6,771 matches
-
amintesc cu precizie frumoasele cuvinte pe care le-a folosit, deoarece nu prea era momentul propice pentru acuratețe istorică. Un singur lucru pot afirma cu certitudine: m-a sărutat mai bine de 976 secunde în șase părți ale corpului. Oricum, săruturile lui au fost atât de delicioase încât am uitat să respir - știți cum se-ntâmplă cu săruturile profesioniste - și, când creierul e privat de oxigen pe perioade lungi ca aceea, totul e în ceață și nu-ți poți reaminti detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
acuratețe istorică. Un singur lucru pot afirma cu certitudine: m-a sărutat mai bine de 976 secunde în șase părți ale corpului. Oricum, săruturile lui au fost atât de delicioase încât am uitat să respir - știți cum se-ntâmplă cu săruturile profesioniste - și, când creierul e privat de oxigen pe perioade lungi ca aceea, totul e în ceață și nu-ți poți reaminti detalii intime cu o foarte mare precizie. Deci nu sunt foarte sigură ce anume s-a petrecut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
profesioniste - și, când creierul e privat de oxigen pe perioade lungi ca aceea, totul e în ceață și nu-ți poți reaminti detalii intime cu o foarte mare precizie. Deci nu sunt foarte sigură ce anume s-a petrecut după săruturi, dar cred c-a fost foarte regretabil, în sensul că, dacă ar fi fost un film, n-ar fi putut fi difuzat nicăieri în America. Serios, a fost hăt dincolo de Brazilia pe care credeam că o știu atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aplecă În față și mă sărută pe gură, atingîndu-mi ușor cu degetele vînătăile de pe gît. Ostoindu-mi pielea sensibilă, m-am așezat În fotoliu și am Încercat să nu iau În seamă gulerul ortopedic de pe birou. Simțeam pe buze gustul sărutului primit de la Paula, mirosul glossului de buze și parfumul american. Dar știam că nu pasiunea era mesajul transmis. Atingerea degetelor pe gît fusese un memento, inserat pe tastatura de vînătăi, al faptului că trebuia să găsesc urme noi pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de pe margine, or, lui Bobby Crawford Îi place să participe toată lumea. Ai devenit mult prea interesat de el. CÎnd o să observe asta, o să te-nghită cu fulgi cu tot. După un moment de reflecție, se aplecă și-mi dădu un sărut ușor cît să nu-și Întindă rujul și lung cît să mă lase gîndindu-mă la ea Încă o oră după ce ușile liftului se Închiseră În urma ei. 18 Nopți de cocaină/Nopți de praf alb (!! a se vedea titlul cărții) Porsche-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nebunul jonglînd cu trei telefoane mobile sub o cascadă de petale și confetti. — Bobby Crawford... e popular, nu-i așa? Preacucernicul vostru psihopat. Îl adoră toată lumea. — Tu nu, Paula? — Nu. (Își mușcă buza, de parcă se străduia să șteargă amintirea unui sărut.) Cred că nu. — CÎndva a Însemnat enorm pentru tine. — Acum, nu. I-am văzut și celelalte laturi. — Alea sînt bine controlate. Nu știu de ce ești așa obsedată de el. (Am arătat spre mulțimea din piață, spre sirenele urlătoare, spre norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ne privim în ochi. Suntem amândoi foarte gravi și ne studiem cu o înverșunare mută, aproape cu ostilitate, timp de câte va clipe. Apoi Eduard se apleacă, din senin, și mă sărută pe buzele uscate de asprimea vorbelor lui. Un sărut abia schițat. Nici nu am timp să mă dezmeticesc. Mă mângâie apoi pe obraji, îmi mângâie conturul feței, conturul ochilor, îmi mângâie conturul buzelor pe care tocmai le-a sărutat, și pleacă. închid ușa cu gesturi lente, golită de orice
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și rămân multă vreme în fața ei, reluând iar și iar, neîncrezătoare, gestul lui Eduard. îmi mângâi cu degetele mele cu unghii roase obrajii, conturul feței, conturul ochilor, conturul buzelor. îmi sărut degetele cu unghii roase într-un întârziat răspuns la sărutul lui Eduard. Un nou gând minuscul și timid prinde apoi, din senin, să îmi dea târcoale, sub forma unui semn de întrebare, în jurul ini mii: și dacă există, totuși, o mică șansă ca Eduard să mă placă? în definitiv, sunt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard se aprinde brusc o lumină inexplicabilă și îl văd zâmbind altfel. E un zâm bet cald, aproape tandru. Ce i-o fi venit? Din senin mă cuprinde în brațe și mă sărută prelung pe gură. Este atât de surprinzător sărutul lui, încât nu mă pot împotrivi, chiar dacă aș vrea. (Dar nu vreau!) — Of, ochelaristo! îmi spune el, după ce-mi dă drumul din strânsoare, cu aceeași neașteptată tandrețe. îmi placi foarte mult! Aproape că-mi vine să-l cred. Toate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
