6,982 matches
-
purtau mai bine cu noi, când aveau indicații, ne scoteau o dată pe săptămână, când nu..., ne scotea la câte o lună. Și atunci când ieșeam sau intram ne trăgea câte o bătaie... Dar, bineînțeles, dădeau cum apucau... Cel mai mult Încasau săracii bătrânii, că noi fugeam În față sau printre, și ăștia dădeau... Sau cel mai bine scăpai dacă te băgai În major, că el nu putea să dea... Și Întotdeauna când te vedea te lăsa dracu’... Vă mai amintiți numele gardienilor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au dat drumul până atuncea. În perioada asta am lucrat... de vorbă așa. Ne scotea la o fermă zootehnică din apropiere, unde mai mult stăteam lungiți la soare pe grămezi de lucernă, și angajații civili ne aduceau lapte. Și unii, săracii, după ce au fost Întotdeauna reținuți cu mâncarea În penitenciare, au băut castroane Întregi de lapte proaspăt de la vacă, autentic, și bineînțeles că i-a apucat o diaree... Eu le-am spus: „Mă, băieți, nu beți, mă! Jumătate de castron sau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Chilia Nouă, și cu Olteanu, care o fost comisar-șef. Cred că o murit toți... Așa, erau oameni la locul lor... Ce regim aveau acolo, din câte v-ați dat seama? Era mai dur decât al dumneavostră? Ce regim aveau săracii..., că aveau niște bețe cu acuri În capăt și, ca să nu se aplece să ia chiștocul de țigară de jos, Îl Înțepa așa, pe la spate. Mâncarea era... de-ți era tot timpul foame... Nu știu dacă aveau pachete sau nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pitești și brigadier era un prieten de-al lui. Și Într-o noapte am fost chemat la un consiliu din ăsta de-al lor. „Ce discut pe șantier?” „Ce să discut?” L-a chemat pe un prieten, ne-a confruntat, săracul de el s-a Înroșit tot, a trebuit să spună ce-am discutat și mi-au spus așa: „De data asta te iertăm. Dar dacă mai vorbești cu cineva, mai spui la cineva ceva, s-a terminat cu tine”. Aicea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
omori cu zile. Ați pomenit de reeducarea la Târgșor? În ce consta aceasta? Reeducarea consta În citirea ziarului Scânteia și să vorbim ceva noi... Pur și simplu să recunoaștem că am greșit... A venit un bătrân, așa-zis din ilegalitate, săracu’ nici nu știa bine citi... Nu mai țin minte cum Îl chema, dar noi Îi ziceam moș Teacă. Mă rog, făceam o bășcălie, așa, râdeam de el... Dar aici erau niște băieți deosebiți, unul și unu’, și pur și simplu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nistor Man2, care iarăși a fost bruscat și lovit... A fost Gicu Bulacu 3... El a fost lovit și cred că consecințele pe care astăzi el le trage sunt de la o lovitură care-a luat-o la rinichi, la ficat... Săracu’ de el. Totuși, copiii ăștia n-au fost ei chiar atât de maltratați cum o fost alții... Cam cât timp a durat ancheta? Ancheta a durat de la arestare, din ’48, până În mai, anul următor, când ne-a dus la Cluj
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Zic: „O abdicat regele!”. „Cum așa?” „Uite-acuma o spus la radio.” Deci ăsta a fost primul moment politic din viața mea care m-a afectat: abdicarea regelui. Și, pe urmă..., atuncea fiecare comună, domne, Își avea prostul, tăntălăul și săracul satului... Ei, și din ăștia toți s-au trezit președinți de colectiv, președinți de sfat... Toți au fost puși pe trepte Înalte. Și fără pregătire..., că nici să scrie nu știau, domnule. Și-au devenit mari membri de partid... Aveați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne dirija spre vagonul-dubă. Era un frig afară... „No, urcați.” Domne, ne ajutam unii pe alții și În special ăștia cu bare... De-aceea vă spun că era foarte greu ca să-i urci, că n-aveau cum să-și ducă săracii picioarele... În fine, am ajuns, nu ne-o mai băgat În izolări mici, de două-trei persoane, ne-o băgat În compartimentu’ mare a dubei, și acolo am Încăput optzeci de inși, nu comod, da’ de bine, de rău, fiecare Își
