7,127 matches
-
cheamă Amir-Khaz, la extremitatea dinspre nord-vest a bazarului. În acea noapte, câteva zeci de tineri partizani au făcut cu schimbul pentru a păzi ieșirile, În vreme ce, la sediul anjuman-ului, ridicat la rangul de cartier general, Fazel trasa, pe o hartă zdrențuită, săgeți ambițioase. Eram cam o duzină de oameni care urmărind cu fervoare cele mai mici urme ale creionului său, care sporea tremurul felinarelor de vânt. Deputatul se ridică. — Inamicul se află Încă sub șocul pierderilor pe care i le-am produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le dorești? Nu! zic, cu un aer defensiv. Chiar am nevoie de ele! Uite! Îmi scot planul vestimentar, îl desfac și i‑l arăt. Trebuie să recunosc, sunt destul de mândră de el. E o diagramă destul de complicată, toată numai dreptunghiuri, săgeți și asteriscuri. — Uau! zice Suze. Unde‑ai învățat să faci asta? — La universitate, spun cu modestie. Mi‑am dat diploma în Afaceri și Contabilitate - și e uimitor cât de des îmi folosesc lecturile de atunci. În dreptunghiul ăsta ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, încercând să‑mi păstrez calmul vocii. Când spuneți total, vreți să spuneți... — Îhâm. Cosmeticiana zâmbește. După aceea, dacă doriți, putem aplica un mic implant cu cristale în... zona respectivă. Cel mai la modă este o inimă străpunsă de o săgeată. Sau, poate, inițialele cuiva anume? Nu. Așa ceva nu poate exista în realitate. — Vă rog să vă întindeți pe spate și să vă relaxați... Să mă relaxez? Să mă relaxez? Se întoarce la craticioara ei cu ceară topită și simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e posibil. Și totuși de ce aș căuta În aceste valuri Însorite chipul lui Narcis? Cerurile limpezi din picturile Renașterii n-ar fi fost cu putință, desigur, fără ca În Evul mediu să existe acel cer anxios spre care s-au Înălțat săgețile catedralelor gotice. Dar dacă datorez ceva Eladei, aceasta n-o datorez nici unei filosofii care Întoarce spatele vieții; e de ajuns să mă uit În jur ca să fiu recunoscător că exist. În rest, o fîntînă izolată incită În mod firesc melancolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
carnea ca să scape de această cămașă ucigătoare. Flăcările pătrundeau prin răni pînă la oase. Văzîndu-și sfîrșitul aproape, Heracles și-a Înălțat atunci singur un rug. I-a Încredințat-o pe Iole fiului său și mie mi-a dăruit arcul și săgețile sale. Mi se rupea inima văzîndu-l cum se pregătea de moarte. Era În jurul lui o lumină roșie, orbitoare din pricina cămășii care ardea Încă; o otravă luminoasă și fierbinte Îi curgea În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a aprins rugul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a vremurilor noi, tovarășul administrator Toma sau ce dracu’ alt grad o fi având. Trase o carte din teancul de pe masă. Kavafis. „Pentru unii vine o zi când trebuie să-l spună pemarele Da sau pe marele Nu.“ Pagini, rotocoale, săgeți. Numele lui Marcu Vancea șters, rescris, subliniat. Luni, marți, miercuri, nopțile cu șoaptele și prăbușirile și fantomele lor, jocul capricios și fără elan al gândurilor. Telefonul de la Toma fusese o glumă sau un avertisment? Te pomenești că apare iarăși, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ghidușii și ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare. Trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu 3 ani,în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început brusc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mele ... ( Din vol. «Romanțe», Ed. Muzica, București, 1984, pag. 17‐ 21). șASE PUI șI‐O BIATĂ MAMĂ Mai demult, o rândunică avea‐n cuibu‐ i șase pui și privea la ei, sărmana, ca la chipul soarelui ; De cu zori pornea săgeată, căutând pe deal și v ăi Hrană pentru puii săi. și‐n iubirea‐ i nu o dată s‐a culcat ea nemâncată; Dar destul de fericită că nu s‐a‐ ntâmplat nicicând Dintre pui s‐ adoarmă vreunul ars de sete sau flămând
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
determină o flacără strălucitoare și pasageră". Suflul inspirației este un fulger, un trăsnet", atestă și René Char. În poezia Cerească atingere, Lucian Blaga descrie astfel dicteul: "Ce arătare! Ah ce lumină!/ Stea albă-a căzut în grădină,//necăutată, neașteptată: noroc,/ săgeată, floare și foc.// ...S-a-ntors ah! în lume o stea./ Mi-s arse mâinile de ea." Universul poetului este o pagină albă, fecioară, care "suferă" o săgetare iluminatoare, un dicteu care este totodată revelarea unei armonii (floarea) și a unei arderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
otrava gândirii". Căci, spune Arghezi: "Dar de stai să te gândești,/ Mai bine să fii cum ești,/ Să te-nțepi, să te strivești / Prin bucate omenești". Infinitul cu toate bolțile sale se reduce la un șuier prelung, la o simplă săgeată care pătrunde făptura omenească. Moartea este văzută ca o plecare ceva mai îndelungată, un joc "de-a v-ați ascunselea" povestit copiilor cu cea mai desăvârșită familiaritate. Care este explicația acestei concepții ? La Eminescu, orizontul poetic în care se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca ceara, neschimbată? Ce ai, de când pe sînu-ți tu porți o neagră pată, De-ți plac făclii de moarte, cîntare-ntunecată? Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort! Și azi el se avântă pe calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi da peste pustie, Care sub luna plină lucește argintie - El vede de departe pe mândra lui Marie Și vîntu-n codri sună cu glas duios și slab. În părul ei de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad Arabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se nărue tot cerul... Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mi să-l vindec, L-am chemat în somn pe Kama - Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mândru, Călărind pe-un papagal, Având zâmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. Aripi are, iar în tolbă-i El păstrează, ca săgeți, Numai flori înveninate De la Gangele măreț. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Și de-atunci în orice noapte Plâng pe patul meu deștept... Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de coral. Aripi are, iar în tolbă-i El păstrează, ca săgeți, Numai flori înveninate De la Gangele măreț. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Și de-atunci în orice noapte Plâng pe patul meu deștept... Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte.
