6,863 matches
-
un alt context cultural, avem de-a face cu o pseudovaliditate transculturală sau interculturală. Pe de altă parte, nici specificul și nici localismul nu trebuie exacerbate. Cercetătorului familiei din România îi incumbă sarcina de a testa, adapta și elabora instrumente riguroase, proces în care consultarea experților în diferite faze (inclusiv în estimarea validității conceptuale) este de mare semnificație. Cred că în încheierea acestui capitol sunt bine venite câteva remarce: sondajele de opinie publică și inserția rezultatelor lor în rândul marelui public
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de roluri. Iar structurarea și dinamica de roluri se face după principiul echității. Cei doi parteneri își ajustează conduitele și așteptările potrivit felului în care văd schimbul de bunuri și activități ca fiind echitabil sau nu. Chiar dacă nu la modul riguros cantitativ, membrii familiei, și cu deosebire soții, estimează raportul dintre „ce primesc eu în derularea vieții de familie și ce dau”. Dacă acest raport este egal sau foarte apropiat ca mărime cu cel dintre „ce primește celălalt și ce dă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Termenul „problemă” este utilizat la nivel colocvial, în limbajul comun, cu o mare eficiență semantică și comportamentală. În mod obișnuit, oamenii înțeleg ce este o problemă și comunică între ei pe acestă temă „fără probleme”. Totuși, la o analiză mai riguroasă, se impun anumite precizări. La modul general s-ar putea numi problemă starea subiectului ce intenționează să realizeze un scop pentru care nu are un răspuns stocat în memorie, nu are încă o soluție. Mai precis, o problemă apare atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
însă ca punct de referință central procesele cognitive ale individului. Înainte de a prezenta principiile de bază ale acestei orientări, se cuvin făcute trei mențiuni: 1. termenul „cognitiv” are aici un înțeles mai lax decât într-o tratare foarte tehnică și riguroasă, care se consacră tot mai mult în literatura de specialitate (vezi Miclea, 1994); 2. într-un asemenea înțeles, el este prezent și în alte abordări și modele, dar la modul mai difuz și mai puțin pregnant. Orientarea cognitivistă insistă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
circularitate cauzală (cauzal circularity)” cu „feedback looping (buclă de feedback)”, „reîncadrare (reframe)” cu „redefinire (redefine)”, „realitate împărtășită (shared reality)” cu „realitate construită (constructed reality)”. Exemplele pot continua, dar pentru concluzii de tip științific s-ar impune o analiză de conținut riguroasă. În tot cazul, (meta)analiza unor comparații ce s-au făcut între diferite orientări de terapie a familiei arată că identitatea ideatică există nu numai la nivel de simple expresii, ci și la nivel de nexuri enunțiale, de ipoteze și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
intenția noastră. Scopul avut în vedere a fost acela de a afla care este gama de sentimente și păreri legate de această temă. Asta am făcut. Dacă prin superficială vă referiți la faptul că nu s-a desfășurat în mod riguros, după anumite standarde, atunci nu, nu este superficială. (Continuați cu explicația detaliată a procesului.) Prin acest studiu, s-a căutat să se obțină percepțiile pe care le au oameniicuprivire la un subiect complex. Nu există nici un instrument disponibil pentru măsurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
Peirce - o evoluție dinspre sintaxă spre semantica și pragmatica textului. Sensul textual este caracterizat acum prin patru proprietăți de bază, iar producerea sa este descrisă ca rezultat al interacțiunii între coeziune, configurativitate și coerență. Totodată, cartea cuprinde interpretări subtile și riguroase ale unor texte de Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Mihail Sadoveanu (de pildă, poemul Trei fețe al lui Blaga este citit ca o pendulare a poetului între „măștile” sale, denumite Homo ludens, Homo loquens și Homo sapiens). Autonomizarea deplină a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
domenii un teren deosebit de favorabil, convingând pe tot mai mulți că suportul matematic al argumentelor este necesar să fie suficient de familiar specialiștilor din aceste domenii. Sintetizând aportul metodelor matematice putem remarca cel puțin următoarele patru contribuții: • asigură un control riguros și obiectiv al cercetărilor experimentale, prin verificarea raporturilor dintre variabile; • permit organizarea condițiilor optime ale cercetării; • realizează măsurarea exactă a variabilelor, ceea ce permite exprimarea cantitativă a unor caracteristici ale variabilelor psiho motrice și avansarea unor explicații calitative asupra raporturilor dintre
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
nici altădată. Scriitorii creștini, din primele cinci secole ale Bisericii primare, urmând exemplul oferit de Sfintele Scripturi, nu au întâmpinat dificultăți în apropierea vieții militare de cea religioasă, pentru că ambele prezintă multe puncte asemănătoare în desfășurarea lor: viața asociativă, disciplina riguroasă, ascultarea oarbă, spiritul de sacrificiu, sensul profund al datoriei și riscurile morții. 2.1.1. Clement Romanul În Prima Scrisoare către Corinteni 37, 1-3, redactată în limba greacă (96 p.Chr.), sfântul Clement Romanul, al treilea succesor al sfântului Apostol
