6,450 matches
-
geografie istorică și culturală atentă la habitat, la loc, la peisaj, la spațiu. De asemenea, să notăm că în istorie, ca și în antropologie, există un interes crescut al autorilor pentru imagine, în raporturile sale cu limbajul. Istoria artei, care revendică adesea o influență antropologică, este astăzi o sursă de reflecție pentru antropologi, deoarece cele două discipline se confruntă cu problematica sensului și a utilizării indicilor. Dacă ruptura dintre societățile cu tradiții orale și societățile cu scriere nu trebuie exagerată, nici măcar
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
religios Un alt criteriu al identității etno-culturale este reprezentat de manifestările și comportamentele religioase, ce fac legătura între "lumea sensibilă, supusă timpului, și cea suprasensibilă a veșniciei" (Bernea, 2004: 164) Nu există comunitate etnică sau culturală care să nu-și revendice identitatea pornind de la aspectul religios. Cele două sate nu fac excepție. Locuitorii lor afirmă printre valorile lor cele mai importante credința, se comportă ținând cont de preceptele religioase, își socializează copiii în spiritul credinței. Totuși, există o serie de diferențe
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ani, cei cu studii primare, cei din Moldova, și cei cu naționalitate română sunt semnificativ mai înclinați să se declare foarte mândri de faptul că sunt români. Care sunt mărcile identitare care, odată asumate, determină un anumit individ să-și revendice apartenența la o anumită etnie? Cu alte cuvinte, care sunt criteriile ce construiesc și legitimează identitatea etnică? Acestea pot fi de natură obiectivă (cetățenia, locul nașterii), de natură afectivă (faptul de a te simți român), religioasă (a fi botezat într-
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
O altfel de istorie... Prof. Liliana Novac Liceul Teoretic “Miron Costin” Pașcani -De teama ca populația ar fi fost influențată de ideile iluministe și ar fi putut să-și revendice drepturile, conducerea autoritară a Genevei a ars în secolul al XVIIlea, în piața publică, exemplarele lucrării “Contractul social”, scrisă de Jean-Jacques Rousseau. - Deși erau de origine nobila, părinții i-au ales lui Montesquieu, ca naș, un cerșetor, pentru a-și
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93248]
-
se desfășoară scenă cu scenă în mod implacabil, până la capăt. Conducătorul are nevoie de un scriitor celebru care să-i laude regimul și să i scrie discursurile; romancierul la rândul său trebuie să plătească pe loc catedra, pe care o revendică, precum și publicarea romanului care așteaptă de 11 ani. Conducătorul știe dinainte că criticul va fi până la urmă îmblânzit prin sistemul său de constrângere și represiune. Revolta va fi îngăduită pentru a simula libertatea, dar se iau măsuri ca nimeni să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
continuare pe mulți. Ei nu au fost deprinși cu acest stil de activism public, echivalat în mod abuziv cu tulburarea ordinii publice, cu haosul, cu destabilizarea. întregul discurs al puterii este plin de aceste clișee securiste. Unii ridiculizează partidele politice revendicându-se de la Caragiale și Cațavencu. Ideea democrației pluripartinice este deci compromisă s-o recunoaștem în multe conștiințe. Unele sunt de bună calitate, oneste și de un nivel profesional superior. Partidele politice au fost și sunt însă, totdeauna și peste tot
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conservator, monolitic și totalitar. Pe scurt, nu mai puțin, reacționar. El poate suferi atacuri cum observă și criticul nostru atât de la dreapta, cât și de la stânga (p. 20). Dar, ori de câte ori, indiferent de ideologia ce-l motivează și de la care se revendică, sistemul devine conservator și represiv, el se transformă în mod implicit într-unul reacționar și contrarevoluționar. Deci dictaturile de orice tip, fie de dreapta sau de stânga, sunt în mod esențial reacționare. Orice regim neototalitar la fel. Democrația totalitară a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și autorul român , cu cât cei ce n-au luptat sub comunism n-au dreptul moral să fie rigizi, intoleranți, rigoriști, azi. Există totuși persoane care n-au luptat niciodată pentru libertate sau valori morale sub comunism, dar care le revendică, acum, în mod zgomotos. De fapt, toată discuția are un caracter moral manifest și ea justifică și pregătește concluzia oarecum neașteptată a cărții orientată decis spre o soluție pur etică. Politologul se transformă la Dan Pavel, în cele din urmă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
primul rând, în baza poziției sale oficiale, dar și specific-literară. Ceea ce produce fenomene permanente de interferență și suprapuneri de planuri, confuzii și antagonisme profund echivoce și dubioase. Scriitorul oficial nu alta este și duplicitatea sa esențială, ontologică am spune se revendică atât în conștiința sa, cât și în viața socială și liberă profesională doar de la calitatea prezumtivă de scriitor, nu și de la aceea de membru al ierarhiei sociale. Singura care, în ordinea totalitară, este, în astfel de cazuri, definitorie și hotărâtoare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
