7,950 matches
-
unii spuneau că murise, alții că fusese ucis, alții că se înecase -, se tulburaseră în număr mare, atunci când au aflat că el era viu și că s-a întors deja, de bucurie, li s-a părut că o nouă lumină răsărise pentru ei. Apoi fericitul Francisc, fără zăbavă, a convocat la Sfânta Maria a Porțiunculei capitulul general. 16. Prin urmare, în anul Domnului 1221, la 23 mai, indicțiunea a XIV-a, în ziua sfântă a Rusaliilor fericitul Francisc a celebrat capitulul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
oraș, iar pentru sate și cătune sunt schituri în care locuiesc frați ce sunt îndeajuns pentru necesitățile laicilor (p. 419-420). 20. În comentariul său asupra cărții lui Ieremia, abatele Ioachim afirmă despre frații minori și predicatori: «Aceste două ordine vor răsări în Biserică cu simplitate și umilință, dar, cu trecerea timpului, vor critica cu duritate și vor acuza prostituata din Babilonia»... Mai afirmă despre ele: Mi se pare că unul dintre ele culege fără deosebire roadele pământului, primindu-i în Biserică
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ei", le iese înainte "cu facla nupțială"24. Și spectacolul mitologic continuă. Cortegiul de zeități nu se sfârșește cu una cu două. După avalanșa de referințe livrești, ne dăm seama că impresia inițială fusese greșit înțeleasă. În fapt, nu trecutul răsare din apele mării. Din contra, după chiar cuvintele călătorului, "marea tresare din nou la amintirea trecutului...". Și cum tot am adus vorba, dacă ne amintim corect procedeul descris de Proust, în cazul de față raportul se inversează: realitatea e pur
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de cercetare specific inginerilor sau geologilor, studiile asupra energiei au astăzi un cadru de cercetare mai larg decât cel exclusiv al științelor exacte întrucât împletirea energiei cu politica a atras atenția cercetătorilor din științele politice și sociale. Astfel, noi întrebări răsar precum: este studiul asupra energiei o știință sau măcar o încercare de atingere a standardelor științelor sociale? Se poate acest domeniu comportă și dă rezultate similare celor din alte ramuri ale științelor politice? Țin studiile asupra energiei mai mult de
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
copacul de smirnă”; „Forma primitivă a lui Osiris a fost un trunchi de copac”; „În numele lui Attys se executau sacrificii de spînzurare a bărbaților de crengile pinilor”. b) Moartea violentă și renașterea eroilor sub forme vegetale: „Din sîngele lui Adonis răsar anemone și micșunele din Attys”; „Lazăr mort se transformă în flori. Surorile lui înfloresc bocindu-l. Laptele în care a fost scăldat Lazăr mort este aruncat la rădăcina pomilor, în alimente, pe locuință, asupra fetelor...”. Iată cum sacrificiul lui Lazăr
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Prin sacrificiul generos și de sine, ei pun în discurs perpetuu însăși existența care tinde să devină, teoretic, moartea ca moarte. Fie că, într-un caz, problematica mai conține forme de gîndire proprii eroului vegetațional, fie că, în alte locuri, răsar elemente ale conștiinței antropologice (Miorița). Dumuzi rămîne un model pentru toate situațiile ce țin de comportamentul mitic și ritualic, ca și păstorul mioritic, aflat într-o descendență firească prin mutațiile demitizate și literaturizate. Cu alte cuvinte, între Dumuzi și păstorul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dificultăți în clasificarea lor. Iată un text de Caloian pe care îl are în vedere: Iani, Iani, Caloiani, ie cerului torțile și deschide porțile și pornește ploile: curgă ca șivoaiele, umple-se pîraiele printre toate văile; umple-se fîntînile să răsară grînele, florile, verdețele, să crească fînațele, să s-adape vitele; fie multe pitele! Altul, de Paparudă: Lungă, lungă, Păpălugă. Eși din a ta glugă, suie-n sus la rugă, seceta să fugă. Ie cerului torțile și deschide porțile și revarsă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