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sunt prezenți oricum în rândurile armatei romane imperiale? Probabil că etica celor simpli resimțea încă influențele vechii culturi păgâne, împiedicând extragerea totală a rădăcinilor credințelor păgâne. Prin urmare, ierarhia Bisericii tolera prezența creștinilor în structura militară din moment ce, punând o interdicție riguroasă, ar fi putut să-i dezorienteze pe acei credincioși pentru care serviciul militar era o muncă bine plătită și poate unica sursă de câștig a familiei lor. Biserica nu avea nici un interes să deterioreze ulterior raporturile cu puterea civilă, din moment ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cele mai înalte ranguri ale armatei, asemenea celorlalți colegi de arme. În aceiași ordine de idei am putea considera și participarea la sacrificiile păgâne. În anumite momente acesta nu era reglementată de vreo o obligație strictă sau de vreo vigilență riguroasă, așa încât participarea soldaților nefiind verificată, exista posibilitatea absenței. Soldații creștini care participau puteau să se însemne cu semnul sfintei Cruci, fie pentru a da de înțeles păgânilor că nu aderau la riturile lor, fie pentru a da mărturie publică despre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
realitate educativă, anume contexte, cu valorificare ulterioară în diferite contexte). Termenul este consemnat încă în secolele XVI-XVII, la universități din Anglia (Oxford, Glasgow), sub forma cursurilor universitare obligatorii de studiu sau de instruire, din nevoia planificării, organizării și evaluării mai riguroase a studiilor, finalizate cu o certificare. Dar contribuțiile importante în clarificarea conceptului sunt aduse în prima parte a secolului XX (J. Dewey-1902, F. Bobitt-1918, R. Tyler-1949). Apoi cei din "Educația nouă" modifică termenul și propun noțiunea de "programă" (descrierea unei
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
efectivă a eficienței lor în situații ale vieții reale. Doar studiază ce probleme se pun, ce experiențe sunt necesare pentru respectivele obiective, în ce termeni, cu ce argumente pe teme abordate, cum se face planificarea și proiectarea (design) în mod riguros, tehnologic, cum se precizează obiectivele operaționale și referențialele, cu evaluarea lor standardizată. ► De aceea s-au și multiplicat cercetările de reconcepere a lui pe alte coordonate de eficiență și calitate, mai întâi pe baza orientării conceptual-empirice și apoi până la postmodernism
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
planuri (pe termen scurt, pe unități tematice și pe lecții), dar în care experiența empirică sau imitarea de modele sau intuiția didactică sunt predominante. Dacă însă are o abordare de tip behaviorist, el va recurge la a propune un scenariu riguros, pe obiective operaționale, strict determinat, detaliat, secvențial, cu termene și acțiuni precise, cu rezultate observabile și măsurabile standard, aceleași pentru toți educații implicați și interpretate teoretic, atunci va aplica modelarea specifică designului instrucțional, mult dezvoltată prin corelare cu programarea softurilor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a realizării scopurilor educative în diferite categorii de activități. Într-o primă fază de schimbare a stilului clasic de pregătire a activității, pe fondul teoriei behavioriste, a găsirii condițiilor pentru o învățare eficientă și a construirii soft-urilor pentru programarea riguroasă a activității cu calculatorul, în anii '70-'80, s-a conturat și s-a dezvoltat chiar ca teorie în sine o nouă paradigmă designul instrucțional (Instructional Design ID), cu aplicații și în câmpul educațional. În acest demers, D. Leigh (1998
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la acțiunile de învățare activă a educaților, ceea ce va duce la schimbarea chiar și a acestei paradigme, care încă este regăsibilă în concepția și practica educatorilor, chiar și în numeroase materiale metodice, în construcția unor documente curriculare, fiind considerată mai riguroasă, controlabilă. Și atunci constatăm preocupări în cercetarea problemei în condițiile noi ale promovării paradigmei centrării pe educat, în sensul diminuării sau eliminării acestor limite, al atenției acordate flexibilizării contextului pedagogic, al acceptării alternativelor în conceperea modelelor de ID sau a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
activității (având în vedere postura încă de opțiune larg asumată, ca expresie a rezistenței la schimbare, a relativei dezvoltări profesionale a educatorilor, ca și întârzierea în reconceperea curriculumului centrat pe competențe), a rămas să fie raportat la planificarea și programarea riguroase, exacte, strict aplicative a unui model prescris, esențial nemodificabile în raport cu dinamica contextului, a evoluției educaților. Proiectarea centrată pe formarea competențelor: • promovează evoluția, dezvoltarea, alternativele, ipotezele cu soluții perfectibile, reglarea chiar în desfășurare, • identifică obstacolele, ambiguitățile și soluțiile posibile, afirmarea creativă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
