6,520 matches
-
capăt, În timp ce practic o imploram să te primească Înapoi. Dar nu mi-am imaginat până acum cinci minute că am făcut treabă așa de bună. Angela spusese că are nevoie de timp să se gândească. ― Te iubesc, am spus eu radiind de fericire. Doamne, Maria, nici măcar nu știu cum aș putea să-ți mulțumesc... ― Pentru asta sunt surorile, spuse ea. Mai rămâne doar... ― Radiografia, am murmurat, speriată la acel gând. ― Hei, zise ea, apucându-mă de mâini. Nuți face griji pentru asta acum
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cu o expresie malițioasă. Am fost absolut sigur că e în căutarea unei remarce răutăcioase, dar neputând găsi nici una se văzu redus silit să tacă. — Am adus cu mine un prieten de demult care voia să te vadă, repeta Stroeve radiind de fericire. Strickland mă privi uimit aproape un minut, fără ca eu să scot o vorbă. Nu l-am văzut în viața mea, zise el. Nu prea știam de ce a spus asta, întrucât am avut senzația certă că am prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu se vedea din cauza acoperișurilor înalte, dar prezența lui o simțiseră toți călătorii care forfoteau prin gară: arătau mai sprinteni și mai voioși. După puțin timp se ivi și Mihaela, grăbită, cu o valiză în mână. Era surâzătoare, fragedă și radia atâta viață și bucurie, încît un bolnav s-ar fi însănătoșit stând numai în preajma ei. M-am mirat văzînd-o singură: ― Nu te-a condus Alexa? ― Nu, Dor, e de serviciu. Am luat-o de mână, ca pe un copil, și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
făcea și mai frumoasă cu timpul. Nu era chiar așa de mare ca Leej, Prezicătoarea, dar mai bine făcută. În ochii ei ardea aceeași stringență ca și în ochi lui Leej, și amândouă erau frumoase. Aici se oprea asemănarea. Patricia radia dârzenie. Poate dârzenie juvenilă - pe care cealaltă nu o avea. Poate că avea această impresie pentru că știa ce era Leej și" cunoștea cariera Patriciei. Dar Gosseyn era de părere că nu era suficient. Leej se lăsa în voia soartei, neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ploaia. Când se răsuci în șa, privind înapoi spre lac, enormul donjon al Castelului Azuchi păru să se înalțe spre un cer negru precum cerneala. Își imagină că delfinii aurii care împodobeau acoperișul scânteiau mai tare în acea noapte ploioasă, radiind în întuneric. Reflectată în lac, marea de lumini a clădirii cu multe etaje părea să tremure de frig. — Stăpâne, stăpâne! Să nu răciți! spuse îngrijorat Fujita Dengo, în timp ce-și apropia calul de al lui Mitsuhide, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clipe de răgaz și m-am întors să stau puțin timp cu dumneata. În timp ce-i aducea mamei omagiile lui, Hideyoshi arăta exact așa cum îl numea ea atât de des: „băiatul ăsta“. Sub gluga mare de mătase albă, fața mamei sale radia o bucurie mai presus de orice cuvinte. — Drumul pe care l-ai ales a fost plin cu greutăți de neînchipuit, spuse ea. Iar anul trecut, mai cu seamă, n-a fost deloc ușor. Tu, însă, ai îndurat totul. — În iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
această întâlnire, Dave 2 spunea că i se păruse o persoană „prinsă în capcană, la capătul puterilor, ca Napoleon la Waterloo... Erai terminată, nu-i așa?“. Imediat după aceea se întorcea spre Carol, așezată lângă el în cercul de scaune, radiind în cămașa lui albă; ea îi zâmbea maestrului. Numai că, în momentul în care îi deschisese ușa lui Dave 2, toate acestea erau la distanță de mai multe săptămâni și ședințe de grup. Pentru moment, îl invitase înăuntru. Dan dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cea din ziare. - ELEFTERIE MĂCEȘ? urlă el, scos din minți, simțind că momentul dreptății urma să sosească în curând. Cuțitul nu îi tremura. Copiii se opriră din zumzăit brusc, pentru că simțiseră cumva glasul răului abătându-se asupra lor. Elefterie Măceș radia, împrăștiind lumină în jurul său. O fată îi era agățată de gât. - ELEFTERIE MĂCEȘ?! urlă din nou Mircea Cârpenișteanu. Cine e Elefterie