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ele au stat cândva agățate într-un vis pe care l-a omorât trădarea... Stare 7 Am venit dezarmată: stau dreaptă în fața ta, dezgolită de întrebări, doar te privesc... Dacă vrei să ai satisfacția învingătorului, trage în mine cu arme, săgeți, dar nu uita: ochii mei nasc îngeri păzitori! Stare 8 Îmi caut lacrimile de-o viață; le găsesc perle într-un ocean, închise într-o scoică, născută dintr-o liniște adâncă... Stare 9 Aud tic-tac-ul inimii precum o toacă anunțând
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
clinchete roz, așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul Amoraș cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar produce și mai repede, fiindcă forțele coercitive păzeau din umbră bunul mers spre dezastru al democrației, cu jurământul depus prin care se stipula: de la civilizație la grotesc, tot înainte! Încet, pe neobservate, însemnele masonice ale comunismului, stilizate acum în săgeți și flori, își arătau rânjetul lor insalubru așa cum avea să și-l însușească și bătrânul oraș. Tristețile, care pluteau ca maramele printre copaci, erau atent monitorizate și ștampilate cu TOP-SECRET. Pentru ca, mai târziu, să se știe cine a fost psihanalistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cuvintele Scripturii Dumnezeu a făcut pe om din țărâna Pământului (Facerea 2, 7). Mogâldețele erau luate în gheare de berze sosite din noapte. Deasupra caselor și maternității orașului berzele deveneau fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca săgețile albe în beznă. Îngeri care se întorceau acasă până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul, aflat în Pleistocen, tocmai fecunda viitoarea gândire a lui Enescu cu ideea izvorului folcloric, cristalizat în Sonata pentru pian în Fa diez Major, Opus 24, nr 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dat putere ca să trăim, fie pentru că trebuia să stea ascuns, fie pentru că untura de porc îl apăra. Ce l-am fi devorat, dar ne opreau focurile din sufletul lui, mai fierbinți decât toate flăcările lumii, ardeau și gândurile ale căror săgeți încenușau zăpada, de a-i aduce acasă pe românii lui din Siberia, cu Rusie cu tot, dacă se poate. Eram tânăr spuse Satelitu când am dislocat cătunul din pământul înghețat, elanii, mai mulți decât copacii, erau împușcați de soldați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căști multicolore, basculante de 1000 tone, fornăind din frâne și îmbâcsind aerul cu gaze de eșapament, simți că rostul lui pe această lume, fără casă, fără atelier, fără ochi, a luat sfârșit. Pedestrași nevăzuți trimiseră în același timp mii de săgeți fierbinți prin ochii lui. O dată și încă o dată! Când au avut timp să-și încarce ar-ba-le-te-le? Săgețile pătrunseră până-n hipotalamus. Creierul mic își pierdu echilibrul. Șepcarul căzu la pământ, cu capul într-o imensă ladă cu mortar. Fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că rostul lui pe această lume, fără casă, fără atelier, fără ochi, a luat sfârșit. Pedestrași nevăzuți trimiseră în același timp mii de săgeți fierbinți prin ochii lui. O dată și încă o dată! Când au avut timp să-și încarce ar-ba-le-te-le? Săgețile pătrunseră până-n hipotalamus. Creierul mic își pierdu echilibrul. Șepcarul căzu la pământ, cu capul într-o imensă ladă cu mortar. Fără să știe de ce, își târî picioarele dincolo de parapetele de fier și se afundă cu totul în nămolul cenușiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fusese cândva și tătâne-său, bătrânul Zeilor, Homer. Cele 37.800 de cavități olfactive pe care le poseda profesorul înregistrau fiecare unduire parfumată ale Penelopei, aleasa inimii tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]