15,122 matches
-
însurat cu soția ta. Te-am întrebat ce te-a determinat să hotărăști s-o ucizi. — Nu m-am hotărât s-o ucid, replică Wilt. — A fost un gest spontan? Un impuls de moment căruia n-ai putut să-i reziști? Un acces de nebunie pe care acum îl regreți? — N-a fost nici una din chestiile astea. în primul rând, n-a fost nici un fel de gest. A fost o simplă fantezie. — Dar recunoști totuși că ți-a trecut așa ceva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bine. însă și a cincea încercare eșuă lamentabil, ca și celelalte patru dinaintea ei, așa că Judy coborî iar în adâncuri, unde se lăsă greu peste laba piciorului lui Barney. Mergeți și aduceți blestemata aia de macara! zbieră el. Nu mai rezist mult la toată chestia asta. — Nici eu, bombăni inspectorul, care încă nu se putea hotărî ce se presupunea că dezhumează ei: o păpușă gonflabilă îmbrăcată în așa fel încât să semene cu doamna Wilt sau pe doamna Wilt îmbrăcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încrezător de-a lungul zilelor și nopților de interogatoriu. După doisprezece ani de căsnicie cu Eva Wilt, nevoia de a comite crima, fie și asupra unui substitut, trebuia să fie copleșitoare. Iar în ceea ce privea capacitatea lui Wilt de a rezista la interogatorii încrucișate... era foarte clar de unde venea. Dar acum inspectorul mai știa și că n-o să fie niciodată în stare să explice toate lucrurile astea și altcuiva. Existau mistere ale relațiilor umane care sfidau orice analiză. Iar Wilt stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând, totuși, se părea, plăcerii de a instrui. — O ferocitate neîntâlnită nici la lupi. Ucide chiar când e sătul. Doi câini ucid într-o noapte o mie de oi. O mie!... Fără zgomot, fără glas. Nu latră. Pândește. Atacă. Ucide fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bine, bine, vom proceda exact pe dos, mon père! Exact pe dos: nu ne vom sinucide, mon père, nu, nu. Nu îți vom urma scenariul. Doar îl vom studia, juca, confrunta, doar atât... că altfel, fără o misiune imposibilă, nu rezistăm primăverii, nici plictiselii. Nici plictiselii multilateral crăcănate, nici. Tolea sărise de pe fotoliu, singur, în centrul lumii, pe marea scenă pe care nu mai era nimeni. Nobody, niemand, nikavo. În ce zi suntem, puișor? Vorbea singur, se adresase colegei Gina, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unui semafor neașteptat, frâna. Privirea ochi în ochi. Fără avertizare, scurt, direct: mergem să-ți dau, te fac fericită. Mergem la mine, te umplu, te fac fericită, ai să alergi după mine ca o nebună, așa sunteți toate, nebune. Nu rezistau, din trei una cădea. După aceea, adevărată nebunie, scrisori, telefoane, amenințări, scâncelile lor... n-ai voie să lungești țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt fiare, asta sunt păpușile noastre, fiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aiurita: elegantă, franțuzită, machiată ca pe vremea curvarului rege Carol. Fosta frumusețe fragilă și exotică a Bucureștiului frivol, petit Paris, de pe vremuri, fosta aristocrată și marea bogătașă și fosta soție a fostului mare avocat de drept internațional pe care, neputând rezista interogatoriilor, l-a denunțat, în hohote spasmodice de plâns, semnând aberațiilede care era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu unul altul, nu durează, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plictisit. Unul, măcar unul. Un martor, atât. O țicneală inofensivă, nu fac nici un rău. Infantilism, cum spuneai. Dar vreau să-i revăd, atât. Mai ales pe unul, acela, doar știi. Să-l văd, atât. Altfel, mă plictisesc și mor. Nu rezist primăverii, plictiselii lirice. Altfel mor, să știi. Domnul Anatol Dominic zis Tolea se apleacă spre măsuță. Ridică de pe măsuță ghemotocul de hârtie, face un pas, parcă ar vrea să-i întindă doctorului mesajul, scrisoarea. Doctorul nu vede, o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trezi, nu, nevroza pământului și zidurilor și lunii somnambule nu-l vor obliga a redeveni el însuși, livrat