Măceș? Să iasă în față! Înțelegând rapid situația, căci și figura lui Cârpenișteanu îi era lui bine cunoscută, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cărei autor fusese. Chiar în acea clipă, în magazin intră din nou frumoasa Lindsay, cu albul ei bășit după ea. Luminat și transformat pe veci după oribila experiență din București, Abdulah se îndreptă spre ei zâmbind cu toată fața, vesel, radiind fericire și bunătate. Îi întâmpină cu mâinile întinse ca pentru a-i saluta sau îmbrățișa, însă atât de neașteptat, încât cei doi se speriară. Lindsay îl recunoscu imediat, luminându-se și ea la față. Îi studie costumul. - Abdulah, tu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lui Vaughan. Am pornit motorul și am ieșit din curtea blocului. Cum am accelerat, perspectivele străzii se deschiseră în jurul meu, îndepărtându-se de mine ca într-un proces aerodinamic automat. Lângă supermarket, o femeie tânără într-un impermeabil de plastic radia o lumină cireșie în vreme ce traversa drumul. Mișcarea mașinii, atitudinea și geometria sa, suferiseră o pronunțată transformare, de parcă ar fi fost epurată de toate concrescențele familiar-sentimentale. Indicatoarele stradale dimprejur, fațadele magazinelor și trecătorii erau influențați de mișcarea mașinii; intensitatea luminii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
A venit într-o după amiză, spre seară, să-l roage pe Gheorghe să-i dea voie Frusinei să-l însoțească la mare. - Dacă este de acord să meargă cu tine, eu o las, am toată încrederea în tine! George radia de fericire. Îi venea să-l ia în brațe, să-l învârtă de câteva ori. Dar nu a făcut-o cu el ci cu iubita lui care se afla în grădina cu flori și tocmai dădu fuga să-i spună
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu tractorul să-mi tragi brazdă în curte, ca data trecută! îi răspunse aceasta, zâmbind. - Promit, fac orice pentru tine, numai să fii cu mine! - Bine, atunci, voi veni de Crăciun la tine, să mă cunoască părinții tăi. Petre plecă radiind de fericire. Frusina intră în camera ei și rămase pe gânduri, privind fotografia lui George. Stătea pe marginea patului și, înaintea ei se desfășurau aproape toate imaginile pe care le petrecuse cu George de sărbători, în toți anii în care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care mă zbăteam neputincios. L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire, în vreme ce el continua să își rotească ochii albaștri, parcă rupți dintr-un tablou cu valuri, prin aerul hibernal, și totuși atât de cald... Un murmur stins, aproape inexistent, răsuna în tăcerea mormântală a parcului, devenind din ce în ce mai amplu, pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
multor oameni, trăsăturile ei homini păreau a se fi accentuat în exercițiul conversației, figura i se metamorfoza pe măsură ce o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o specie de maimuță sau alt animal ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că acest răstimp este cel mai util pentru tine; îți vei petrece vremea în incinta "Casei", în meditație, băi de cristale, dușuri reci de lumină și cristale la Cascada Sagrada. Te uiți în jur și oamenii sunt destinși, fețele lor radiază calm și lumină, cei în cărucior se simt la ei acasă, ei arborează un zâmbet plin de speranță sau resemnare înțeleasă și nerăzvrătită. Dacă unii dintre ei vor fi fost atinși de grația divină și s-au vindecat de la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă comport cumva, profesionist, dar nu mi-a reușit. Eram devastată. Jackson fusese mai mult decât un șef - de la moartea tatei, din urmă cu cinci ani, el a jucat, pentru mine, și rolul de tată. La fel ca tata, Jackson radia bunătate și inteligență. Ambii bărbați erau înalți, supli, chipeși (dacă nu de-a dreptul frumoși), cu un smoc des de păr argintiu și cu o tendință de a protesta împotriva Mersului Lucrurilor. Amândoi și-au urmat carierele cu un devotament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sangvin