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-l aicea!” Și aveam acolo la chirurgie un loc unde țineam preoperator și postoperator..., și l-am băgat acolo, În pat. Nu trec zece minute... mai vin cu unu’. „No, ia-l și pe-ăsta și aranjează-l.” Pe ăla, săracul, l-o prins undeva prin coapsă și sângera. Ce poți să faci? Plagă penetrantă... L-am pansat, tetanos aveam, i-am făcut o injecție pentru orice eventualitate, că o atins glonțul Îmbrăcămintea și cine știe ce mizerie avea... Și dup-asta am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spus: „Bagă mințile În cap, pentru că ăsta e numai Începutul. O să vezi mai târziu!” Și pe urmă s-a dus... Au fost și dintre cei care să Încerce să vă tragă de limbă? Da, erau Ghiță Gorbatei, Costăchescu, Octavian Voinea, săracu’... Acuma e altă chestiune, că pot să alcătuiesc lucrurile altfel de cum am văzut atuncea... Dar Îmi amintesc de Voinea Octavian că era foarte zdruncinat... A scris și o carte dup-aia, Masacrarea studențimii românești. Bine, a fost legionar..., treaba lui
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai amintesc.” A primit o palmă serioasă... Pe urmă s-a găsit sub saltea. Și, după percheziție, ce-au făcut? „Așezați-vă acolo În poziția reglementară.” N-ai avut voie ca să privești nici la dreapta, nici la stânga, privirea Înainte... Atunci, săracu’ Rodas 1, a primit mare bătaie. Juberian n-a fost mulțumit niciodată cu ce declara. Pe urmă a mai fost un băiat, care a fost adus mai târziu, Vintilescu. Și el a fost bătut la tălpi foarte-foarte tare și Îngrozitor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îl reconstruim. Și era o favoare să fii scos la aer În loc să stai În celule. Și Constantin Bogos ăsta a tot stat pe capul unuia, l-a tot descusut... Ce o fi spus, ce n-o fi spus..., da’ ăla, săracul, s-a lăsat dus de poveștile lui și până la urmă l-au băgat În demascări și l-au bătut până l-au omorât. Mai știți cum Îl chema? Nu mai știu, deși l-am citit pe tabla aia de la Gherla
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
derutăm pe ei... Și-am reușit! Nu eu, toți care-am fost am reușit treaba asta... Și dup-aia, când a trecut faza asta, a urmat bătaia. Asta se Întâmpla În cameră cu Bogos? Da, cu Bogos, cu Zbranca. Zbranca, săracu’, o fost executat... Ce băiat bun a fost, domnule! Un băiat nevinovat, o murit degeaba... L-au Împușcat degeaba. Nu era mai rău ca ăilalți... Dar tată-său o fost cizmar, plecat În Germania, și avusese un rol important În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dus acolo, și tare am plâns atunci, pentru că știam ce urmează, cât erau de persecutați toți ăștia care erau suspecți. Și i-am spus: „Eram fericiți că ești acolo și-ai scăpat de Securitate, de ce te-ai Întors?”. Și el, săracu’, o zis: „Noi trebuie să luptăm toți pentru țară, să nu așteptăm să vină străinii să lupte pentru noi”. Și zice: „În alte țări mult mai mulți au fost parașutați, care-au voit să meargă să lupte... Românii au fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-și ascundea sentimentele. Și o spus că o stat cu cumnată-său, și l-o Întrebat: „De ce nu l-ai denunțat?”. Și el le-o spus: „De-aia, fiindcă urăsc comunismul! Comunismul i-așa și-așa”... S-o-nfundat singur săracul, În loc să se apere... Și tot Îmi spuneau la Securitate la București: „Tare rău soț ai avut dumneata, tare rău. A spus că urăște comunismul!”. Ce puteam face io? L-am apărat cât am putut, dar nu s-a putut mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
