6,333 matches
-
asigura că: totul funcționează bine, sunt respectate standardele academice (cu scopul de a sprijini îmbunătățirea predării), este respectat calendarul sau bugetul și se menține calitatea în tot ceea ce se face. M. Thorpe (1993) identifică două tipuri de control: cel de rutină - oarecum standardizat, prin care în fiecare an/la fiecare serie de curs se verifică același tip de informații (în acest fel, putem face comparații cu activitatea realizată în anii anteriori, de fiecare dată raportându-ne la aceleași standarde) -, respectiv controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Într-o organizație în care structura este una centralizată, rigidă și care nu oferă angajaților posibilitatea de a avea o imagine globală asupra a ceea ce se întâmplă, este favorizată învățarea cu buclă unică, ce presupune conformare la normele, comportamentele și rutinele existente. Însă o structură descentralizată, deschisă și flexibilă poate promova învățarea generativă, cu buclă dublă. De asemenea, rigiditatea structurală și inerția sunt obstacole în inovare și schimbare, împiedicând adoptarea și introducerea de noi proceduri și politici pentru atingerea obiectivelor. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în procesul de formare. 2. Procesul formării este ansamblul de activități realizate de diferiți actori ce permit obținerea rezultatelor așteptate în activitatea de formare. O parte dintre aceste activități pot fi formale, integrate în proceduri sau informale, executate în virtutea unor rutine și obiceiuri de muncă. Se disting aici câteva procese de formare: procese educaționale, redactare de proiecte, planificare și dezvoltare, relații publice și vânzări. 3. Infrastructura formării reprezintă condițiile ce permit buna activitate de formare. În general, se disting patru componente
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
asigura că: totul funcționează bine, sunt respectate standardele academice (cu scopul de a sprijini îmbunătățirea predării), este respectat calendarul sau bugetul și se menține calitatea în tot ceea ce se face. M. Thorpe (1993) identifică două tipuri de control: cel de rutină - oarecum standardizat, prin care în fiecare an/la fiecare serie de curs se verifică același tip de informații (în acest fel, putem face comparații cu activitatea realizată în anii anteriori, de fiecare dată raportându-ne la aceleași standarde) -, respectiv controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Într-o organizație în care structura este una centralizată, rigidă și care nu oferă angajaților posibilitatea de a avea o imagine globală asupra a ceea ce se întâmplă, este favorizată învățarea cu buclă unică, ce presupune conformare la normele, comportamentele și rutinele existente. Însă o structură descentralizată, deschisă și flexibilă poate promova învățarea generativă, cu buclă dublă. De asemenea, rigiditatea structurală și inerția sunt obstacole în inovare și schimbare, împiedicând adoptarea și introducerea de noi proceduri și politici pentru atingerea obiectivelor. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în procesul de formare. 2. Procesul formării este ansamblul de activități realizate de diferiți actori ce permit obținerea rezultatelor așteptate în activitatea de formare. O parte dintre aceste activități pot fi formale, integrate în proceduri sau informale, executate în virtutea unor rutine și obiceiuri de muncă. Se disting aici câteva procese de formare: procese educaționale, redactare de proiecte, planificare și dezvoltare, relații publice și vânzări. 3. Infrastructura formării reprezintă condițiile ce permit buna activitate de formare. În general, se disting patru componente
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
întâmpinarea cererii unor iluștri, dar disperați actori de la Teatrul MHAT de a-l numi în funcția de director artistic pe Oleg Efremov întemeietorul faimosului "Sovremennik". Situația la teatrul academic, înființat de C. S. Stanislavski și V. I. Nemirovici-Dancenco, era dramatică. Rutina pusese stăpânire pe cea mai vestită scenă a Rusiei. Efremov se străduia din răsputeri să facă față acestei crize. A selectat trupa. L-a învitat pe secretarul literar de la Teatrul Armatei, Anatoli Smelianski, cu care eu colaborasem în timpul activității mele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un regizor. Smelianski a plecat de urgență în România și, văzând spectacolele de-acolo, n-a fost de-acord cu acea candidatură deși era un regizor bun. "Noi aveam nevoie de altceva pentru a reforma teatrul, a-l scoate din rutină" mi-a spus el mai târziu. La București s-a oprit la candidatura lui Alexa Visarion, după ce i-a văzut spectacolele, dar acesta era ocupat. Au decis să-l aștepte până când va putea lucra. Despre Alexa Visarion auzisem câte ceva înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și venea cu alte exemple de nereușită a regizorilor străini pe scenele rusești. Asta mă îngrijora. Pe de altă parte, Efremov întâlnea multe greutăți în reformarea