6,888 matches
-
Nicolau (Într-un ajun, acolo!...). De reținut sunt amintirile lui B. Brănișteanu despre Nicolae Titulescu (Titulescu orator), cele ale lui I. Massoff despre Calea Victoriei (Calea Victoriei acum nouăzeci de ani), evocarea prieteniei dintre Romain Rolland și Panait Istrati, semnată Alexandru Talex. Publicistică face Tudor Teodorescu-Braniște, în vreme ce Liviu Floda comentează teatrul lui Mihail Sebastian. Al. T. Stamatiad traduce din Edgar Allan Poe. Alți colaboratori: Eugen Relgis, Petre V. Haneș. I.I.
ALMANAHUL ZIARULUI „JURNALUL DE DIMINEAŢA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285305_a_286634]
-
Proză publică, în 1931, Cezar Petrescu (primul capitol din Comoara regelui Dromichet), același autor reapărând, în 1944, cu un fragment din Carlton. Sunt prezenți și alți prozatori, precum Romulus Dianu, Ioachim Botez, Alexandru Hodoș, dar și E. Lovinescu, Ion Agârbiceanu. Publicistică semnează Pamfil Șeicaru (Proza contimporană și comunicarea cu cititorii, Trei morți, Întoarcerea), Tudor Arghezi (Ologii literaturii). Teatru publică Victor Ion Popa, Mircea Ștefănescu. Nu sunt evitate jurnalele de călătorie: Campo Santo de Nichifor Crainic, Ierichonul de Gala Galaction, Pe Dunăre
ALMANAHUL ZIARULUI „CURENTUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285303_a_286632]
-
aparținând lui Mircea Zaciu, Dumitru Micu, Aurel Martin, Francisc Munteanu, Titus Popovici, Kovács Bálint, Nagy István, Geo Bogza (Așa bat clopotele în turnul Spaschi), Mihail Sadoveanu (Slujitori boierești, fragment din romanul Lisaveta), Emil Isac, Ion Brad ș.a. Și în sectorul publicistic, foarte bogat, câteva nume și titluri sunt ilustrative: Miron Radu Paraschivescu, Despre umanismul sovietic, Cornel Regman, Naționalism și cosmopolitism în cultura română, Pavel Apostol, Lenin și problemele literaturii ruse, Dumitru C. Micu, Poezia lui 1 Mai, Aurel Martin, Poezia lui
ALMANAHUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
Tiberiu Utan, iar D. Drumaru se ocupă de Teoria literară și părerile despre limbă ale lui Caragiale. Ion Vlad comentează un roman al lui Zaharia Stancu, Dulăii, George Munteanu discută proiectul unei noi ortografii a limbii române, abordând și relația publicistică - critică literară ș.a.m.d. Cele mai multe traduceri se fac din limba rusă și din maghiară. Cu prilejul vizitei în România a prozatorului danez Martin Andersen Nexö, revista publică un interviu realizat de Dominique Desanti, precum și un fragment din proza oaspetelui
ALMANAHUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
de pagini, texte de la Dosoftei (Din Psaltirea în versuri a Mitropolitului pribeag Dosoftei), Ion Neculce și Miron Costin, trecând prin N. Bălcescu, A. I. Odobescu, Ion Ghica (Rușii țaru-și schimbă, dar năravul ba), Alecu Russo, Mihai Eminescu (cu multe pagini din publicistica poetului, selectate predilect dintre cele cu reverberație în contemporaneitate: Fantasmagoria imperială rusă, Strein în țara lui, Primejdia rusă și biruința dreptății românești, Ideile națiunii trebuie să conducă etc.) și I. L. Caragiale (Exilul voluntar al lui I. L. Caragiale) până în actualitate, cu
ALMANAHUL PRIBEGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285290_a_286619]
-
a îndruma proiecte culturale, educative, caritabile, prezidând, între altele, fondarea unor asociații, așezăminte școlare sau de binefacere: Liga Națională a Femeilor Române, Universitatea Liberă, Școala de educatoare de puericultură din București, Casa Copilului. E tot mai mult și o prezență publicistică, mai tipărind, până în pragul celui de-al doilea război, câteva merituoase scrieri literare. Culegeri ca Dobrogea (1936), Plaiuri oltenești (1938), Prin cetatea lui Bucur sau Trecutul viu (ambele din 1940) adună pagini memorialistice, „file trăite”, evocări, mărturisiri, reînviind portrete și
