7,442 matches
-
accident de avion la 26 ianuarie 1947 l-a lăsat pe Prințul Gustaf în vârstă de nouă luni, al doilea în linia succesiunii la tron, după bunicul său, Prințul Moștenitor Gustaf Adolf. La trei ani îmbracă uniforma de ofițer în regimentul regal de gardă călare și crucea ordinului Serafinilor și își însoțește bunicul la toate manifestările oficiale. Când stăbunicul său, regele Gustaf al V-lea, a murit în 1950, Prințul Gustaf în vârstă de patru ani a devenit moștenitor al Suediei
Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei () [Corola-website/Science/315404_a_316733]
-
cu autoritățile Germaniei Naziste. s-a născut în 1869 în Sankt Petersburg în familia generalului-locotenent Nicolai Krasnov. El a fost fratele savantului și exploratorului Andrei Krasnov și al scriitorului Platon Krasnov. După absolvirea Școlii Militare Pavlovsk (1888) fost încadrat în „Regimentul de gardă al Alteței Sale Imperiale Țareviciul”. În această perioadă a scris o serie de povestiri și lucrări de teorie militară. În 1897 a fost membru al primei misiuni diplomatice ruse în Abisinia. În timpul răscoalei boxerilor din China și războiului
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
militar” (Военный инвалид), „Ofițerul de informații” (Разведчик), „Mesagerul cavaleriei ruse” (Вестник русской конницы) și altele. În 1909 a absolvit școala de ofițeri de cavalerie, iar în 1910 a fost înaintat la gradul de colonel și a fost numit la comanda Regimentului I Siberian din Pamir. În octombrie 1913 a fost numit la comanda Regimentului al X-lea al cazacilor de pe Don, în fruntea căruia a participat la primele lupte ale primului război mondial. În 1914, Krasnov a fost decorat pentru bravură
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
și altele. În 1909 a absolvit școala de ofițeri de cavalerie, iar în 1910 a fost înaintat la gradul de colonel și a fost numit la comanda Regimentului I Siberian din Pamir. În octombrie 1913 a fost numit la comanda Regimentului al X-lea al cazacilor de pe Don, în fruntea căruia a participat la primele lupte ale primului război mondial. În 1914, Krasnov a fost decorat pentru bravură în luptă cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a 4-a și a fost
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
a scăzut foarte mult. În octombrie 1943 comandantul Armatei a 8-a afirma cu tristețe că est-europenii nu mai sunt de încredere . Cu puțin timp înainte fuseseră stabilite măsuri pentru înăbușirea rebeliunilor și dezertărilor, printre care și investirea comandanților de regiment cu puteri sporite pentru instituirea unor curți marțiale care să judece sumar, după care să urmeze o execuție rapidă a vinovaților. Germanii au considerat că este de dorit ca trupele Hiwi să fie îndepertate din zona, unde simpatizau cu populația
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
Viena, profitând de bunele relații cu Ecateri-na a II-a a Rusiei, obține permisiunea feldmareșalului Romanțov - comandantul trupelor țariste staționate pe teritoriul Bucovinei, de a anexa acest teritoriu. La 31 august 1774, sub comanda generalului baron Gabriel von Splény-Mihaldy, două regimente de cavalerie și cinci steaguri de infanterie au pătruns în Bucovina, luând locul trupelor țariste care s-au retras. Ulterior, prin Convenția din 7 mai 1775, Turcia recunoaște această anexare de către Imperiul Austriac. Întrucât majoritatea soldaților erau de religie romano-catolică
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
și modificate în conformitate cu specificațiile românești. Toate cele 126 de tancuri (denumite R-2 în România) au fost primite până în 1939, însă o altă comandă pentru 382 de tancuri trimisă la mijlocul anului 1939 a fost refuzată de către germani. R-2 a fost repartizat Regimentului 1 care de luptă al Diviziei 1 blindată în 1941-1942. Acționând ca o unitate de șoc, Divizia 1 blindată a obținut succese considerabile în bătălia pentru Chișinău, însă la Odessa a suferit pierderi grele atunci când tancurile R-2 au fost folosite
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
de către detașamente de blindate formate ad-hoc în 1944 (Grupul blindat-mixt Cantemir pe frontul din Basarabia și Detașamentul blindat Popescu pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești). Două tancuri R-2 care au scăpat de rechiziționările sovietice din februarie 1945 au fost folosite de Regimentul 2 care de luptă în timpul operațiunilor din Cehoslovacia și Austria. Ambele au fost pierdute pe 12 aprilie 1945 la Hohenruppersdorf, nord-est de Viena, atunci când Regimentul 2 care de luptă a respins un contraatac german format din elemente ale diviziilor 3
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