teatrului, el, desigur, risca, învitând acest regizor inovator într-o trupă, care plătea tribut rutinei scenice prăfuite, prefăcând un celebru teatru în cel mai "mortal teatru", cum spune Brook, al capitalei sovietice. Dar, în toamna anului 1982, când s-au început repetițiile piesei lui I. L. Caragiale O noapte furtunoasă, regizorul român i-a cucerit pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a pus în valoare profunzimea discursului filozofic, sarcasmul satirei sociale. Zugrăvită în culori grotești, până la anularea unei precise determinări temporale, fresca micului oraș de provincie năclăit în rutină, este memorabilă în cruzimea ei. Aripa realismului magic vibrează din nou pe deasupra imaginilor. Sugestia morții iminente se naște dintr-un fâlfâit de aripă de porumbel, într-un vis cu ochii deschiși. Sub aceeași conjuncție simbolică s-a plasat Năpasta. De
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în sânge destin de lider. Spre deosebire de Manea, Micu, sentimentali, poetici, ludici, Alexa e mai tot timpul încrâncenat, în alertă, de o gravitate cel ține mereu sub presiune. În nicio împrejurare nu se mulțumește cu jumătăți de măsură. Nu suportă îngrădirile, rutina, limitele impuse din afară, îi sunt suficiente cele interioare cu care se confruntă doar talentele autentice. Întruchipează permanent, astfel, prototipul tânărului furios, revoltat, câteodată rău atât cu el, cât și cu alții, aș zice, parafrazând un titlu de piesă, că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și lăsând să țâșnească, în coformitate cu caracterul, și temperamentul respectiv, adevăruri îndelung tăcute, dar nu adânc îngropate. De la reticență la explozie, drumul e parcurs cu fermitate și finețe și concluziile pe care spectacolul le sugerează expresiv sunt oboseala și rutina ce stăpânește această lume ce își caută identitatea. (Radu Popescu) DA sau NU, piesa scriitorului Alexandrî Ghelman este scrisă în urma cunoașterii profunde a unei realități... Regizorul Alexa Visarion și scenograful Victtorio Holtier au configurat cu precizie o atmosferă convingătoare încadrată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și pledează pentru nevoia de a pune în acord pedeapsa cu gravitatea faptei și de a evita tratamentele inumane; îndeamnă la măsuri preventive prin sporirea supravegherii, creșterea puterii legii, prezența și vizibilitatea gardienilor publici, iluminatul nocturn); 10. teoria activității de rutină (susține apariția unei situații oportune pentru crima atunci când există: 1) un agresor motivat, 2) o victimă potrivită, 3) lipsa unui gardian capabil); 11. alte teorii recente (adesea sunt o combinație a aspectelor esențiale ale teoriilor de mai sus; sunt dezvoltate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
politicile de marginalizare a religiei (Chirot, 1978). în acest proces de monopolizare a puterii efective și a simbolurilor puterii de către Ceaușescu și clanul sau, calitatea de membru de partid își pierduse semnificația de putere și devenise doar un atribut de rutină (Linden, 1986). Menținerea în ascultare a populației, în aceste limite greu acceptabile, degradante, încălcând sub toate aspectele drepturile omului, necesita o permanentă supraveghere. Aceasta a fost asigurată de structurile Securității românești (Deletant, 2001), inițiate cu sprijin și în colaborare cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
acest fel (Crittenden, 2005, p. 24). Vedem aici cum tratarea cu violență a copiilor de către părinți atrage încă de la vârste mici o îndepărtare a copilului de sine însuși, o distanță care crește în timp, între părinți și copii și o rutină de funcționare violentă în relațiile cu ceilalți, mai ales cu cei semnificativi, fără autoexaminare și reflecții asupra cauzelor și a consecințelor. Descrierea acestui mecanism ne trimite, din nou, la trecerea transgenerațională a comportamentelor violente. 1.8.2. Școala Deși mediul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fi aplicat persoanelor cu care personalul medical se află în relații emoționale anterioare aparțin unor persoane conștiente de mecanismele defensive pe care le dezvoltă în raport cu pacienții și acuzele lor. Sunt profesioniști care ar putea profita din plin de implementarea unor rutine de sprijin împotriva epuizării profesionale. Doar că aceste rutine, bune practici, se lasă încă așteptate în serviciile noastre de sănătate. 11. Cunoașteți noua lege privind prescripția opiaceelor pentru durere? Răspunsurile sunt relevante pentru atitudinea și practicile personalului medical față de durere
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în relații emoționale anterioare aparțin unor persoane conștiente de mecanismele defensive pe care le dezvoltă în raport cu pacienții și acuzele lor. Sunt profesioniști care ar putea profita din plin de implementarea unor rutine de sprijin împotriva epuizării profesionale. Doar că aceste rutine, bune practici, se lasă încă așteptate în serviciile noastre de sănătate. 11. Cunoașteți noua lege privind prescripția opiaceelor pentru durere? Răspunsurile sunt relevante pentru atitudinea și practicile personalului medical față de durere. Acestea sunt: da (22); nu (11). O treime din