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
împotriva mai tânărului poet (între ei era o diferență de aproape cincisprezece ani), după ce câțiva ani relația lor fusese excelentă. Criticul îl ajutase pe Bolliac să intre în Societatea Filarmonică, îl publicase în Curierul românesc și îi sprijinise primele inițiative publicistice. Iar acesta îi răspunsese cu fidelitate, afirmată fără sfială 13. Ce a provocat ruptura? Bolliac se lansase recent în lumea presei editând Curiosul, un ziar de format asemănător Curierului românesc. Apoi, visa să organizeze prima societate pur literară din țară
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
făcând un rechizitoriu al greșelilor de limbă dintr-o fabulă 14. Ca și cum în Heliade Rădulescu s-ar găsi doi oameni, unul care formează școlari, le deschide gustul pentru literatură, le pune la dispoziție mijloace pentru profesionalizare, îi integrează în mediul publicistic - și un altul care se teme de toți cei care în urma acestor încurajări ajung să se recomande ca scriitori. Sarsailismul a rămas în literatura română (textul a intrat repede și în canonul didactic) ca o figură a "autorlâcului": afișarea nejustificată
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
caracterul oricărei rubrici fixe. Creația și consumul figurii geniale țin de condițiile comunicării jurnalistice: perisabilitate, serialitate, dependența de ocaziile zilei. În esență, e un discurs despre actualitate. Nu trebuie să ne așteptăm de la acest "panteon" constituit în curgerea unei activități publicistice să stabilească o ordine severă a valorilor, să fie complet în cuprinderea sa și neconcesiv în selecția numelor. Nu vom regăsi aici ceea ce memoria colectivă românească a sedimentat de-a lungul secolelor: portrete istorice, vechi scriitori, cronicari, cărturari etc. Nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
comun, pentru că efortul "lucrativ" e accesibil oricui. "Neadormită lucrativitate" spune adesea Aron Pumnul în biografiile din Lepturariu. Pentru "lucrativitate" sunt admirați pe rând Veniamin Costache 89, Heliade Rădulescu 90 din motive ușor de înțeles, Gheorghe Șincai 91 datorită activității sale publicistice, mitropolitul Grigorie pentru că a editat numeroase cărți bisericești 92, Asachi pentru că "a lucrat fără preget de la 1816 necurmat"93 etc. Expresia presupune ideea de continuitate în efortul depus, neodihna, acțiunea fără întreruperi în domeniul spiritual. Nu trebuie însă confundată cu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ediție îngrijită de Andrei Rusu, Minerva, București, 1970. Bianu, Ion, Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche, I, 1508-1716, Socec, București, 1903. Bianu, Ion, Nerva Hodoș, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche, III, 1809-1830, Socec, București, 1912-1936. Bolintineanu, Dimitrie, Opere, I, Poezii; X, Publicistică, ediție îngrijită de Teodor Vârgolici, Minerva, București, 1981; 1988. Bolliac, Cezar, Excursiuni arheologice, ediție îngrijită de N. Georgescu, Floare Albastră, București, 2005. Bolliac, Cezar, Scrieri, I-II, ediție îngrijită de Andrei Rusu, Minerva, București, 1983. Budai-Deleanu, I., Țiganiada, ediție îngrijită
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Al. Posescu, Editura Științifică, București, 1957. Șăineanu, Lazăr, Influența orientală asupra limbei și culturei române, I, Vocabularul, Socec, București, 1900. Urechia, V.A., Istoria școalelor de la 1800 la 1864, III, Imprimeria Statului, București, 1892. Vulcan, Iosif, Panteonul român (1869), în Publicistică, ediție îngrijită de Lucian Drimba, Minerva, București, 1989. Piste de lectură Achim, Venera, "Statistica țiganilor în Principatele Române în perioada 1830-1860", Revista istorică, vol. XVI (2005), nr. 2-4, pp. 97-122. Agamben, Giorgio, Idée de la prose (1988), traducere de Gérard Macé
