6,281 matches
-
legendare”. Lev Înțeleptul vrea să împiedice sacrificarea neamului învinuit pentru catastrofa ce va veni și zidește, din tainele Cabalei, Golemul. Cutremurarea cetății sub pașii colosului, urgia vinovaților și sinuciderea Înțeleptului Rabi Lev, strivit de Golem, sunt surprinse în vers alexandrin, solemn și puternic. SCRIERI: Trica-Tot, București, 1965; Dor de patrie, Ierusalim, 1971; Golem, Ierusalim, 1972; Meteorii, Ierusalim, 1973; Anotimpul de cenușă, Tel Aviv, 1982; Idolii, Tel Aviv, 1984; La lumina lămpii, Tel Aviv, 1985; Șlefuitorul de lentile, Tel Aviv, 1988; Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
binele pe care i l-a făcut Paulus. Mai mult, el se gândește să se asocieze pur și simplu la jurămintele lui Paulus însuși (si sola mihi dentur tua vota: v. 97). Este vorba de o adevărată comuniune spirituală: jurămintele solemne ale lui Paulus sunt și ale lui Ovidiu. Cu această ocazie, Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus le face în rugăciunea pe care de obicei o adresează zeilor, la început, când tămâiază altarul. Tonul rugăciunii reproduse de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cerută de poet, tocmai pentru a stăvili imoralitatea care se extindea. Ovidiu, însă, asumându-și rolul de purtător de cuvânt pentru criticile venite din partea opoziției, îi face lui Augustus (identificat aici de poet cu "crudul amant") o lecție de morală solemnă care pleacă de la premiza că "noi tindem întotdeauna spre ceea ce ne este interzis și dorim ceea ce ne este refuzat: astfel bolnavul râvnește cu ardoare apa care îi este interzisă" (v. 17-18), și reclamă cu insistență libertate pentru toți și mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
specială pentru o zonă a realității. 2. Elementele materiale intră În poem după ce au trecut, Întîi, prin alte poeme. „Objectele” sînt deja obosite de literatură și efortul retoricii heliadești este să le dea o nouă semeție, un veșmînt proaspăt și solemn. Regimul temporal În care trăiește acest univers inconsistent, literaturizat, este oscilant: Heliade are, ca toți preromanticii, predilecție pentru vălurile nopții, iar, dintre ceasurile zilei, momentul cel mai favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată cunoscutul pasaj din Zburătorul Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
secolului al XVIII-lea. În reprezentările iubirii, Alexandrescu trece, fără dificultate, de la suspinul văcărescian la extazul mistic al romanticilor. Filozofia lui este rezumată de versul: „femeia este un Înger, viața-i un suspin”, În marginea ei, stilul confesiunii variază: cînd solemn mitologic, cînd cordial, blînd mustrător. Limbajul cel mai elocvent pare a fi, și la Alexandrescu, tăcerea. Ochii Îndrăgostitului „Înoată În tăcere”, durerea În amor, „e mută cu deznădăjduirea”. De aici vine uzul limbajului ca expresie a emoției puternice. „Adio! N-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erou plin de lumină”, un soare splendid ce sparge negurile istoriei, „ființă - Într-un cuvînt - de-o natură gigantică, divină”. Este portretul moral și fizic al eroului romantic, scăldat În lumini mistice. Discursul lui este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț”, „vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Deși prevenit, Bizu lasă mult prea repede garda jos și-și recunoaște înfrângerea ("dorința biruise voința"), călcând legământul tăcerii cerut de aparent misterioasa femeie. Atent mai mult la propriile trăiri interioare, el descifrează în fizionomia Dianei ("fruntea frumoasă, înaltă, netedă, solemnă ca bolta unei catedrale și rece ca un cristal", "siluetă subțire, mlădie, ca la multe alte femei"), și mai ales în "bărbia proeminentă" ce-i degradează chipul, frigiditatea sentimentală, de femeie "cu simț de orientare în toate înțelesurile". Incompatibilitatea dintre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Câmpulung Muscel, 21 secunde la București și Iași... Cutremurul a avut o mișcare verticală și pe orizontală, mai îndelungată fiind aceasta din urmă.” (România liberă, 7 martie 1977). “Cutremurul a lăsat în urmă pierderi irecuperabile, cărora țara le păstrează un solemn moment de reculegere: academicienii Florin Ciorăscu și Paul C. Petrescu, prof. dr. Marin A. Lupu, scriitorul Alexandru Ivasiuc, poeta Veronica Porumbacu și soțul ei, critical literar Mihai Petroveanu, istoricul Mihai Gafița, marele actor Toma Caragiu și regizorul de televiziune Alexandru
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
pășunile au răni: / spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba în roua ierbilor lăptoasă”. Dominantă în poeme e o atmosferă sobră, de reculegere și cucernicie, solemn melancolică, suav hieratică: „Înconjurat de rude la masă stau sfios / și nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc pe mine și eu privesc în jos / și-mi caut șerpuirea destinului în palmă. O pâine grea și mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