neantului. Da, îi era dor de Irina, de ce să nu recunoască. Ar fi fost o pereche, poate. Frați, cine știe, ar fi rezistat presiunii de anulare care îi tot anulase. Acum, măcar acum, în noaptea de cataclism, când se zguduise zdravăn șandramaua purgatoriului și primejdia semăna atât de bine cu eliberarea, ar fi trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se joacă deloc, să știți. Nu se aprobă, dacă vreți să știți. De fapt, s-a zvonit că tocmai din cauza acestei piese se închide stagiunea mai devreme, ca să nu... — Ei, acum ne luăm după toate zvonurile! E o piesă care rezistă de o sută de ani, o să existe cât o fi țara asta, trista noastră țărișoară veselă. Cine interzice piesa asta, interzice țara, domnișoară. Nu putem crede toate zvonurile. Ne luăm după toate aceste... cum să fie ultima, cum ocazie pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am paralizat. Ca în anii războiului, zău așa! Ca la Budapesta... plutonul fascist maghiar, alcătuit doar din surdomuți, obliga bărbații, pe stradă, să-și dea jos pantalonii, să vadă dacă legitimația este sau nu pentru crematoriu... Tărășenii, ehe, n-o să reziste, madam Venerica! Iar dacă o să reziste, reluăm asaltul, vai, vai, stimată doamnă, oracol scump, să vedeți ce mi s-a întâmplat miercuri, în Place de la Concorde, tocmai mă întorceam de la demonstrația tovarășilor veterani, da, eram încă sub impresia Marelui nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zău așa! Ca la Budapesta... plutonul fascist maghiar, alcătuit doar din surdomuți, obliga bărbații, pe stradă, să-și dea jos pantalonii, să vadă dacă legitimația este sau nu pentru crematoriu... Tărășenii, ehe, n-o să reziste, madam Venerica! Iar dacă o să reziste, reluăm asaltul, vai, vai, stimată doamnă, oracol scump, să vedeți ce mi s-a întâmplat miercuri, în Place de la Concorde, tocmai mă întorceam de la demonstrația tovarășilor veterani, da, eram încă sub impresia Marelui nostru Bâlbâit și a discursului său interminabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva, credeți-mă. Tocmai vorbeam ieri ambasadorului japonez despre nepăsare. Eram vecini la ruletă, la Monte Carlo, când i-am repetat... Ehe, va ceda, Madona Venerica va ceda, nu va rezista avalanșei. Va voi să scape, să nu mai audă, va ceda, va da totul afară. Va renunța la tăcere și la disertații savante și la colecția de fotografii. Va pune degetul pe rană, coana Tereza, în sfârșit! Va trăda, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi fost subiectul clasic: la femme. Mi-ați interzis însă să mă bag în chestia asta. Oricum, ne revedem peste două săptămâni la meciul de football cu Italia. Bilete nu se mai găsesc de mult, așa că inginerul n-a rezistat tentației de a primi unul. Dominic era decis, de data asta, să-i dea pestenas micuțului Marga: n-am nevoie de Irina dumitale! Nu mai fă pe codoșul, nu mai am răbdare de giugiuleli... dacă nu cumva ești dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumină și a auzit vocea profesorului. Vorbea cuiva. I s-a părut ciudat. Chiriașul nu primea vizite, nici nu avea unde, cămăruța lui era prea mică, știu asta. Cu atât mai puțin noaptea, la ora aceea. Madam Murătură n-a rezistat, s-a uitat pe gaura cheii. S-o fi uitat ea mereu, nu numai în noaptea aia, știu asta. Cică recepționerul era în picioare, gol, în fața oglinzii. Vorbea cu unul, Tudor. De fapt, cu puța lui tăiată, la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o surpriză. Sunteți atent, ca totdeauna. Mă bucur, mă bucur... da, a fost o iarnă cumplită, da, da, un genocid, aveți dreptate. Casele neîncălzite, știu, știu, nici școlile, nici bibliotecile, nici cinematografele, da, da, știu. Dar doamna, doamna cum a rezistat? Aveți dreptate, sigur că da. Nu, nu m-ați deranjat. Da, sunt cu niște prieteni. O, bancul e nou, nu-l știam. Da, singura calitate a Tovarășului Suprem... provoacă zilnic noi glume bune... și Irina râde, înveselită. Pune receptorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu are cazier, iar asupra lui nu plutește nici o bănuială. O umbră care pândește din întuneric. E o treabă complexă și pretențioasă, Nathan. În primul rând, trebuie găsită hârtia potrivită - o hârtie de la mijlocul secolului al XIX-lea, care să reziste la examenul cu raze X sau ultraviolete. Pe urmă, trebuie să studiezi toate manuscrisele existente ale lui Hawthorne și să înveți să îi imiți scrisul - care, apropo, era destul de neîngrijit și, pe alocuri, aproape ilizibil. Dar stăpânirea practică a tehnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