reprimat, compromis și înainte de unii ce pretindeau că nu ne putem permite «spirit critică; noi ne putem permite numai genii creatoare (Mircea Eliade, 1936) 7, că noi trăim o epocă de lichidare a spiritului critic (Nae Ionescu, 1938) 8 își revendică energic și din plin dreptul la existență și manifestare liberă. Repetăm: după o lungă perioadă de obscurantism, proletcultism, mitul Conducătorului și al dictaturii sale, o rezistență critică la toate dogmele și canoanele dominante ale epocii anterioare devine strict necesară și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pentru claritatea demonstrației. A doua zonă de unde au dispărut adevăratele exigențe ale spiritului critic este chiar... critica literară curentă, de cronică săptămânală. Ea abdică de la spiritul critic, atunci când pretinde că deține, proclamă, definește, în exclusivitate, adevărul critic absolut. Respectiv, când revendică pentru judecățile sale valoarea absolută, indiscutabilă, definitivă. S-a și spus, de altfel, că impresionismul este prin excelență dogmatic. Deci când afirmă: X are talent, Y nu are, Z intră în literatura română, Y nu intră ș.a.m.d. în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dovezi. Nu îndrăznesc să spun că a fost și un gest de «rezistențăă intelectuală; noțiunea s-a banalizat și depreciat azi. 2) Pentru a întemeia, a «inventaă, a «descoperiă o tradiție hermeneutică românească de la care eu (și alții) să se revendice în lucrările lor viitoare. Ca să nu plutesc total în aer, am construit această «hermeneutică a lui Mircea Eliadeă din elementele operei sale. Atât și nimic mai mult. în unele momente de cumpănă, dezgustat de multele mizerii rezervate de deceniul al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Hautes Études. Publică studii de specialitate și participă la diverse conferințe de istoria religiilor. După 1989 semnează versuri și articole politice în „Contrapunct”, „Viața românească”, „Vatra”, „Familia”, „Ramuri”, „Dorul”, „Cotidianul”, „Lumea liberă românească”. În mod ideal, poezia lui Ș. își revendică subvenționarea de către un regim metafizic-modernist. Metafizicul ar viza, în această ecuație, tipul de atitudine care prelucrează emisia, în timp ce (neo)modernismul ar caracteriza tehnica prin care atitudinea se materializează. Acest portret, conținând liniile unor mari ambiții și proiecte, are o acoperire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
la medalioane monografice, personalităților și instituțiilor locale li se dedică studii de istorie cultural-socială prin care se recuperează creații și activități din trecut 9. Remarcăm apoi dicționarele și enciclopediile care grupează personalități născute sau care au profesat în zonă, provincia revendicându-și orice nume din cultură și știință care a interacționat cu meleagurile nord-moldovenești10. Nici presa locală nu este ignorată, arhivele și bibliotecile păstrând periodice apărute încă din secolul XIX, explorate în studii care redau culoarea epocii trecute 11. Pentru cercetătorii
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Median, Ștefan Cervatiuc, Stela Giosan, dar și colaboratori din mediul academic, precum: Alexandru Zub, Ion Agrigoroaiei sau Gheorghe Buzatu. Dacă intelectualilor provinciei le sunt dedicate cercetări bazate mai ales pe documente de arhivă, pentru personalitățile deprovincializate pe care zona le revendică cu mândrie, s-au publicat numere tematice cu accent pe activitate sau operă, evidențiindu-se și legătura acestora cu locurile natale. Începând cu numărul din 2010, anuarul include o secțiune a istoriei orașelor Botoșani, Dorohoi și Suceava, dar și o
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Dintre aceștia, 204 cititori sunt din Cernăuți 49. Fără îndoială, Cernăuțiul a deținut rolul de capitală culturală în Bucovina, dar, "cu triumfurile muzicale ale reuniunii Ciprian Porumbescu și cu seriile de conferințe ale Ateneului și ale Ligii, Suceava și-a revendicat definitiv cinstea de a fi a doua metropolă a culturii românești" din zonă50. Rădăuți. Oraș reședință a județului cu același nume, Rădăuți reprezintă o zonă renumită a ctitoriilor domnești, atestat ca așezare rurală în 1413. Abia din secolul XVIII apar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
țări, iar centralizarea excesivă face drumul spre modernizare mult mai anevoios. Localismul creator a pus în valoare cultura periferică animată de intelectualitatea provincială urbană. Pentru nordul Moldovei, raportarea continuă a acestei intelectualități la Eminescu și Iorga, pe care zona îi revendica mai mult poate decât se conectau ei înșiși la locurile natale, denotă deznădejdea unui colț de lume prolific, dar uitat de lume, de fapt, ignorat de centru. În Bucovina nu doar indiferența capitalei irita, ci și ofensiva culturală ce însoțea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
