6,571 matches
-
sprijinite de o mare mulțime care proclamă Timișoara oraș liber de comunism și este gata să moară pentru a-l apăra 30. Jos comunismul! Într-adevăr, doar câteva ore mai târziu, la ora 13:20, pe 21 decembrie, Timișoara este proclamată primul oraș liber de comunism din România. În Piața Operei zeci de mii de oameni scandează "Libertate! Libertate! Timișoara! Timișoara!". În acest timp însă, în noaptea de 21 spre 22 decembrie, în Piața Universității și în tot centrul orașului, milițienii
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Frontului Democratic exprimă esențialul: democrație, libertate de exprimare și de asociere, de circulație și de credință, alegeri libere. "Libertate" scandează tinerii din Piața Universității. "Jos comunismul!" vor scrie manifestanții cu litere roșii de-o șchioapă, pe hotelul Intercontinental. Timișoara se proclamă pe 21 decembrie primul oraș liber de comunism, iar în ziua următoare, la ora 15:35, în vreme ce Ion Iliescu se punea de acord cu Victor Stănculescu, dr. Florin Filipoiu, participant la ridicarea baricadei de la Intercontinental, prezintă în numele grupului Dreptate socială
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
comunismul, e nevoie de democrație, libertate și alegeri libere. Cum, cu cine, pentru cine? Astea sunt întrebări pentru mai târziu, deocamdată trebuie răsturnat edificiul opresiv al Partidului/Stat și produsul său cel mai toxic, Ceaușescu. Constituțiile succesive ale României "socialiste" proclamau partidul drept forța conducătoare a statului român, așa încât masele revoltate procedează în consecință, ocupând locurile simbolice și locurile puterii exercitate de PCR: nu clădirea guvernului sau a Consiliului de Stat, pe drept cuvânt considerate secundare, ci, în fiecare oraș, sediile
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
revoluție adevărată, care vrea despărțirea definitivă de comunism, și o revoluție mimată un tigru de hârtie, cum spunea cândva Mao care urmărea doar reformarea comunismului. Provine din faptul că echipa care a pus mâna până la urmă pe putere s-a proclamat "emanația revoluției" tocmai ea, care nu participase în niciun fel la revoluție și că, pentru a masca această definitorie absență, a pus în scenă spectacolul televizat al "revoluției în direct", unde a putut interpreta rolul principal fără prea multe riscuri
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
anticomuniste și a anticeaușismului limitat, se conjugă în alternanța vizibil/ invizibil și aparent/real, condiționată de spectacolul în direct al revoluției. Elementul-cheie de la care trebuie să pornească orice analiză a evenimentelor din decembrie 1989 este faptul că gruparea care se proclamă/este proclamată drept "emanație a revoluției", în frunte cu Ion Iliescu, are drept principală caracteristică tocmai faptul de a NU fi o emanație a revoluției, ci doar un produs al "revoluției în direct". Televiziunea, secondată de radio, pune în scenă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a anticeaușismului limitat, se conjugă în alternanța vizibil/ invizibil și aparent/real, condiționată de spectacolul în direct al revoluției. Elementul-cheie de la care trebuie să pornească orice analiză a evenimentelor din decembrie 1989 este faptul că gruparea care se proclamă/este proclamată drept "emanație a revoluției", în frunte cu Ion Iliescu, are drept principală caracteristică tocmai faptul de a NU fi o emanație a revoluției, ci doar un produs al "revoluției în direct". Televiziunea, secondată de radio, pune în scenă, începând cu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
al URSS, fără să se sinchisească de consecințele previzibile ale acestei intervenții pentru România). Dar, după nesperata victorie a acestei revolte fără lider, aceeași nomenclatură a ieșit din expectativa prudentă în care se refugiase și s-a grăbit să se proclame tocmai drept lider al noului regim, erou fără glorie al revoluției "de mâna a doua" pe care a înscenat-o de pe 22 decembrie seara. Așa se face că violența revoluționară nu și-a găsit răspunsul în realitatea politică, ci doar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de echivoc pentru viitorul societății românești. Ștergând cu buretele sloganul revoluției, "Jos comunismul!", noua putere care se instalează în fruntea țării la 22 decembrie aduce aici un munte de contradicții, de agende secrete, de falsuri, dar nu poate să nu proclame pluripartidismul și să nu se angajeze în organizarea de alegeri libere. Cadrul internațional în care aceste promisiuni se inserau rămânea totuși spre deosebire de ce se întâmpla în celelalte state eliberate cel al Tratatului de la Varșovia, căruia noul regim se grăbise să
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