răscolitoare de lume, te întrebi dacă oaia își justifică prezența în imaginarul bestiar și fabulos. O primă impresie. În fond, ea este „năzdrăvană”, poziție proprie și unică în inventarul mitologic. De aici înrudirea cu puterile chtoniene, cu preotesele, cu prezicătoarele. Răsare surprinzător din anonimatul turmei, ca o plantă miraculoasă în mijlocul cîmpiei, îndemnată de puteri neștiute să dea sfaturi de bună purtare, să transmită vești vrednice de luat în seamă. Grecii aveau încredere în Pytia, carpaticii, mai „primitivi”, s-au atașat de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Petru din timpul scaldei ritualice. Ei „se scaldă și se-ntreabă”, chiar în seara Crăciunului, la poalele pomului mirific din rai: «- Ce-i mai bun, Petre, pe lume? » « - Nu-i mai bun ca boul bun, Cînd revarsă brazdă neagră, Și răsare grîușor;». Iar se scaldă și se-ntreabă: «- Ce-i mai bun, Petre, pe lume ?». «- Nu-i mai bun ca calul bun, Căci te duce și te-aduce, Poartă oase păcătoase De punerea capului!». Iar se scaldă și se-ntreabă: « - Ce
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
găzduire, ba încă și ceva pe deasupra. Începuse și ea să fie mai darnică decît de obicei, însă în chip „de pomenire”. „În dimineața de duminică încălecă trudită și cu ochii cerniți. Ascultă privind în altă parte felurite sfaturi ale negustorului. Răsări atentă numai la socoteli și recomandări de parale. -Asta-i bine, încuviință ea. Să-ți plătesc pentru găzduire. Să-mi dai mărunți de cîteva mii, ca să-i am la îndemînă. Nu vreau să se simtă ce am cu mine, ca să nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ei, Vița-i verde iedera! Trec pluguri negre cu boi, Ciopoare dalbe de oi, Vița-i verde iedera! Sau: Ia sculați, sculați, Voi boieri bogați, De mi vă uitați, Pe-o gură de vale, Vouă vi se pare Tot soare răsare. Ci vouă vă vine Tot cirezi de vaci... Exemplele dezvăluie un imaginar mioritic: cearcănul lunii, gura de vale, plaiul sunt unite și sacralizate prin aceeași viziune sofianică. În această curgere misterică de lume și de lumi infinite, nimic nu se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Roșie, din cartierul Socola. Pe lângă casă trecea un pârâu cu apă limpede. Era acolo și un pod de lemn. Scoteam nămol de sub pod și făceam „pocnitori”. Tocmai ridicasem mâna cu o pocnitoare, s-o izbesc de pământ când un puști răsărise lângă mine și mă întrebă direct: - Ai pus „lipitura”? - Unde? - Pe fundul pocnitorii, ca atunci când o izbești de pământ să pocnească mai tare și să sară țandăra în sus. - Nu. - Uite așa. Îmi luă din mână „pocnitoarea” și scuipând pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
conta în oceanul dezastrului general. Lovită moral și fizic, gândea ca atare și nu concepea că totul ar putea fi și altfel. În toate aceste întâlniri ale lor se născuse în ea un licăr de omenie pentru tânărul prizonier. Poate răsărise dintre spini bobocul de floare care se desfăcea, boboc ce putea fi un început de dragoste? Se îndrăgostise frumoasa Mariusia de acest om? Sfedu n-a aflat-o niciodată de pe buzele ei. Acum stăteau nopți întregi împreună, poate erau mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
l-a mai alimentat cu vreascuri. Am adormit cu toții și ne-am trezit pe la 5 dimineața. Am mâncat slănină afumată cu usturoi și cu pâine neagră, am băut cafea și harașpincă pe săturate și am așteptat să muște peștele. Soarele răsărise și ne era la toți bine și nu aveam în suflet nici umbră de bănuială că s-ar fi putut întâmpla ceva rău. De fapt, era ultima noapte de pescuit. Nu pentru toți patru, ci numai pentru unul din noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
conduc în living. Azi sunteți straniu. Mă conduce într-o cameră străvezie, în casa aceea pe care ar trebui s-o cunosc pentru că îmi aparținea. - Doriți să serviți ceva înainte de culcare? Mie mi se părea că e dimineață, înainte de a răsări soarele sau seara târziu, după ce apune, eram ca și cum înghițisem un diazepam și o somnolență începuse să mă cuprindă. - Nu, ridică, te rog, storurile, vreau să văd marea. Și lasă-mă singur. Am auzit zgomotul făcut de ridicarea jaluzelelor și cel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ce scrie?Treaba ta, și mai plătește un 47 dublu. Am dat hatârul, cu tot bugetul meu ajuns la pământ și o șterg pe o ușă arătată de această arătare care avea, domnilor, o pereche de picioare O.K., care răsăreau din sâni și care făceau o gazelă să fie geloasă pe viață. Dincolo, în încăperea aceea îngustă și cu o ușă spre verso, am deschis plicul. Ce am citit, m-a pus pe roate imediat. Ușa din spate mi-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pescuitului, iar astăzi am rămas singur. Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei, și privesc aburul abia mijit, care iese din cana de lut cu vin fiert, înșirând pe clipe dragi de odinioară, niște aduceri aminte. Și îmi răsar în suflet parcă, din alte vremi, fațetele scânteinde ale unui diamant de mult pierdut. Din cei trei frați am rămas numai eu, dar pe ei îi păstrez vii în suflet, și nu numai pentru că de la ei am luat primele lecții
