7,598 matches
-
fine, profesor definitiv (1948). În 1959 obține titlul de doctor docent, iar ulterior i se conferă titlul de Profesor universitar emerit. În 1969 a fost ales membru de onoare al Academiei de științe Agricole și Silvice din România. A fost rector al Institutului Agronomic din Iași între anii 1951-1956 și 1961-1965. Prof. Dr. Doc. Constantin Pântea a desfășurat o rodnică activitate stiințifică, abordând teme din domeniul chimiei agricole, al biochimiei, industriilor agricole, istoriei învățământului agronomic. În ultimii ani ai activității sale l-
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
vieții se schimbă. Iată o serie de fotografii reprezentând o vizită regală la Iași, Majestățile Regale însoțite de un corp profesoral în frac, printre care, masiv, uriaș, cu ochi cărbunoși, Nicolae Iorga, alături de Alexandru Philippide, ascultând o expunere a unui rector care nu apare în fotografie...; destul o unică fotografie pentru a declanșa reveria generațiilor care au urmat acestor oameni, străbătând aceleași culoare, ocupând aceleași bănci... Iată o fotografie minunată, doi mari profesori, într-o caleașcă (aproape în mărime naturală), Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cei peste 5000 de ingineri absolvenți au astăzi, zi de zi, șansa să aducă un plus în viața fiecăruia dintre noi. Trebuie să recunosc faptul că, dacă astăzi pot vorbi de reușită profesională ca inginer, ca profesor universitar și ca rector al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, datorez acest fapt și Facultății de Electrotehnică a Universității „Gheorghe Asachi” din Iași. Sunt motive pentru care doresc să mulțumesc profesorilor, colegilor și oamenilor care formează această frumoasă familie. Să ne bucurăm așadar
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Adrian GRAUR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1003]
-
-lea, stabilește aceeași doctrină în scrisoarea sa CXVIII adresată Clerului și poporului. 196 Se știe că zeciuielile au fost uzurpate de laici și ținute ca feudele, sau au fost concesionate în feudă în favoarea principilor și uneori în favoarea Episcopilor și a rectorilor Bisericilor; acest lucru apare și în textul canoanelor de drept. A se vedea L'Estravagante de Decim, cap. 26, și Estravagante de iis quae fiunt a praelat, sine consensu, cap. 17. 197 Cine vrea să vadă exemplificări ale celor pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fiind ca prezența regizorului nici să nu se simtă. El era cel mai fin dintre regizori. De Loghin, decanul școlii, ne era frică. Trecea pe coridor cu un aer grav, impozant. Câteodată Îl vedeam În compania maestrului Costache Antoniu, marele rector al Institutului, deși el trecea mai turmentat - sau așa Îl vedeam noi, din cauza nasului mereu roșu, ca și cum ar fi fost tot timpul În pielea acelui cetățean... Pe maestrul Loghin l-am revăzut după mulți ani la Lincoln Center. Ce contrast
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și i-a ascultat, nerostind decât la urmă câteva vorbe care-i implicau și pe alții, nu doar pe cei doi: „Bieții copii, prin ce le e dat și lor azi să treacă.“ Apoi, îndată, l-a sunat pe Daicovici, rectorul de la Cluj, explicându-i ce și cum și rugându-l să-l primească în facultate pe Titel, măcar de la toamnă. Invervenția a avut efect și Sorin și-a reluat studiile la Cluj, din nefericire numai pentru o lună. Cadrele utemiste
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
rugându-l să-l primească în facultate pe Titel, măcar de la toamnă. Invervenția a avut efect și Sorin și-a reluat studiile la Cluj, din nefericire numai pentru o lună. Cadrele utemiste erau la pândă și au decis anularea hotărârii rectorului, fiindcă aveau această putere. Au urmat ani grei pentru Sorin Titel, dar el și-a amintit toată viața, recunoscător, gestul generos al profeso rului nostru, un gest de risc, la urma urmei, de curaj dezin te resat, făcut de prea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