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Rădulescu, Echilibrul între antiteze, p. 665. 77 I. Heliade Rădulescu, Pace sau însocire între averea nemișcătoare și între bani sau Casă de credit reciproc, Tipografia I. Heliade Rădulescu și Asociații, București, 1863, pp. 16-17. 78 Iosif Vulcan, Panteonul român, în Publicistică, ediție îngrijită de Lucian Drimba, Minerva, București, 1989, pp. 7-112. 79 Ibidem, p. 98. 80 Ibidem, pp. 98, 109, 70. 81 Ibidem, p. 19. 82 Ibidem, pp. 88-89. 83 Ibidem, p. 68. 84 Iată alte câteva exemple: "căci aceea are
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Georgeta Antonescu, Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 44). 104 Cum e de pildă cartea lui V.A. Urechia, Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii, Iași, 1854. 105 D. Bolintineanu, "Prefață la Cântecele poporane ale d. V. Alecsandri", în Opere, X, Publicistică, ediție îngrijită de Teodor Vârgolici, Minerva, București, 1988, p. 160. 106 Ibidem, p. 161. 107 Ibidem. 108 Ibidem, p. 169. 109 Ibidem, p. 160. În epocă, era o figură folosită frecvent pentru a evoca originalitatea estetică. O găsim la Aron
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
recomandat de nașa sa, intră sub protecția fiului ei care, în 1834, îl trimite împreună cu fiii săi Dimitrie și Grigore la învățătură în Franța. Acolo și la Berlin, mai apoi, se desăvârșește intelectual. Întors în țară în 1838 se dedică publicisticii, literaturii și istoriei. În 1843 predă la Academia Mihăileană cursul de Istoria națioanală. Revoluția de la 1848 îi deschide calea politică, devenind unul dintre fruntașii politici de renaștere națională. La întrunirea publică de la 27 martie de la Iași sub prezidenția lui Grigore
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
al XIX-lea, Biserica Catolică din România a contribuit la apariția și dezvoltarea unor reviste și ziare proprii, experiență reușită, care va fi însă stopată în anul 1948 de către regimul comunist ateu. Rând pe rând s-au impus în peisajul publicistic românesc reviste și ziare precum "Lumina creștinului" la Iași, "Farul nou" și "Albina" la București, "Viața" la Săbăoani, "Cultura creștină" la Blaj și altele. De asemenea, apariția acestor publicații a fost încurajată și susținută de ierarhii din acea vreme, evidențiindu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
istorice, o fizionomie originală, ale cărei trăsături s-au păstrat chiar și astăzi 31. Îmbogățirea conținutului și răspândirea ziarelor a făcut ca presa să reprezinte un instrument în formarea mentalităților și a modului de viață în cadrul progresului societăților moderne 32. Publicistica reprezintă instrumentul cel mai la îndemână pentru informarea și culturalizarea "publicului" larg, dintre toate domeniile de activitate ale unei societăți. În procesul evolutiv al ziaristicii, o nouă etapă a fost marcată de dezvoltarea agențiilor de presă și de formarea pieței
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mondială a presei catolice (la care a participat și România) au avut rolul de a "inventaria" publicațiile din lumea întreagă, de a stabili liniile majore de dezvoltare a presei catolice, modul de abordare a problemelor contemporane, de coordonare a activității publicistice și nu în ultimul rând, de a arăta tuturor amploarea și forța presei catolice din întreaga lume. Cu ocazia Expoziției mondiale, reprezentanții țărilor participante au răspuns la un chestionar standard, întocmit de Comitetul de organizare, ce a avut rolul de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în limba de origine a enoriașilor; ca o consecință, pentru credincioșii din România de origine franceză dar mai cu seamă germană, trebuiau să existe și publicații în aceste limbi 406. În România, din cauza numărului redus de credincioși catolici, acest gen publicistic nu a fost foarte răspândit. Primul număr al revistei Buletin parohial s-a tipărit în luna decembrie a anului 1933. În articolul program s-a enunțat scopul apariției acestei publicații, motivele care au dus la editarea ei, structura și conținutul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