revelații, dezvăluirea a numeroase mistere, o rază puternică de lumină strălucind în întuneric. Ar fi trebuit să știu că nu trebuie să contezi pe limbajul verbal ca formă de comunicare mai eficientă decât clătinatul și înclinatul din cap. Lucy a rezistat încercărilor noastre de a smulge ceva de la ea timp de trei zile întregi și, odată ce își îngăduie să vorbească, nici cuvintele nu ne ajută mai mult decât tăcerea ei. Încep prin a o întreba unde locuiește. — În Carolina, îmi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui tânără. Durerile iubirii. Speranțe spulberate. O dată la unul sau două paragrafe, mă întrerup o clipă și îmi aduc aminte de Marina Gonzalez, suferind la gândul că n-am să o mai văd niciodată. Sunt tentat să mă masturbez, dar rezist tentației, pentru că nu se poate ca arcurile ruginite ale patului să nu mă dea de gol. Totuși, din când în când îmi strecor mâna pe sub pătură și îmi pipăi mădularul. Doar ca să mă asigur că e acolo, că străvechiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fost la fel de concrete ca o lovitură de ciocan în cap. Harry nu mai era un om tânăr. Suferise două atacuri de cord în ultimii trei ani, avea tensiune mare, iar arterele îi erau oricând în pericol să cedeze. Cât putea rezista torturii un asemenea organism? Destul de puțin, după părerea mea. Chiar foarte puțin. Tragedia a avut un singur martor, dar, chiar dacă a auzit fiecare cuvânt pronunțat, Rufus nu a înțeles decât foarte puțin. Aceasta pentru că Harry nu se ostenise să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fost că iroseam timpul și banii. Dacă Lucy nu voia să discute cu noi, atunci cu certitudine nu o va face cu un străin. — Trebuie să avem răbdare, mi-a spus el. Mai devreme sau mai târziu, n-o să mai reziste și o să dea pe dinafară. Dar n-o să scoată un cuvânt până n-o să fie ea gata. I-am urmat sfatul și, deocamdată, am lăsat deoparte ideea doctorului, dar asta nu însemna că am încredere în opinia lui. Puștoaica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu șase ani buni în urmă, când Nancy era gravidă cu primul copil, Devon. Când a aflat despre relația lui cu o barmaniță din Tribeca, l-a dat afară din casă o vreme, dar, după nașterea copilului, nu a mai rezistat promisiunilor lui înlăcrimate că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Dar, în asemenea chestiuni, vorbele nu au prea mare valoare și cine știe câte legături secrete au urmat? Din calculele lui Joyce, fuseseră nu mai puțin de șapte sau opt, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar hipnotiza. Asta m-a salvat la clinica din Berkeley. Felul în care îmi vorbea permanent, uitându-se în ochii mei cu expresia aia grijulie pe chip și vorbindu-mi cu glasul ăla moale și egal. E greu să-i reziști, unchiule Nat. Ți se strecoară în creier și, după o vreme, începi să crezi că nu se înșală niciodată... Știu că Tom a fost îngrijorat. S-a temut că o să devin vreunul din creștinii ăia ambulanți, renăscuți, dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Pentru că mințisem? am zis. Ce dracu’ voia să fie asta? Nu avusese loc nici un viol, a spus el. Singurul motiv pentru care insistasem să intru singură în casă era că intenționasem să îl seduc, iar bietul om nu reușise să reziste farmecelor mele. Îți mulțumesc, David, i-am zis. Îți mulțumesc că ai crezut în mine și că ai înțeles ce soție bună ți-am fost... Ceva mai târziu în aceeași zi, a acoperit geamurile camerei cu scânduri. Ce sens mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]