puteau decide ceva în acest sens. A fost primit însă la rusă, unde pesemne că mai erau locuri neocupate, și nu la română, cum dorea, dar după un an, iarăși prin stăruință dârză, rugăminți și conjurări, la decanat sau la rector, a obținut și asta, devenind colegul nostru din anul II, cum spuneam. Odiseea trecerii de la Silvicultură la Filologie și de la rusă la română mi-a povestit-o mai târziu, când am devenit prieteni, fiindcă în primele luni nu se putea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Universidad de Atacama, creată la 1857 (de reținut că la o populație de doar 100.000 locuitori Copiapo mai avea alte trei institute de învățământ superior Universidad Santo Tomas, Universidad del Mar și Universidad Tecnologica), unde m-am întreținut cu rectorul, ca fost cadru didactic universitar, făcând schimb de informații cu privire la învățământul universitar din țările noastre. Întrucât urma să plec spre Santiago cu autobuzul la ora 22, 00 (autobuzele prin Atacama circulau, din cauza temperaturii, doar noaptea, pe "răcoare", și erau dotate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tot în lume, și în Chile universitățile erau centre nu numai de învățământ, formare profesională, educație, ci și centre de educație cetățenească și importante centre de idei și mișcări progresiste. După lovitura de stat, instituțiile au fost militarizate, numindu-se rectori și chiar decani militari, clădirile și campusurile supravegheate non-stop și interzise orice adunări și demonstrații, iar mulți profesori și studenți au fost arestați sau expulzați. În acest context era firească decizia autorităților de a numi un rector-militar chiar și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
chimie, până la medicină, economie, inginerie, arhitectură, arte plastice etc. Aveau campusuri după sistemul american și multe din ele aveau chiar valoroase echipe de fotbal, loturi de atletism, orchestre simfonice de calitate și stații proprii de radio și televiziune. Discuțiile cu rectorii și decanii s-au axat pe schimburi de informații și propuneri de reluare a schimburilor directe de profesori, manuale, tipărituri. Am asistat și la câteva cursuri și am fost solicitat să susțin conferințe despre istoria și cultura României. Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
filialele" în universități de sine stătătoare. Avea 14.000 de studenți și era condusă de generalul Ramon Salinas Figueroa, numit de Pinochet. Ca și la celelalte vizite, am făcut demersurile prin Protocolul Ministerului de Externe și, după o întrevedere cu rectorul, am trecut în sala de festivități, plină de profesori și studenți, în program figurând o expunere a mea și proiecția filmului "Vlad Țepeș". Conferința a fost răsplătită cu aplauze și proiecția cu "Dracula" al nostru urmărită cu atenție, filmul fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
subtitrat în spaniolă. La un moment dat, am observat că unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar când în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i pe turci și s-au aprins luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un cutremur 5, 5 grade pe Richter -, pe care eu, ca bun patriot aflat în compania bravului voievod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
singurul "socialist european", eram curtat de toți ceilalți șefi de misiune, așa că "trocul de informații" era avantajos pentru ambele Părți. Fiindcă la acțiunile ambasadelor erau invitate și oficialități chiliene, trebuia să fii mereu atent ce și cu cine vorbești, un rector sau decan, sau director de muzeu putând fi un colonel sau general! Recepțiile de zilele naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită climei blânde în grădinile încărcate de flori, iar mesele prezentau "toată flora și fauna" țării de reședință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dintr-un motiv sau altul. Nu li s-au recunoscut diplomele și au acceptat să lucreze oriunde și orice medicii ca infirmieri, inginerii ca șoferi de taxi, profesorii universitari ca muncitori la fabrica de cutii de carton (cazul unui fost rector al unei prestigioase instituții de învățământ superior din București). În afară de aceasta, "dincolo" românii rămași erau catalogați și tratați ca oameni "second hand", prea puțini fiind prețuiți și stimați pentru valoarea și munca lor. Ca mine s-a dovedit că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că sunt necesare. Reușisem să închei un contract cu Universitatea din Viena pentru o excursie de 3 zile la faimoasele mănăstiri din nordul Moldovei. Urmau să sosească, îmbarcați în două chartere, 200 de profesori și studenți, în frunte cu "Herr Rector und seine gnädige Frau"! Miza era mare, am dat sfoară în țară pe linie "de partid și de stat", am fost asigurat că totul va fi "de 5 stele". Cusurgiu cum sunt, am vorbit de mai multe ori cu directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fibrilație" și l-am întrebat pentru ce canistre, răspunsul venind ca o ghilotină: "Știți, seara se mai întrerupe apa rece și dacă cineva merge la toaletă..." Noroc de faptul că aveam tensiunea 11 cu 6, că altfel gândul la Herr Rector manevrând la miezul nopții canistra, cu Frau Rector alături, îmi putea fi fatal. Pe "relația Austria" principalul program erau croazierele pe Dunăre între Viena și Cernavodă și invers, efectuate cu două bătrâne motonave "Oltenița" și "Carpați", fabricate prin 1962. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
