te contrazici cu cineva și după aceea îi porți pică. Trebuia să vorbești numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vestitul părinte Valente care a stat treizeci de ani în Japonia. Desigur, nu mai e nevoie să-ți spun, dar părintele Valente este prietenul și mâna dreaptă a părintelui Valignano care a fost vicar în Japonia. De asemenea, e foarte priceput într-ale istoriei și prețuit prin părțile noastre atât de către cârmuitori, cât și de către nobili. De aceea, și tu trebuie să te pregătești temeinic pentru confruntarea cu el.” Chiar și după lăsarea serii, vântul tăios bătea încă înverșunat în fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tanaka era pierit. Chiar și samuraiul își dădea seama că îi tremurau mâinile. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe... Însă, acum împrejurările sunt neobișnuite. Și ne împiedică... să ne îndeplinim această hotărâre... Glasul lui Tanaka pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întoarce, fiecare pe domeniul său. — N-o să ne mai putem întâlni o vreme, zise samuraiul clipind din ochi. Dar dacă asta e porunca, trebuie să ne supunem. Fără îndoială că până la urmă or să ne înțeleagă. — Eu nu pot să pricep. De data asta Sfatul Bătrânilor s-a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul Nishi bombăni întruna plângându-se în van, căci n-avea ce să mai îndrepte. Se lăsă noaptea. După cină, Nishi rămase ghemuit pe podea ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
șterse. Mi-e milă de voi, dar... cei care au întruchipat aceste planuri trebuie și ei judecați și dați la o parte, chiar și fără să fi fost înștiințați. Asta e lumea cârmuirii. — Eu sunt doar un ostaș... nu mă pricep la cârmuire. N-am făcut decât să mă supun poruncii de a mă face sol... Nishi își aținti privirea în pământ și umerii prinseră a-i tremura. Matsuki își întoarse fața ca să nu-l vadă: — Ei, Nishi. Și acum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pierdut domeniile din pricină că sunt creștini. — Familiile seniorilor Senmatsu și Kawamura? Era prima oară când auzea acest lucru. Casele Senmatsu și Kawamura erau de rang mult mai înalt decât familia Hasekura. Mai ales seniorul Kawamura Magobei din clanul Kawamura se dovedise priceput la irigații și la plantarea de păduri pe întinsul domeniului primind în plus ținuturi de peste trei mii de koku în Sarusawa, Hayamata și Ōkagi. Samuraiul nu știa că până și aceste familii fuseseră zdrobite din pricină că venerau credința creștină. — Ia seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călugărul din Tecali în încheierea însemnărilor sale. Cum se deosebea valea vrednică de milă a samuraiului de lumea cea largă? Valea era lumea întreagă, erau ei înșiși. Samuraiul voia să-i vorbească lui Yozō despre toate acestea, dar nu se pricepea să le pună în cuvinte. „Japonia. Japonie răvășită de vântul prigoanei și nutrind față de Dumnezeu numai dușmănie. Totuși, cum de îmi farmeci inima? Cum de caut să mă întorc la tine?” În a douăsprezecea zi a lunii iunie m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca neamul Hasekura să fie zdrobit! Măcar atât au încuviințat și Sfatul Bătrânilor, și seniorul Ayugai. Seniorul Ishida repetă cu tărie aceleași cuvinte de adineauri. — Cât despre Kanzaburō... îmi voi da toată silința să am grijă de el... Samuraiul nu pricepu de ce spunea bătrânul din senin asemenea cuvinte. — Să nu ne dușmănești! — Nu vă... dușmănesc. — A venit poruncă nouă. Seniorul Ishida spuse aceste cuvinte dintr-o suflare, ca și cum s-ar fi scuturat de o povară grea, se ridică în picioare clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
domn Wilson cu fața sa cea roșie? Te simți mai bine Francis, scumpete? — Da, mult mai bine, răspunse Macomber. În ce mă privește, am lăsat-o baltă, declară ea În timp ce se așeza la masă. Ce contează că Francis nu se pricepe la ucis lei? Doar nu-i meseria lui. E meseria domnului Wilson. Domnul Wilson e impresionant când vine vorba de ucis ceva, orice. Și ucizi orice, nu-i așa domnule Wilson? — O, da, orice. Orice-mi pică-n mână. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ascunde nici un iepure. Așa că nu-i poți băga pe băieți la o distracție de asta. Careva o să fie rănit cu siguranță. — Dar cei care ne cară puștile? A, ei vin cu noi, e shauri-ul lor. Au semnat pentru treaba asta, pricepi? Da’ nu par prea Încântați, nu? — Nu vreau să merg după el, zise Macomber, fără să se gândească Înainte de a deschide gura. — Nici eu, spuse Wilson cu veselie. Da’ nu prea avem de ales. Apoi, cuprins parcă de o bănuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu mai era chiar atât de frumoasă cât să-l părăsească și să-și facă o situație mai bună, și amândoi știau asta. Ratase ocazia de a-l părăsi și el era conștient de lucrul ăsta. Dacă s-ar fi priceput mai mult la femei, probabil că ea ar fi Început deja să se teamă că și-ar putea găsi o altă soție mai frumoasă - dar ea-l cunoștea prea bine ca să-și facă griji. De asemenea, el fusese mereu extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
depășise cele cincisprezece minute de faimă și al treilea era un laș. Lașul fusese cândva, până la rana ciudat de atroce produsă de un corn În abdomenul inferior În primele sale lupte ca matador-vedetă, fusese un tip extrem de curajos și de priceput și mai avea Încă manierismele zilelor de glorie. Era excesiv de jovial și râdea mereu, cu sau fără motiv. Pe când avea succes era Înnebunit după farse, dar acum se lăsase de sportul ăsta. Farsele cer o anumită siguranță de sine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
que el otro, Îi răspunse chelnerul mai bătrân (vrând să spună că e mai bine să n-ai stofă pentru ideologie decât să n-ai de lucru. Tu du-te la miting. Paco nu se băgase-n discuție. Nu se pricepea la politică, dar Îl treceau mereu fiorii când Îl auzea pe cel Înalt vorbind de nevoia de a-i ucide pe preoți și pe jandarmii din Guardia Civil. Pentru el, chelnerul cel Înalt reprezenta revoluția, și revoluția era ceva romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un mucos. Cum dracu’ crezi c-o să se termine treaba asta? Nick nu-i răspunse. Ad se ridică-n picioare. — Îți zic eu cum o să se termine, jeg fricos din Chicago ce ești. O să-ți strâmb un pic fața. Ai priceput? Nick se dădu Înapoi. Micuțul se Îndrepta spre el Încet, pășind cu toată talpa, punând piciorul stâng În față și trăgându-l pe dreptul după el. — Dă-n mine, zise, clătinându-și capul. Ia-ncearcă să dai În mine. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]