tancuri R-2 care au scăpat de rechiziționările sovietice din februarie 1945 au fost folosite de Regimentul 2 care de luptă în timpul operațiunilor din Cehoslovacia și Austria. Ambele au fost pierdute pe 12 aprilie 1945 la Hohenruppersdorf, nord-est de Viena, atunci când Regimentul 2 care de luptă a respins un contraatac german format din elemente ale diviziilor 3 Panzer, 25 și 26 SS. 21 de tancuri R-2 au fost transformate în vânători de tancuri la Atelierele Leonida între luna iulie a anului 1943
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
din batalionul 305 care se refugiase în România a fost preluat de la acesta pe baza unei înțelegeri româno-poloneze, rezultând un total de 75 de tancuri R-35 disponibile pentru serviciu în armata română la sfârșitul anului 1939. Tancurile R-35 au înzestrat Regimentul 2 care de luptă, înființat la 1 noiembrie 1939. Mai multe ajustări au fost aplicate vehiculului original, precum înlocuirea mitralierei Chatellerault de 7,5 mm cu mitraliera ușoară ZB de 7,92 mm, îmbunătățirea suspensiilor sau înlocuirea roților având jante
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
7,92 mm, îmbunătățirea suspensiilor sau înlocuirea roților având jante de cauciuc cu unele mai rezistente care aveau jante de metal proiectate de locotenent-colonelul Constantin Ghiulai. Deoarece caracteristicile operaționale ale tancurilor R-35 față de cele ale mai modernelor tancuri R-2 din Regimentul 1 care de luptă erau diferite, s-a decis înainte de 22 iunie 1941 ca Divizia 1 blindată să păstreze doar Regimentul 1 care de luptă, Regimentul 2 care de luptă fiind transferat cartierului general al Armatei a 4-a. Au
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
proiectate de locotenent-colonelul Constantin Ghiulai. Deoarece caracteristicile operaționale ale tancurilor R-35 față de cele ale mai modernelor tancuri R-2 din Regimentul 1 care de luptă erau diferite, s-a decis înainte de 22 iunie 1941 ca Divizia 1 blindată să păstreze doar Regimentul 1 care de luptă, Regimentul 2 care de luptă fiind transferat cartierului general al Armatei a 4-a. Au fost folosite la eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și la asediul Odessei. Deși se bucurau de un blindaj considerabil, viteza
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
Deoarece caracteristicile operaționale ale tancurilor R-35 față de cele ale mai modernelor tancuri R-2 din Regimentul 1 care de luptă erau diferite, s-a decis înainte de 22 iunie 1941 ca Divizia 1 blindată să păstreze doar Regimentul 1 care de luptă, Regimentul 2 care de luptă fiind transferat cartierului general al Armatei a 4-a. Au fost folosite la eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și la asediul Odessei. Deși se bucurau de un blindaj considerabil, viteza mică și tunul slab al
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
folosite la eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și la asediul Odessei. Deși se bucurau de un blindaj considerabil, viteza mică și tunul slab al acestora le-au reținut exclusiv pentru rolul de sprijin al infanteriei. După campania din 1941, Regimentul 2 care de luptă a fost ținut în rezervă pentru instruirea echipajelor care urmau să servească în Regimentul 1 care de luptă și pentru paza Transnistriei (regiunea Ucrainei de Sud dintre Nistru și Bug). Un număr de 30 dintre acestea
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
considerabil, viteza mică și tunul slab al acestora le-au reținut exclusiv pentru rolul de sprijin al infanteriei. După campania din 1941, Regimentul 2 care de luptă a fost ținut în rezervă pentru instruirea echipajelor care urmau să servească în Regimentul 1 care de luptă și pentru paza Transnistriei (regiunea Ucrainei de Sud dintre Nistru și Bug). Un număr de 30 dintre acestea a fost modernizat în 1944 prin înlocuirea tunului de 37 mm cu un tun anti-tanc de 45 mm
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
mm cu un tun anti-tanc de 45 mm, rezultând Vânătorul de care R-35. O companie de tancuri R-35 din Detașamentul blindat Popescu a participat la lupte pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești la sfârșitul lunii august 1944. În primăvara anului 1945, Regimentul 2 care de luptă totaliza 28 de tancuri originale sau modernizate R-35. În timpul luptelor din valea râului Hron de pe 26-27 martie 1945, opt tancuri R-35 au fost distruse iar alte două avariate. Mai multe tancuri R-35 au fost pierdute în timpul
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