răspunsul venind ca o ghilotină: "Știți, seara se mai întrerupe apa rece și dacă cineva merge la toaletă..." Noroc de faptul că aveam tensiunea 11 cu 6, că altfel gândul la Herr Rector manevrând la miezul nopții canistra, cu Frau Rector alături, îmi putea fi fatal. Pe "relația Austria" principalul program erau croazierele pe Dunăre între Viena și Cernavodă și invers, efectuate cu două bătrâne motonave "Oltenița" și "Carpați", fabricate prin 1962. Se derulau cu o firmă din Innsbruck, "Dr. L.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că s-a trecut noua lege a educației naționale, una foarte reformistă pe hârtie, care trebuia să schimbe totul... V.A. : Asta a lui Funeriu, nu ? A.M.P. : Exact. După ce s-a trecut legea asta, în marile universități din România rectorii n-au avut contracandi‑ dat. Majoritatea au candidat singuri. Exact aceeași situ‑ ație ca în comuna lui Ceaușescu. De ce nu a contra candidat nimeni ? V.A. : Pentru că un contracandidat care pierde devine ina‑ micul pe viață al celui care câștigă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
al competiției. Și fairplay-ul necesar. A.M.P. : Asta arată o cultură politică în care nu s-a schim‑ bat nimic și oameni care sunt fricoși ; garantez că nu se întâmpla nimic unuia care ar fi concurat cu Mircea Dumitru, rectorul Universității din București. Sunt două culturi aici : una în care oamenii nu se asociază să facă opoziție și a doua e pasivitatea asta extraordinară pe care am văzut-o acolo, la Scornicești. V.A. : Dar să nu ne îndepărtăm de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o influență enormă asupra noastră. El a fost chiar și nașul nostru de cununie. Universitatea din București s-a decis să-i dea lui Ghiță Ionescu un doctorat honoris causa în primăvara lui 1993 și el a venit la București. Rectorul Universității era la data respec‑ tivă Emil Constantinescu. Și asta se petrecea cu mult înainte să câștigăm alegerile. Era imediat după ce le pier‑ duserăm pe celelalte. CĂ asta-i succesiunea : alegerile pier‑ dute, textul meu, eseul meu cu explicația mult
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
proiect la SAR privind calita‑ tea universităților din România. A.M.P. : Da, Universitățile Curate... V.A. : Care a fost rezultatul ? A.M.P. : În foarte puține locuri din țară s-au creat mici nuclee care au fost mai bătĂioase. În rest, rectorii au cooperat, au făcut tot ce trebuie ca să treacă furtuna și toată lumea și-a văzut de treabă... S-a publicat un clasa‑ ment real, foarte dur, în care nicio universitate din România n-a luat cinci stele. După aceea, chestionarul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și limba chineză. Generos de felul lui, a Înfiat doi copii de la Leagăn: a Încura jat strădania, fără vreun profit, de nici un fel, a „anarhistului“ blajin și inofensiv Panait Mușoiu (remarcat Într-o vreme pentru constanța ideilor (!) sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de broșurele necitite, sordid și mirosind a țap În plin rut (a fost un erotic până la bătrâ nețe), locuind În magazia cărților lui (toată iarna, fără foc); și a subscris, bunul dr. Robin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
franciscan care a început să funcționeze în mod provizoriu în casa parohială din Nisiporești. De la 15 octombrie 1991 și până în prezent, o dată cu Seminarul Franciscan m-am mutat la Roman, în căminul Liceului Industrial nr. 1, Roman unde împlinesc funcția de rector al Institutului Teologic și al Seminarului romano-catolic franciscan. Relatare Întrucât mi s-a cerut din partea superiorilor, relatez cele ce privesc arestarea mea de către organele securității din Bacău și situația în care m-am aflat în închisoarea condamnaților politici. Citez textual
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
comunistă de pe atunci. Știu că au fost condamnați la mulți ani de detenție, și unii dintre ei au lucrat munci grele și periculoase la minele de plumb, fiind eliberați tot cu decretul de grațiere din 1964. Despre Pr. Dumitru Lucaci, rectorul Seminarului Teologic Franciscan din Luizi-Călugăra, preot foarte înzestrat intelectualicește, fiind bolnav a fost luat la închisoare și a murit la Sighetul Marmației, în Ardeal, unde era mai toată elita românească. Osemintele Sf. sale au fost aduse, mai târziu, și reînhumate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]