măsură de originile natale. De aceea nume precum Eugen Lovinescu, Anton Holban, Barbu Lăzăreanu, Ionel Teodoreanu, Nicolae Iorga, George Enescu nu mai sunt asociate locului de proveniență, ci culturii naționale, ceea nu înseamnă că provincia va înceta vreodată să le revendice cu mândrie. Cele 121 de nume propuse ca producători culturali activi în nordul Moldovei interbelice au conferit zonei pulsația culturală prin care periferia a încercat să își depășească condiția de tărâm inert și marginalizat prin politica centralizatoare de după unire. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
subiect și raporturile sociale așa cum se manifestă ele în raportarea subiectului la actele sale. A ajuns astfel la două concepte: puterea în actul său și aproprierea actului. Miza este de ajunge să ai puterea asupra propriului act; este ceea ce copilul revendică pen-tru a obține autonomia socială. Al doilea concept este cel de apropriere a propriilor acte, "ne trăim actele nu ca pe niște emanații, ci ca pe niște excrescențe"; or, cînd ne scapă, ele au tendința de a se integra în
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
îi adunau pe savanți și politicieni, și prin a studia rolul specific jucat de unii dintre ei, în special de Jacques Robin, unul dintre fondatorii grupului. Voi aborda apoi felul în care se traduc pluri-apartenența și transdisciplina-ritatea pe care le revendică membrii grupului. Va fi vorba apoi de evoluția grupului, de demersul, obiectivele și metodele sale. După o perioadă de funcționare destul de închisă, rezervată pentru vreo zece sau douăzeci de membri, grupul invită personalități exterioare lui care vor cere, în foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
organizare mai rațională apare în mai multe rînduri de-a lungul scrierilor unora și altora dintre membri. Caracterul rațional e conceput ca putînd să fie tradus printr-o nouă înflorire a umanității. Aceleași concepții se regăsesc în mișcarea Pugwash, ce revendica, în Declarația de la Viena, o competență deosebită în ceea ce privește afacerile lumii: "Savanții, avînd în vedere cunoștințele lor speciale, sînt bine înzestrați pentru a deveni conștienți la timp de pericolele și promisiunile ce rezultă din descoperirile științifice. Ei au, deci, o competență
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
denunță "ecologia ca o ideologie irațională", reafirmă că "natura se află în serviciul omului" și că doar "știința, tehnica și industria" vor salva lumea, Jacques Robin ia poziție și de-clară: "Știința a luat locul religiei în Occident pen-tru a revendica aspectul absolut al cunoașterii, pentru a se considera, forțînd secretele naturii, drept singura sursă de adevăr, pentru a reprezenta progresul ineluctabil. Această atitudine este prinsă pe picior greșit de către ecologie: aceasta din urmă subliniază limitele necesare acțiunii lui Homo-sapiens-demens; ea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
un proiect științific și educativ în același timp, participînd astfel la elaborarea unei noi societăți. Nu era acesta și obiectivul Societății pentru observarea omului, creată în 1799 la Paris? Această societate era compusă din vreo șaizeci de membri care se revendicau de la un curent de gîndire numit "Ideologia". Din el făceau parte medici pre-cum Cabanis, Philippe Pinel sau Moreau de La Sarthe; filosofi, precum Destutt de Tracy; naturaliști (Cuvier, Jussieu); exploratori, istorici etc. Ideologia, definită de Destutt de Tracy ca știință a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
eu atotcuprinzător, care revelează, în fond, o formă de memorie a sub conștientului colectiv. Interiorizarea celuilalt printr-o intimitate excepțională, aproape imposibilă în relațiile "reale", deschide propria ființă spre ascultarea acelor voci multiple care vorbesc, trăiesc, acționează în noi. Polifonia revendicată de roman, sau doar subtil declanșată de el, face ca lectura sa să parcurgă un complex proces cognitiv-afectiv, în care textul citit provoacă în egală măsură inte lectul, capacitățile noastre de adaptare, de anticipare, simțul stra tegic, dar și imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe drumuri (...) (B. Fondane, Exodul) Eul vrea să se întărească în diferența sa față de ceilalți și crede că în acest scop trebuie să lupte pentru recunoașterea sa individuală. În principiu, Eu nu există fără teritoriul apartenențelor sale, pe care îl revendică drept al său, care îl confirmă în sentimentul său de identitate. Eul are în mod structural conștiința faptului că Celălalt, prin definiție, nu este ca el, și această conștiință își strigă singularitatea dureros ireductibilă. Dar la Fondane, "teritoriul" de la care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]