spre dreapta" ceea ce, spune el, ar fi "o explozie periculoasă pentru partid", care n-ar mai putea să-și exercite rolul conducător în noul context al pluripartidismului și al alegerilor libere. De aceea, se grăbește el să precizeze, "noi am proclamat ideea de pluralism politic, dar nu am confundat pluralismul cu pluripartidismul . Nu excludem apariția de partide și de tot felul de organizații, mai mult, din punctul nostru de vedere, cu cât mai multe, cu atât mai bine, e mai puțin
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unui front constituit prin juxtapunerea unei pletore de minuscule partide, sindicate, asociații etc., toate dominate de forțele politice "revoluționare", adică de Partidul nenumit și omniprezent 52. Încă de pe 31 decembrie, unul dintre primele decrete ale CFSN semnate de Ion Iliescu proclamase legalitatea tuturor partidelor politice, care puteau prezenta o listă de 251 de membri și care aveau astfel dreptul, fiecare, la sedii și la subvenții de stat, ceea ce le-a sporit atractivitatea, dar înainte de toate le-a sporit numărul. Vocabularul strict
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se subînțelege, în schimb, că puterea instalată e complet dezinteresată și nu urmărește decât binele poporului, sacrificându-se pe sine în beneficiul interesului majoritar. Frontul e poporul" scandau manifestanții pro-FSN la 28 ianuarie. Susținută activ de Ion Iliescu, care se proclamă "sărac și cinstit", ca și de intermitentele pulsiuni populiste ale succesivelor guvernări FSN-FDSN, apoi chiar PSD, tema guvernării dezinteresate a echipei Iliescu s-a prăbușit în conștiința publică abia în anii 2000-2004, când nu a mai putut rezista în fața ostentației
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
orizont mult mai larg. Un personaj al său, căruia îi împrumută mult din propria-i biografie, închină un adevărat cult marilor poeți, de la Leopardi la Mallarmé. De altfel, el a intuit de timpuriu talentul lui Arghezi, pe care l-a proclamat cel mai mare poet român, înainte ca acesta să-și fi tipărit vreun volum, dar și al altora, a căror colaborare a obținut-o la „Facla” sau la „Viața socială”. Deși în adolescență frecventează atât cercurile socialiste, cât și cenaclurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
pentru soluționarea unei probleme sociale nu este altceva decât ipocrizie. Nu sunt rare atitudinile care văd problemele sociale ca pedeapsă Divină pentru păcatele noastre. Dacă există războaie, inundații și cutremure, prețuri mari sau mici sau oricare alte calamități, unii le proclamă pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele ființei umane. Dar toate întrebările despre intervenția lui Dumnezeu în problemele umane și rosturile penitențelor și rugăciunilor aparțin domeniilor religiei și filozofiei și nu sociologiei. Desigur că există întrebări pentru care nu avem nici o tehnică
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de nobilii maghiari, orășenii sași și răzeșii secui, pactul a consfințit retrogadarea juridică a românilor la statutul de națiune "tolerată". Ulterior Reformei, spațiul transilvan a devenit un focar al protestantismului. Edictul de la Turda emis de către Dieta Transilvană în 1568 a proclamat libertatea de conștiință și toleranța religioasă, consacrând cele patru "religii recepte" (catolică, luterană, unitariană și calvină). Religia ortodoxă, a populației de etnie română, beneficia, la fel ca națiunea română, de statutul de "tolerată". Cu acest edict, procesul de inferiorizare socială
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statale de arogare a atribuțiile educaționale din mâinile instituționale ale clerului s-au făcut simțite în ducatele care alcătuiau densa osatură politică a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. În Weimar, încă din 1619 a fost adoptată o reglementare care proclama universalitatea și obligativitatea instrucției primare a tuturor copiilor în vârste de până la 12 ani. Modelul educațional weimarian a fost adoptat, câteva decenii mai târziu, în Gotha (1642). În Prusia, obligativitatea școlarizării pentru copiii de ambele sexe (care nu primeau alt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și Bălcescu, la fel ca și înrâurirea directă pe care primul a exercitat-o asupra celui de-al doilea, sunt evidente. Militând pentru o Italie unită, Mazzini a fost "un apostol fanatic și bombastic al religiei naționalismului liberal. Statele existente, proclama el, trebuie răsturnate și distruse, deoarece Dumnezeu a prescris o naționalitate fiecărui popor, iar în îndeplinirea acestei sarcini, oamenii - naționalitatea - execută voința divină și se întrupează cu Dumnezeu în istorie; Italiei i-a revenit misiunea sfântă de a lansa noua
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care românii s-au mobilizat în sensul dobândirii independenței. La 12 aprilie 1877 Rusia declară război Turciei, obținând în prealabil permisiunea României de a traversa cu armatele sale teritoriul românesc. La 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu, în calitate de Ministru de Externe, proclamă independența României, iar la o zi mai târziu, la 10 mai, Carol declară "Independența absolută a României". Refuzată inițial, participarea armatei române la ostilitățile purtate la sud de Dunăre este solicitată de marele duce Nicolae, comandantul forțelor imperiale. Făcând joncțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