false. Da’ securiștii ce-o făcut? O luat fel de fel de fotografii de la familie și l-o recunoscut pe Gavril Pop de pe fotografia de pe buletin. Imediat l-o arestat și la ce cazne l-o fi fost pus..., că săracu’ o spus unde-s ceilalți doi... Și la 15 august, În ziua de Sfânta Maria Mare, o debarcat și la Apa, și la Pir... Însă la Pir, cineva de la primărie, care era prieten cu băiatul familiei unde stăteau ei, le-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am auzit... am știut că-i vorba despre noi. Și-așa o și fost. Pe la miezul nopții o bătut tare În ușă, ne-am trezit și am zâs către soțul meu: „Du-te și deschide, că au venit după noi”. Săracu’ s-o sculat... Se treziseră amândouă fetițele la zgomotul ăla... Cea mare avea patru ani, cea mică numai opt luni, o alăptam Încă... Și le-am luat lângă mine În pat și am alăptat pe cea micuță... Și o intrat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care ne cununase. Până atunci, o adus cu sila pe o vecină, săraca, să stea cu fetițele peste noapte și ziua cealaltă... Pe mine m-au dus la Satu Mare și Încă Weiss m-a dus cu mașina lui. Pe ceilalți, săracii, i-o dus cu camioanele și cu cătușe la mâini. Mie nu mi-o pus cătușe... M-o ținut Weiss lângă el, În spate, și-n față era un securist și șoferu’. Și am ajuns la Satu Mare la Securitate. Acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
comunist o să te denunțe, Înțeleg, dar cel care suferă cu tine, cum să te denunțe? Asta n-o puteam pricepe, vă spun sincer, până am ajuns la Închisoare. Pe noi nu ne-o ținut mult la Securitate, da’ au fost săracii care-au făcut ani de zile acolo... Nu mă mir c-o-nnebunit unii, c-aia a fost cea mai groaznică perioadă... Nu poți să știi la ce eram supuși... Noaptea ne scula din somn, ne duceau la anchetă, ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot Îmi făcea semne. Cine mai era cu dumneavoastră În lot? Acolo mi-am Întâlnit verișorii ăștia la care venise fratele meu, soția vărului meu și fratele meu, medicul, că Între timp l-o arestat și pe el. Dar el, săracu’, nici măcar nu l-o văzut pe fratele meu, numa’ o auzit c-o venit În țară. Vărul meu, care făcea naveta de la Baia Mare, s-o Întâlnit cu el, că venea și el de la Baia Mare, și-o făcut greșeala de i-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că venea și el de la Baia Mare, și-o făcut greșeala de i-o spus, că noi am zis că nu mai spunem nimănui. Și fratele meu, când o auzit, o venit repede și s-o interesat dacă-i adevărat. Da’ săracu’ numai pentru faptul c-o știut l-o-ncadrat la omisiune de denunț. Ce pedepse au primit ceilalți? Lu’ fratele meu, medicul, i-o dat trei ani, da’ la recurs i-o mai luat un an, și-așa c-a făcut numai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o avut poate și milă de tineri... Dar pe băiat, pentru c-o mers să spună că să fugă, că vine Securitatea să-i aresteze, l-o condamnat la moarte și l-o executat. Avea 18 ani. Abia terminase liceul, săracul... După proces ce s-a Întâmplat? Unde ați fost dusă? Ne-o urcat În duba aia a lor, că au o dubă cu compartimente numa’ de o personă, așa... Și ne-au dus la Jilava. Am ajuns acolo și În fața
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de mult: „Ai grijă de tine”. Zic: „Dar ce s-o-ntâmplat cu soțul meu, de ce el n-o fost cu noi?”. Zice: „Probabil că el o să aibă pedeapsa mai mare, dar tu ai grijă de tine!”. Tot mă Încuraja, săracu’. Pe-ormă, tot acolo, În curtea aceea, erau niște celule așa mai micuțe, unde ne băgau, da’ ne-o băgat Împreună, femei, bărbați, nu ne-o mai despărțit lotul. Că până la proces am stat numai câte unu’, că n-aveai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eram fără ciorapi, că nu m-am gândit unde o s-ajung... Bietul fratele meu avea haine la el, că fusese la băi la Borsec În concediu, și de-acolo l-o luat, și noroc c-ave’ geamantanul cu toate hainele... Săracu’, m-o văzut că-s numai cu pantofii goi și mi-o dat niște ciorapi de-a lui, care i-am ținut mult timp... Și noaptea la 12 ne-o luat la grefă, ne-o făcut cazierul... Da’ ei făceau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu-n cumnat și cu fratele meu medic, care ajunsese la Oradea Între timp. Și toți m-o așteptat la poarta Închisorii... Dar nu chiar În față, da’ acolo era un parc, și-acolo pe o bancă s-o așezat săracii și mă pândeau când ies, ca să vină să mă-ntâmpine. Cam pe la ora 11 am ieșit din Închisoare și un sergent-major m-o condus și m-o-ntrebat: „Ai fost la Oradea vreodată?”. „Am fost, da’ tare demult, numa’ la gară, prin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]