mod regretabil, într-o anume mentalitate românească... Există, bineînțeles, și o altă Europă, nefinanciară, necaritabilă: a normelor internaționale, sub egida ONU, a drepturilor omului, a libertăților fundamentale. Nu discut acum în ce măsură este efectiv respectat și acest gen de angajamente internaționale solemne. Bineînțeles, multe dintre ele nu sunt respectate. și, de fapt, nici nu pot fi respectate într-o țară unde aparatul de stat, începând cu cel represiv, a rămas, în esență, neschimbat, după așa-zisa revoluție. Iar mentalitatea centralist-totalitar-represivă încă domină
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
De unde și tendințele filoruse constante ale acestei clase nomenclaturiste, pe de o parte, propagarea concepției statului român vasal, în sfera de influență a Rusiei, pe de alta. Inutil a aminti și dovezile de o rară forță demonstrativă: tratate, vizite, declarații solemne etc. Jocul de echilibru, unele acorduri formale de esență europeană, nu știu ce parteneriate de pură publicitate și operetă politică etc. nu pot să înșele. Ele sunt impuse de necesități economice, în primul rând (obsesia națională a carității internaționale, denumită și liniile
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Se întreba deci Francesco de Sanctis: Ce este libertatea fără oameni liberi? Sunt forme fără conținut (s.n.) ... rugăciuni fără credință, soldați fără patrie. Expresiile ne sunt cunoscute: forme fără fond, stafii fără trup, iluzii fără adevăr etc. Tonul superior distant, solemn și categoric aparține însă în tot cazul, în primul rând, lui Titu Maiorescu. <endnotelist> I. România și Europa 1. pentru Europa, in: Cotidianul. Supliment Cultural. Litere, Arte. Idei, IV, 48, 19 decembrie 1994. 1. Adrian Marino, Dosarul Constantin Noica, in
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
alt punct de vedere. El se hrănește cu o strașnică poftă din ritmurile populare: «plugurile cu gliile, zâmbetul cu mistriile, flăcările cu clocotul lacrămile cu hohotul». În același cadru i se integrează și predilecția pentru limbajul ușor arhaizant, a manierei solemn patriarhale cu care se Încheie „uricele” sau cronicele. «Și felurite jivine, nesățioase foarte și haine, s-au fost stârpit de Întristare, de spaimă deasă și Înfricoșare, că s-au iubit acu, primăvara, Întâia oară omul cu țara». (Ă). Apreciem procedeul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
le evocă învăluindu-le în nostalgia unor timpuri imemoriale. Scrise pe gustul și după moda anilor ’70 din secolul al XX-lea, când poezia se elibera de aluviuni și năzuia spre esențe, versurile din volumele următoare sunt de-a dreptul solemne, aducând în prezent faptele de odinioară, mai ales pe cele istorice și cărturărești, într-o formulă lirică aptă de a redimensiona portrete morale și fapte memorabile. Roata timpului, de pildă, îi evocă pe Horea, Cloșca și Crișan în ipostazele unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
fie construite „în corpul șoselelor Bacău-Piatra, BacăuTârgu-Ocna și Bacău-Focșani”. Pe data de 11 octombrie 1909, după slujba religioasă de sfințire a apei, primul ministru al României I. I. C. Brătianu a pus piatra de temelie a acestor lucrări. La acest eveniment solemn au participat aproape toți membrii guvernului, la loc de cinste aflându-se și ministrul Cultelor și Instrucției Publice Spiru Haret. Relația de prietenie, ce i-a legat pe tot parcursul vieții pe Leon Sakellary și I. I. C. Brătianu, a înlesnit
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în favoarea lui Carol. În sfîrșit, după moartea lui Ludovic cel Pios (840), izbucnește războiul între frații în viață. Împotriva celui mai mare, împăratul Lothar, se aliază Carol, stăpîn al Neustriei și al Aquitaniei, și Ludovic, rege al Germaniei: alianța jurată solemn la Strasbourg, unde fiecare își rostește jurămîntul în limba celuilalt pentru a fi înțeles de trupele aceluia. Carol se exprimă în limba germană veche, "tudescă", iar Ludovic în limba "romană". Acest jurămînt de la Strasbourg (842) este primul text din limba
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
revoltă a parlamentelor împotriva autorității regale: în 1765, parlamentarii din Rennes demisionează și procurorul general, La Chalotais, este arestat pentru cuvinte injurioase la adresa regelui. Parlamentul de la Paris solidarizîndu-se cu cel de la Rennes, Ludovic al XV-lea, în cursul unei ședințe solemne (lit de justice, ședință a parlamentului pe care regele o prezida așezat într-un pat cu baldachin nota trad.), la 3 martie 1766 stigmatizează atitudinea parlamentarilor și reafirmă doctrina monarhiei absolute (document 2, p.247), dar cedează la puțin timp