formarea bunului cetățean, i.e., plămădirea românului educat în spiritul național devotat cu abnegație neamului și statului. Reforma haretistă a presupus o redescoperire a vocației naționaliste a școlii românești. Prefigurând sentința ce avea să fie pronunțată de către A. Malraux, Haret a proclamat "Școala primară trebuie să fie adevărată școală națională sau să nu fie deloc" (discurs oral în cadrul Congresului învățătorilor din iulie 1905). Pentru a se ridica la chemarea ei de a insufla conștiința națională în popor, la acest țel "trebue să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Romani, precum sunt și Grecii Helleni" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 24). În pofida absorbirii de elemente eterogene, esența limbii și a spiritului roman "se conservă pînŏ astăzi în tótă primitivitatea lor" (p. 23). Toate acestea îl îndrituiesc pe Heliade să proclame, în ciuda inevitabilelor impurități infiltrate în fondul etno-cultural, romanitatea esențială a românilor. După cum vom vedea în cele ce urmează, idealul purității și binomul pur-impur obsedează conștiința istorică românească. Cardinalitatea simbolică a purității, precum și îndărătnicia de a o abandona, sunt ilustrate de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o "calendaristică simbolică" în care momentul critic de maximă încărcătură simbolică este data de 10 mai, cu cele trei semnificații monarhice ale sale: i) 10 mai 1866 - întronarea lui Carol I ca domn al României; ii) 10 mai 1877 - Carol proclamă "independența absolută a României"; iii) 10 mai 1881 - proclamarea Regatului României, Carol fiind încoronat primul rege al României. Prin instituirea datei de 10 mai ca centru temporal în calendarul comemorativ al statului, memoria națională este programată simbolic în funcție de "legea concentrării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în urma Dictatului de la Viena și Cadrilaterul de către Bulgaria), Carol al II-lea este silit să abdice tocmai de către omul pe care îl numise prim-ministru - generalul Ion Antonescu. Cu sprijinul Germaniei naziste, Antonescu, în alianță cu legionarii, instituie "Statul Național-Legionar", proclamându-se pe sine "Conducătorul Statului Național-Legionar și Șeful Regimului Legionar", iar pe aliatul său, Horia Sima, conducătorul Mișcării legionare, singura mișcare politică recunoscută. Mariajul politic Antonescu-Sima nu a durat mult, legionarii încercând să preia în întregime puterea de stat prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este și tentativa geometricienilor de a găsi cvadratura cercului (p. 38). Nici libertatea nu este scutită de ridiculizare. Dacă egalitatea era un postulat al geometriei, acceptabil în sfera ideilor abstracte, libertatea e un postulat al nebuniei..." (p. 40). Fraternitatea umanitară proclamată de revoluționarii francezi cade și ea sub ghilotina satirică a academicianului. Solidaritatea umană se oprește la limita etnico-lingvistică a comunității de sânge a națiunii. "Națiunea, așadar, e granița cea din urmă a frăției efective (și trupește, și sufletește)" (p. 43
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu are sens decât ca sumă a națiunilor. "Omenirea [...] e o simplă abstracție, iar fraternité, ca atribut al omenirii, e o abstracție a abstracției - adevărată chimaera vacuo bombinans", o himeră care zornăie în gol (p. 43). Sentențios și bombastic, Mehedinți proclamă necesitatea de a pune capăt acestor false idealuri: "Destul cu glumele metafizice...! A venit vremea să ne întoarcem spre realitate. În locul falsei treimi: égalité, liberté, fraternité, progresul cugetării moderne ne sfătuiește să punem treimea adevărată: dreptate, solidaritate, naționalitate" (p. 45
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene" (ibidem, p. 21). Criticismul proclamat cu emfază trecea pe plan secund pentru a permite exprimarea unor idei auto-glorificante ale românității ca protector al occidentalității: "strămoșii noștrii au jucat un rol considerabil în istoria universală. In împrejurări extrem de dificile, Românii și-au îndeplinit cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este boilerul înlăuntrul căruia identitatea românească se distilează progresiv, filtrându-se de componentele străine care și-au făcut loc în ființa națională. Secolul al XIX-lea a fost adesea ștanțat ca "secolul copilului", în același timp în care a fost proclamat "epoca naționalismului". Departe a fi caracterizări conflictuale, cele două se conjugă. Odată intrată în avanscena ideilor politice, ideologia naționalistă a marșat insistent pe educația copiilor în spiritul patriotic. Secțiunile anterioare au aruncat suficientă lumină asupra interesului major arătat de statele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]