buzunarul de la canadiană și îi cuprind și eu obrajii cu palmele. îi simt pielea moale și răcoroasă a obrajilor și-mi vine să o mângâi iar și iar. Mă înalț puțin în vârful picioarelor și îl sărut și eu. Un sărut nesfârșit. E primul meu să rut voluntar. Mă trage de mână, fără nici o vorbă. Ne suim într-un taxi care ne duce la el acasă. Nu vorbim în taxi, stăm nemișcați și ne ținem de mână. Eu nu cutez să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privită de nenumă rații ochi ai nenumăratelor portrete de pe pereți. Și îmi mai aminteam un lucru, cu deosebită pregnanță: că îl sărutasem și eu pe Eduard, îndelung, pe stradă. Că îmi dorisem să nu se mai sfârșească îmbrățișarea noastră și sărutul nostru. îmi devenise evident că eu - personajul central al propriei mele existențe - eram îndrăgostită până peste cap în acel început de februarie, și simțeam că dragostea pe care evitasem până atunci să o numesc și să o recunosc avea să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
masă, metodic, să nu se mai recu noască nimic din desen. Nu am să mă mai îndrăgostesc niciodată! mi-am jurat, îndârjită, cu capul bubuindu-mi înfiorător. Ce prostie, ce nechibzuință să fii îndrăgostit, să visezi, iar și iar, un sărut, o atingere oarecare de buze, limbă și dinți... Și mireasma pielii unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul tău... Apoi am deschis geamul, larg, și am aruncat ghemotoacele de hârtie care au plutit o vreme, descumpănite, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe gânduri, șezând pe cuvertura mițoasă de pe patul îngust, în întunericul din cameră. încercase în ulti ma vreme să se lupte cu Edi pentru Clara, fără vreun folos însă. Clara dispăruse, dăruindu-i doar formele literelor ei din jurnal și sărutul unui cuvânt: talent. Un cuvânt care atârna foarte greu pe umerii lui gârboviți. Contemplă mult timp pereții jupuiți de desene. Se vedeau urmele dreptunghiulare ale foilor de hârtie, ca niște amintiri ne plăcute de care nu poți scăpa. Trebuia făcut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se încheie la bluza de mătase portocalie și transparentă, și își întoarse fața spre boxer, cuprinzându-i bu zele într-un sărut pătimaș. Eduard se răsuci pe călcâie, fără nici un cuvânt. Intră înapoi în camera lui și se trânti înapoi în pat. Dădu drumul la casetofo nul de pe noptieră și glasurile de la Bee Gees umplură dintr-o dată camera, liniștitor. Era mult mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adormit. Clara rămase cu ochii în tavan toată noaptea. Nu se putea mișca. Stătea pe spate, în aceeași poziție în care se afla când o sărutase domnul Ionescu pe obraz, înainte de a adormi. încă mai simțea, în mod ciudat, umezeala sărutului de pe obraz. Izul acela grețos de vin roșu îngurgitat cu sete. Domnul Ionescu adora vinul roșu. Adormi abia în zori și avu un coșmar, din care se trezi brusc, transpirată. Se trezi atât de brusc, încât, de data aceasta, nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încă un efect al mutațiilor stârnite în Europa de efectul radiațiilor catastrofei de la Cernobâl... Vladimir dădu să comenteze și el ceva, însă Melanie îi puse un degețel pe buze, să nu mai continue, după care i le pecetlui cu un sărut ușor. La început, priponiră, iarăși, Capra, însă ea îl provocă, îndemnându-l să procedeze ca Minotaurul. După episodul cu respectivul animal din mitologie, gâfâind și pufăind, ca o unsuroasă și tuciurie locomotivă cu aburi, folosită odinioară, Vladimir își aminti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar nu avea. În timpul petrecut la masă, rememorase povestea anilor lor comuni. Obstacolele obișnuite ale începutului, fiorul transmis întregului corp atunci când degetele lor s-au învăluit în tandra îmbrățișare a ținerii