dezvoltarea presei catolice din România, care a evoluat și datorită unor clerici care au făcut din apostolatul în presă, misiunea lor principală. Oferim în continuare câteva date din viața celor mai importanți dintre ei, sintetizând în același timp activitatea lor publicistică. Carol Auner. A fost redactorul revistei Bukarester katolisches sonntagsblatt și unul dintre cei mai importanți colaboratori ai Revistei catolice. S-a implicat și a contribuit la dezvoltarea presei catolice din România. S-a născut la 18 octombrie 1865 la Viena
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
presa de partid; el aleargă la gazete independente; și rău de tot se păcălește când ia în mână o gazetă și vede că sub vălul independenței sevește interese particulare"944. Autorii au insistat că acest ziarunplea un gol pe scena publicistică din România, tocmai datorită faptului că trebuia să fie independent și nu reprezenta niciun partid politic 945. Redactorii și-au propus să păstreze o conduită morală înaltă și să respecte deontologia profesională, amendându-i pe ceilalți formatori de opinie care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Au existat pe lângă revista Jugendfreund și publicațiile Raiul tinerilor și Raiul copiilor, dedicate special tinerilor și copiilor catolici. 469 După un început promițător de colaborare la Jugendfreund, Anton Durcovici nu a mai apărut în paginile acestei reviste, iar contribuția sa publicistică s-a redus la doar cinci articole. În 1924, acesta a părăsit domeniul de activitate al "Școlilor arhiepiscopale", dedicându-se (până la numirea sa ca episcop de Iași, 1947), conducerii Seminarului "Sf. Duh" din București (Dănuț Doboș, "Colaborarea episcopului Anton Durcovivi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Ibidem. 856 Pentru a se asigura de implicarea tuturor în realizarea pregătirilor necesare participării la expoziție era menționată importanța acesteia și faptul că se organiza la Vatican în prezența Papei: Ne cerem scuze Excelenței voastre dacă pe lângă grijile ecleziastice și publicistice (ale căror ecouri onorabile au ajuns recent până aici) îndrăznim să o adăugăm și pe aceasta, dar hărnicia dvs. plină de zel pentru cauza catolică, binecunoscutul dvs atașament față de Sfântul Părinte ne asigură că nu am făcut apel în van
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ale principalilor actori de la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial până astăzi și va rămâne în continuare pe același loc, în anii sau deceniile care urmează, după cum prefigurează autoarea în ultimul capitol al cărții sale, un elaborat științific și publicistic ce analizează o problematică tot mai prezenta în activitatea diplomatică actuala. S-a scris mult pe acest subiect, dar după cum demonstrează autoarea în paginile introductive, puține lucrări în literatura de specialitate străină și aproape deloc în cea românească au zăbovit
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
din cauza provenienței din alt loc, adecă străin, deci nare simț is toric, deci e incapabil de a guverna.<ref id=”1”>Mihai Eminescu, Opere, ediție îngrijită de D. Vatamaniuc, prefață de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, vol III, Publicistică. Cores pon dență, Fragmentarism, p. 965.</ref> Din acest unghi de vedere al recitirii formelor fără fond, tradiția este cheia de boltă fără de care guvernarea unei națiuni nu se poate imagina. Ostilitatea lui Eminescu este îndreptată, în descendență junimistă, spre
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]