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
s-a întâmplat cu "hăitașul" nostru. ...Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei, și privesc aburul abia mijit care iese din cana de lut cu vin fiert, înșirând pe clipe dragi de odinioară niște aduceri aminte. Și îmi răsar în suflet parcă, din alte vremi, fațetele scânteânde ale unui diamant demult pierdut... Din vârful limbii Se spune că tăcerea e de aur. Românul, de orice stare socială ar fi, vorbește. Unii vorbesc mult și prost, alții vorbesc pentru a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Sfântul Ioan Scărarul a stat pustnic, după cum spun frații, timp de patruzeci de ani. La ieșire, îi comunică însoțitorului său ce anume intenționa să facă a doua zi și o porni în același șir spre chilia în care fusese găzduit. Răsărise luna. Era între lună plină și ultimul pătrar. Cât au stat în rugăciune afară se făcuse rece. Aerul era de o transparență neobișnuită și luna își arunca lumina până spre Muntele Sinai. Ieși din rând și rămase să privească. De pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
legătura cu toți cei care aduc grâu la Istanbul, așa că, dacă vrei să mă găsești, mă cauți la hambarele noastre, ale lui Marincioglu... Noaptea era mai greu, dar nu numai pentru ei, ci pentru toți călătorii. Poate de aceea, cum răsărea soarele, care mai de care își părăseau încăperile de sub punte - un fel de cabine destul de bine utilate - și ieșeau afară. Era vorba despre marfa pe care cinstitul Geavit o transporta în încăperile de jos: cincizeci de copii de opt ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins acolo când îl doare inima. Spătarul se opri în dreptul unui cufăr de piele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ea și fetele și mai ales soacră-sa Stanca nu se lăsau duse la culcare decât când toropeala le înmuia cu totul, se uită mustrător la fete: — Dacă s-a învoit taica să vă spună basme, nu se cuvine să răsăriți în vorbă. Da, da’ fără căpcăuni, se tângui Ilinca. — Și fără fete care înnebunesc că le fură ienicerii după ce se urcă în rădvan să meargă la cununie, oftă pe gânduri Stanca. — Las’ că pe tine nu te fură nimeni, chicoti
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i place să se ducă la culcare și să viseze ca măria sa beizadea Gheorghe, care se scoală în fiecare noapte țipând. — Și ce visează măria sa Gheorghe, vărul meu? — Prostii, Constantine, prostii, gura târgului, interveni jupâneasa Stanca. — Ba visează, taică, visează, răsări de sub masă Constantin cel mic. Visează că stă și celșește la biselică... — Și? — Și vine mamaia, doamna Ilinca, moaltă și-i spune: „ție nu-ți dau nimic că ia tot nașu Dinu...” — Mamă, asta nu mai este gura târgului, asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din care se cerneau palide câteva raze colorate azuriu. De jur împrejurul pereților, - sofale joase cu perne de toate mărimile îmbrăcate în satenuri cu arabescuri, măsuțe joase așezate pe la colțuri, unde sofalele se îmbinau unele într altele. Cum intrai, chiar lângă ușă, răsărea un fel de gheridon cu trei picioare aurite, cu un lighean de porțelan și cu o cană mare din același material. Cei patru boieri trecură fără să se spele pe mâini și se așezară comod pe sofale, doar descheindu-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu zece ani mai mare. Patima cu care mitropolitul se dăruia chemării sale îl făcea să înțeleagă firea aprinsă a domnitorului. Prieteni de nu se știe când, încă de pe vremea în care Șerban se ascundea la mânăstirea Hangu. Când a răsărit prima oară steaua lui Șerban, în vremea lui Antonie Vodă din Popești, Theodosie a fost adus mitropolit la București; atunci când Grigore Ghica și apoi Gheorghe Duca au prigonit Cantacuzinii, Theodosie a fost scos din scaunul său și trimis să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]