de mână, primul sărut, intimitatea plină de poezie a serilor, diminețile fericite. Era trecutul însă, unul îndepărtat, deoarece cel apropiat, mult mai accentuat, din care se germina prezentul, această trambulină către viitor, nu aducea în memoria ei decât spaima permanentă că Marius nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o creaseră asemeni unor demiurgi. Cea reală, făcută din suferință și dezacorduri, dispare. Chiar dacă așteaptă undeva, acum sunt într-un loc unde nu îi poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prosopul înfășurat în jurul taliei și câteva momente stă nemișcat lângă pat, acolo unde Smaranda, lungită pe burtă, mângâie ușor cu palma stângă perna ce păstrează încă forma umerilor lui. Se întinde peste trupul gol și depune cu voluptoasă bucurie un sărut pe umărul rotund și perfect ca un măr din Eden al fetei. Neastâmpărate, mâinile sale se strecoară sub pieptul cald, cu pielea mai mătăsoasă decât aripile unui fluture și strâng puternic cupele dulci ale sânilor. Ești frumoasă și te doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vom fi alături unul de celălalt, iar dacă se va întâmpla ceva, nu vom avea regrete că am folosit timpul nostru altfel decât pentru noi. Să nu regretăm nimic, Marius! Să nu regretăm nimic, Smaranda! Pecetluiesc legământul solemn cu un sărut lung. După momentele încordate și neliniștite, privesc acum încrezători către clipele fericite ale zilei de mâine, cuprinși de bucuria sentimentului teribil, propriu tinereții, care considera dorințele ca și îndeplinite. Propun să bem ceva! Așa un eveniment trebuie sărbătorit. Bem șampania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
raze reușesc să adoarmă îmbrățișați. Se trezesc pe la nouă și jumătate, cu senzația că după cât de scurt a fost somnul, o parte din oboseală a dispărut totuși. Cearșaful șifonat arată impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și l-au dăruit. Coboară împreună la micul dejun. Rochia neagră, cu guler bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase lângă serviciul de ceai, un coșuleț cu fursecuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Solomovici. Mașina intră în marșarier, un scrâșnet metalic anunță schimbarea vitezei și atunci când automobilul demarează în trombă, pentru o fracțiune de secundă, prin geamul lateral, Marius o vede pe Smaranda cum își întoarce ochii în direcția lui, trimițându-i un sărut discret din vârful buzelor. III Biroul colonelului Pietrosu, comandantul regimentului XXI, reliefează întru totul personalitatea acestuia. Interiorul, mai mult decât cazon, te duce cu gândul la austeritatea monahală a unui călugăr războinic. Rafturile bibliotecii simple sunt încărcate cu numeroase tomuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
m-am Întors la casa muribundei, convins să-i vorbesc. Am bătut la poartă; mi-a deschis aceeași doamnă, purta acum un capot maro cu desene În locul rochiei cu care ne Întîmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mîna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
răspunse la îmbrățișare, ceva îi căzu din mână și rochia ei pârâi, pe undeva pe la spate. De câteva ori întoarse capul, de câteva ori își feri gura, corpul ei voinic se întări, se împotrivi fără să se retragă, îmi primi sărutul încleștat și în cele din urmă îi simții palmele în piept; nu mă respingea, dar era vădit că nu-i plăcea asaltul meu, răsuflarea mea nestăpânită, sărutările mele pe gură reînnoite, strânsoarea brațelor care o înlănțuiseră. Mă cuprinse o furie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
condamnare absurdă; nu, să rămână liberi și să descopere foamea și setea și bucuria somnului demult pierdute, sau să piară, alternativă firească, deloc lipsită de sens!) Nu, prieteniile se desfac, interesele superioare devin divergente, amintirile comune se colorează în negru, sărutul iubitei devine simbolul trădării, idealurile comune se retrag și ura acerbă, ura tenace și totală, însoțită de surorile ei bune, ranchiuna nedomolită și invidia infernală, își fac apariția. Esența unei solidarități, chiar descompuse, se topește, și gândul eliminărilor reciproce, chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]