și celule. Respirația celulară genrează căldură corporală. Această căldură este resimțită prima dată la nivelul abdomenului inferior, apoi se întinde încet spre extremități, provocând adesea transpirație, chiar și într-o zi rece de iarnă. De unde provine această căldură? Aceasta radiază de la „cuptorul” fiecărei celule din corp! Yoghinii tibetani acumulează această căldură celulară în Marea de Energie, printr-un exercițiu de respirație extrem de complicat numit tummo-yoga, „Focul din abdomen”. Adepții sunt testați pentru succes în acest tip de yoga, după cum urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se produce în abdomenul inferior în timpul organismului, această explozie de respirație este considerată a fi un fel de produs rezidual; îmbrățișați-vă partenerul foarte strâns și mențineți contactul pe o suprafață cât mai mare de piele. În timpul orgasmului, întregul corp radiază energie prin învelișul său de la suprafață; apăsați și frecați zonele pubiene una de alta. Cea mai puternică izbucnire de energie sexuală din timpul orgasmului are loc în mod natural în regiunea „Mării de Energie” (qi-hai), care este localizată sub ombilic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cât și budiștii cred că fiecare om este născut cu o „perlă prețioasă a spiritului originar” adânc ascunsă în interiorul ființei sale. Această perlă prețioasă este o oglindă care reflectă întregul Univers. (După cum scrie Chao Pi-chen, „când mintea este liniștită, spiritul radiază o strălucire care tălmăcește toate marile mistere ale Universului”.) Cu cât un copil crește și socializează, această perlă strălucitoare este îngropată din ce în ce mai adânc în mlaștina mentală a educației, întunecată de pasiune și dorință, acoperită de praful iluziei și înecată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Vrei să afli un secret? mă întrebă Madeleine. — Sigur. — Jumătate de cvartal cu casele lui tati din Long Beach s-a prăbușit la cutremurul din ’33. Au murit doișpe oameni. Tati a plătit bani grei pentru ca numele lui să fie radiat din registrele antreprenorilor. Am îndepărtat-o pe Madeleine la distanță de un braț. — De ce-mi spui toate astea? Fiindcă tati a fost impresionat de tine, îmi explică ea, mângâindu-mă pe mână. Fiindcă ești primul dintre băieții pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca și cum Zilpa chiar înghițise luna. Pe trupul ei slab, pântecul părea enorm și perfect rotund. Surorile ei o tachinau, dar Zilpa doar zâmbea. Era bucuroasă că scăpase astfel de insistențele lui Iacob, pentru că bărbații nu se culcă cu femei însărcinate. Radia în noul ei trup și avea vise splendide, în care se făcea că are puteri fantastice și putea să zboare pe deasupra lumii. Visa să nască o fetiță, nu un copil obișnuit, ci un substitut, un spirit. O fetiță-femeie matură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. — A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vara lui 1884 și Henry, care participă la nuntă, declară că erau cea mai frumoasă pereche a anului. În sinea sa medită că nici penelul idealizant al lui Du Maurier nu ar fi putut desena un cuplu mai aspectuos. Beatrix radia de fericire - de data aceasta, clișeul era adecvat. Urmărind-o parcurgând culoarul dintre bănci În biserica St George, din Hanover Square, la brațul tatălui, și revenind, treizeci de minute mai târziu, la brațul soțului, văzând-o râzând și vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după-amiezele organizate de familia Gosse În casa cu vedere la canalul Regent’s Park. Kiki se apropie de el de Îndată ce pătrunse În salonul aglomerat, ținând o ceașcă de ceai Într-o mână și vânturând o țigară În cealaltă, cu chipul radiind. — Henry, felicită-mă! Am scris deja patruzeci de pagini - sau mai degrabă Emma le-a scris. Eu le-am dictat. — Deci te-ai apucat de povestire? zise Henry, cu un junghi de dezamăgire la auzul veștii, pe care Însă reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]