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un număr prea mare de respondenți (o treime) care nu au o definiție a durerii ceea ce semnifica nu doar lipsa de pregătire în acest domeniu, ci și lipsa de reflecție cu privire la acest subiect cu care se confruntă zilnic, într-o rutină insensibilă și dezumanizantă. Mulți respondenți consideră că durerea ține de starea psihică și deci nu intră în „obiectul muncii lor”. De aceea, ei consideră că exprimarea durerii, locul potrivit de exprimare a ei, este mai ales în cadrul familiei și între
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că încadrarea în toate spitalele a unor psihologi ar putea fi o soluție cu dublu efect. Acesta, cu o specializare în domeniu, ar putea fi un receptor al acuzelor pacienților și, pe de altă parte, ar putea sprijini crearea unor rutine de reflecție a personalului medical cu privire la actul medical pe care îl dezvoltă în raport cu pacienții sau cu alte cuvinte cu privire la violența pe care o manifestă mai mult sau mai puțin conștient în actul de îngrijire a sănătății. Psihologul poate facilita abordarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în suferință, menținerea copiilor în instituții pentru a oferi locuri de muncă adulților, rezolvarea problemelor financiare ale unor persoane sau familii șomere prin plasamentul copiilor în aceste familii pot fi catalogate ca abuz societal în momentul în care devin o rutină. Când statul nu ia măsuri eficiente pentru protejarea copiilor aflați în suferință și când există practica unor măsuri superficiale, statul poate fi acuzat de abuz. Abuzul și neglijarea societală pot fi identificate în cadrul serviciilor și al instituțiilor sistemului social. Ele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
când există practica unor măsuri superficiale, statul poate fi acuzat de abuz. Abuzul și neglijarea societală pot fi identificate în cadrul serviciilor și al instituțiilor sistemului social. Ele includ atât neglijarea de către societate a nevoilor copilului 3, cât și practici de rutină, promovate în anumite servicii din sistemul de protecție, sănătate și educație și care provoacă suferință copilului. Bătaia copilului în școală, tolerarea violenței între copii în unitățile de învățământ, legarea copilului de pat atunci când îi este administrat un tratament, practica de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe fundalul abuzului emoțional permanent, a neglijării nevoilor copiilor și adesea a abuzului fizic sau sexual. Imunitatea scăzută și talia mai joasă erau alte caracteristici specifice copiilor crescând în instituții. Existau în unele instituții de protecție a copilului, practici de rutină destinate rezolvării problemelor legate de enurezia nocturnă a copiilor. Copiii erau treziți o dată sau de două ori pe noapte de educatorii sau infirmierele de serviciu și obligați să meargă la toaletă. Hormonii de creștere sunt generați în special, în timpul somnului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care trece intervenientul în viața proprie); retragerea („eu nu pot să fac asta, nu am calificarea necesară sau nu intră în sarcina mea, ci a altcuiva din serviciu!); simplificarea (aplicăm litera legii și s-a rezolvat cazul! sau procedăm conform rutinei creată în cadrul serviciului și s-a terminat!); gândirea normativă (judecarea unui caz conform propriilor norme și valori, izvorâte din normele și valorile comunității în care trăiește intervenientul). Aceste mecanisme defensive sunt puse în funcție la profesioniști, de afectivitatea necontrolată, reactivă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a abuza de ele numeric. Se începe cu măsurarea nivelului său de anxietate, cu ajutorul unui instrument special destinat pentru identificarea unităților subiective de distres (SUDs). Mai apoi, îi sunt prezentate pacientului, în doze rezonabile și eșalonate în timp strategiile de rutină și care trebuie rulate zilnic de către acesta. întrucât există trei categorii de simptome: fizice, mentale și comportamentale, fiecare categorie își subordonează strategii specifice. Vom oferi, în continuare, spre edificare un inventar selectiv al lor. Iată două strategii fizice: controlul respirației
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
copilului de a-și exprima emoțiile (această capacitate poate fi invalidată de alte experiențe de viață nefavorabile, violente sau de vârsta copilului; „exprimarea”se referă la orice formă de simbolizare a emoțiilor: desen, dans, sculptură, poezie, pantomimă etc.); posibilitățile menținerii rutinei vieții cu care este familiarizat copilul (se asigură astfel stabilitatea și continuitatea în mediul și viața copilului); nivelul de sprijin pe care copilul îl are din partea familiei, dar și din afara ei (rețeaua socială, inclusiv specialiștii); cutumele culturale (o cultură ce
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]