valorificat, a alternativelor metodologice ce se deschid, a momentelor oportune de intervenție, a adaptării rolurilor și a acțiunilor. Paradigma designului general inițial se referă la modele, arhetipuri, exemple esențiale în proiectarea proceselor de soluționare, rezolvare a unor probleme, în stil riguros, tehnologic, cu așteptări standardizate. Motiv pentru care aplicabilitatea sa o regăsim, nu numai în domeniul soft-urilor informatice, dar mai ales în arhitectură, în designul industrial, designul ingineresc, designul militar. Problema este dacă el poate avea aceeași eficiență și în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
antrenare a elementelor ei. Variante de modele sunt suficient de multe, căci au evoluat odată cu fundamentarea concepției asupra proiectării și a definirii curriculumului școlar, în prezent consolidându-se abordarea constructivistă, în dauna celei behavioriste, mult exagerată ca operaționalizare, algoritmizare, programare riguroasă, cu accent pe un design în manieră tehnologică (1962, R. Glaser Instructional Design). Față de aceste soluții amplu utilizate, chiar și astăzi de către didacticienii specialităților și educatorii cu o astfel de formare anterioară, problematica actuală ne oferă acceptarea schimbării paradigmei prin
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
evaluare criterială, valorizare aplicativă, • prevederea diferențierii și a apropierii de experiența reală și stilul fiecăruia, • apelul la variante metodologice de învățare științifică (inductive, mai ales, dar și deductive sau clasice), • prioritatea obiectivelor generale și specifice față de cele operaționale, • eliminarea controlului riguros în favoarea dominării evaluării formative și a utilizării feedbackului pentru stimularea progresului, • utilizarea intensivă a resurselor tehnologice de informare și comunicare TIC. Prin specificul conceperii și concretizării în aceste condiții, proiectarea astfel construită nu poate fi una descriptivă, prescrisă (ca în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
participă, pe diferite criterii, la evaluarea achizițiilor sale, autonom, prin autocontrol, autocorectare, autoevaluare, prin angajarea lui în procese de reglare, de adaptare a mijloacelor de ameliorare. • Educatul nu evaluează propriile producții. Evaluarea cere implica rea totală a lui în prezentarea riguroasă a achizițiilor. Istoria evaluării în educație a surprins abordări tradiționaliste sau actualizate, concretizate în diferite modele-instrumente metodologice, dar acum sunt relevante și schimbările conceptuale, interpretative ale problematicii evaluării, pentru a vedea unde ne situăm și care pot fi prioritățile sau
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
modele Evaluarea centrată pe obiective Este concepută pe obiective fixate în termeni de comportament observabil, măsurabil, dar și a performanțelor, prescrise în programe, a nivelului lor de atingere de către fiecare educat, pentru certificare sau corectare globală, cu stabilirea unor instrumente riguroase de măsurare, cu precizarea clară a rezultatelor așteptate și a criteriilor de formulare a unei sarcini-item, cu obiective operaționalizate, cu structurarea piramidală a obiectivelor-performanță, cu timpul necesar acordat unei învățări depline. Evaluarea pentru luarea deciziilor Din aceasta a derivat modelul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
încă apreciată ca fiind valoroasă, mai ales la nivelul deciziilor instituționale (De Ketele, 1993), pentru că: • arată deficiențele, dificultățile sistemului educațional, după diferite evaluări sumative, • precizează indicatori de evaluare sumativă, generală, • reflectă acordul sistemului educațional cu așteptările societății, • permite o interpretare riguroasă a datelor, mai ales cantitativă, • sunt folosite de către manageri care concep politici educaționale, pentru reglare sau schimbări de fond, • stabilește ranguri pentru diferite probleme generale, ca bază a deciziilor strategice, • influențează direcțiile de cercetare a performanțelor în educație, se propun
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
noi soluții generale sau noi indicatori, • sunt implicate în precizarea scopurilor, a obiectivelor generale, specifice ale educației, • permit luarea de decizii strategice de dezvoltare a educației, instituției, sistemului, până la nivelul evaluărilor sumative anuale, • utilizează testarea ca metodă dominantă, pentru măsurare riguroasă, complexă, • generează cercetări pentru noi obiective, resurse, management, metodologii generale, • arată eficiența educației, a sistemului în raport cu așteptările societății și determină inițierea de cercetări, de dialoguri de reglare la acest nivel, • generează studii interdisciplinare pentru explicarea complexă a celor obținute și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
accente prin forme pe suprafața orizontală, folosind planuri care avansează sau se retrag față de fațada clădirii, ori modificări cromatice. Compoziția cu orizontale simetrice o întâlnim atât în grafica de carte, cât și în afișul publicitar, atunci când se urmărește o organizare riguroasă a suprafeței. Ea este înviorată de „accidentele“ plastice care intervin în imagine. Compoziții asimetrice cu orizontale sau compoziții libere, care folosesc linii sau forme orizontale, găsim cel mai des în grafica de șevalet. Element feminin al fertilității, orizontala este un
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]