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Citindu-l, înțelegem cum a putut această experiență să trezească pentru mult timp neîncrederea francezilor în privința hîrtiei monedă. DOCUMENT 2 Ludovic al XV-lea reafirmă principiile monarhiei absolute La 3 martie 1766, Ludovic al XV-lea, în cursul unei ședințe solemne a parlamentului de la Paris, numită mai apoi ședința "flagelării", se adresează parlamentarilor în următorii termeni: "Nu voi suporta să se formeze în regatul meu o asociație care să facă să degenereze într-o confederație de rezistență legătura naturală a acelorași
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și imuabile care sînt gravate în inima oricărui supus fidel". După Dechappe, L'Histoire par les textes. De la Renaissance à la Révolution, Paris, 1939, p. 358 Cu mai puțin de 25 de ani înainte de Revoluție, acest discurs este o reafirmare solemnă și explicită a "maximelor sfinte și imuabile" care sînt chiar fundamentele monarhiei absolute de drept divin: regele deține toate puterile și, dacă le deleagă, nu le împarte cu nici unul dintre supușii săi, nici individual, nici în comun; el se identifică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în special în est, sud-est și în regiunea pariziană. Mac-Mahon cade mai întîi la învoială cu această majoritate, apoi constrînge la demisie pe republicanul moderat Jules Simon, la 16 mai 1877. În fața Camerei, unde 363 de deputați protestează în mod solemn împotriva violării regimului parlamentar, Mac-Mahon uzează de dreptul său de dizolvare. În alegerile din octombrie, republicanii rămîn majoritari, obligîndu-l pe Mac-Mahon să "se supună", după spusele lui Gambetta. În ianuarie 1879, odată cu cucerirea Senatului și cu demisia lui Mac-Mahon, înlocuit
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
libere asupra regimurilor care au încercat să aservească și să degradeze persoana umană, poporul francez proclamă din nou că orice ființă umană, fără deosebire de rasă, de religie sau de credință, posedă drepturi inalienabile și sacre. El reafirmă în mod solemn drepturile și libertățile omului și ale cetățeanului, consacrate prin Declarația drepturilor din 1789 și principiile fundamentale recunoscute prin legile Republicii. "El proclamă, în afară de aceasta, ca fiind în mod deosebit necesare timpului nostru, principiile politice, economice și sociale, după cum urmează: "Legea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Republici: afirmarea separării puterilor și a autorității executivului merge mînă în mînă cu afirmația că regimul este un regim parlamentar, răspunzător în fața Parlamentului. Noul regim nu ar putea deci să fie un regim prezidențial după modelul american. Prezentat în mod solemn de către generalul de Gaulle, la data simbolică de 4 septembrie, în Place de la République, textul Constituției este supus unui referendum la 28 septembrie. Partizanii lui nu sînt, pe de o parte, anumite grupuri de extremă dreaptă, pe de altă parte
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în comunitate, urmînd o regulă (canon, în limba greacă), în jurul episcopului. Totalitatea acestor clerici formează consiliul catedral. Pot exista catedrale: este vorba în acest caz de un colegiu de canonici care servește o biserică colegială. Canonizat, canonizare. Canonizarea este actul solemn prin care Papa, printr-o procedură adesea lungă, proclamă sfîntă o persoană. Această procedură nu s-a fixat decît la sfîrșitul secolului al XII-lea. Capă. Manta mare și lungă care se închide în față și care este purtată de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de lîngă cabestan), hai, du-te și ține-le o predică! Apucînd felinarul, posomorîtul moș Țigău porni șchiopătînd pe punte, spre parapet; ajuns acolo, coborî felinarul deasupra apei, ca să-și vadă mai bine enoriașii, iar cu cealaltă mînă își agită solemn vătraiul; apoi, aplecîndu-se peste parapet, începu să le vorbească rechinilor, cu o voce mormăitoare, în vreme ce Stubb, care se apropiase tiptil în urma lui, asculta tot ce spunea: Ă Măi, semenilor, poruncitu-mi-s-a să vă spun că trebuie să isprăviți cu gălăgia afurisită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vine la el un înger binecuvîntat și-l ia, răspunse încet bucătarul, cu un glas și cu o expresie schimbate. Ă îl ia? Unde anume îl ia? Ă Colo sus, zise moș Țigău, întinzîndu-și vătraiul deasupra capului, cu un gest solemn. Ă Vasăzică, nădăjduiești să te urci în vîrful arborelui mare, după ce mori, nu-i așa, bucătare? Ă N-am zis deloc asta, răspunse bătrînul, din nou posomorit. Ă Păi, ai zis „colo sus“, nu? Ei, fă bine acum și uită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]