care de luptă totaliza 28 de tancuri originale sau modernizate R-35. În timpul luptelor din valea râului Hron de pe 26-27 martie 1945, opt tancuri R-35 au fost distruse iar alte două avariate. Mai multe tancuri R-35 au fost pierdute în timpul înaintării regimentului prin Cehoslovacia și Austria, niciunul nemaisupraviețuind până la sfârșitul operațiunilor. În anul 1944, treizeci de tancuri R-35 au fost reînarmate cu tunuri antitanc de calibru 45 mm, capturate de la Armata Roșie. Acestea au fost denumite oficial "Vânătorul de care R-35 (Transformat
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
a acestora care a dus la înțelegerea româno-germană, tancurile erau doar puțin superioare lui R-2 și încă rămăseseră vulnerabile în fața tuturor tunurilor și puștilor anti-tanc sovietice. Au primit denumirea T-38 și au alcătuit Batalionul de tancuri T-38 din cadrul Regimentului 2 care de luptă, cu Companiile 51, 52 și 53 compuse din câte 15 tancuri fiecare. În iarna dintre 1943 și 1944 a fost creată temporar Compania 54 cu cele cinci T-38 ale cartierului general al batalionului. Unitatea a
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
fost evacuate în România. Cu toate acestea, în aprilie 1944 încă mai erau zece T-38 din Compania de tancuri 53 ca sprijin al Diviziei 10 infanterie în Crimeea. Multe au fost pierdute în aceste operațiuni iar în august 1944 Regimentul 2 care de luptă abia de mai putea arunca în luptă o companie de nouă tancuri T-38. Acestea au participat la luptele din jurul Bucureștiului și de pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești, iar din martie 1945 la forțarea râurilor Hron, Nitra
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
nouă tancuri T-38. Acestea au participat la luptele din jurul Bucureștiului și de pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești, iar din martie 1945 la forțarea râurilor Hron, Nitra, Váh și Morava în Cehoslovacia și mai apoi în Austria. Până pe 22 aprilie 1945 regimentul încă mai avea în posesie cinci tancuri T-38 extrem de uzate care au fost rechiziționate de sovietici.
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
până la o vârstă înaintată. Toți liderii de frunte cazacilor ci, are au fost prinși au fost încarcerați sau exilați. Conducătorii mai de rang mic, care au trecut de partea rușilor, au fost primiți în rândurile armatei regulate fiind încadrați în regimentele de dragoni și husari și li s-au recunoscut toate privilegiile. Cea mai mare parte a cazacilor de rând au fost transformați în țărani ai statului și șerbi. Scriitorul ucrainean Adrian Kașcenko(1858-1921) , istoricul Olena Apanovici au subliniat faptul că
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
anunțarea logodnei sale cu prințesa Victoria Louise, în februarie 1913, prințul Ernest Augustus a făcut un jurământ de loialitate față de împăratul german și a acceptat comanda cu rangul de căpitan de cavalerie și comandant de companie la husari Zieten, un regiment al armatei prusace în care bunicul său George al V-lea de Hanovra și străbunicul său (Ernest Ausust I) au fost colonei. La 27 octombrie 1913, Ducele de Cumberland a renunțat oficial la pretenția sa asupra ducatului de Brunswick în favoarea
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
pentru a deveni oficial stăpânul argintăriei familiei, iar mama lui Deborah a devenit administratorul ei, în vreme ce Paul și un frate al său mai mic lucrau în atelier. Revere a luptat și în Războiul de Șapte Ani, fiind sublocotenent într-un regiment britanic de artilerie care a încercat să cucerească cetatea franceză de la Crown Point, în New Yorkul de astăzi. Când a plecat din armată, Revere a revenit la Boston și a preluat controlul argintăriei în nume propriu. Jurnalele de încasări ale
Paul Revere () [Corola-website/Science/321814_a_323143]
-
britanice, care nu a reușit să convingă guvernul britanic să trimită trupe în regiune, l-a trimis în schimb pe colonelul (devenit mai târziu lord) Baden-Powell, însoțit de un număr mic de ofițeri, în Colonia Capului pentru a recruta două regimente de pușcași călare din Rhodesia. Scopul lor era acela de a rezista unei eventuale invazii bure a Coloniei Natal (astăzi provincia KwaZulu-Natal), de a-i îndepărta pe buri de coastă în scopul facilitării debarcării trupelor britanice și, prin demonstrarea prezenței
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
orașul Mafeking poziționat strategic — și lângă graniță, și pe calea ferată dintre Bulawayo și Kimberley — și datorită statutului acestuia de centru administrativ local. De asemenea, orașul avea stocuri suficiente de hrană și alte provizii. Forțele din Mafeking erau compuse din Regimentul Protectoratului cu circa 500 de oameni, alți aproximativ 300 din Bechuanaland Rifles și din Poliția Capului, și alți 300 de localnici. S-a înființat și un corp de cadeți, format din băieți cu vârsta între 12 și 15 ani, care
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]