7,322 matches
-
la castelul de la Ruginoasa ori de câte ori domnitorul era prezent acolo. Steagul se regăsește azi la Muzeul de Istorie din Suceava, din cadrul Muzeului Bucovinei. Convenția de la Paris prevedea la articolul 45 că „oștirile ambelor țări vor păstra steagurile lor actuale; dar aceste steaguri vor purta, în viitor, o banderolă de culoare albastră, conform cu modelul alăturat la prezenta Convenție”. Ministrul de război, generalul Ioan Emanoil Florescu, solicită domnitorului, la 18 martie 1863, aprobarea în ceea ce privește modelul drapelelor armatei, hotărât de către guvern în ședința sa din
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ale republicii au fost confecționate „cu câteva săptămâni înainte de 6 decembrie [1917], când s-a făcut parada ostașilor moldoveni din Basarabia”. Acestea erau tot tricolore, având scris pe o parte, cu fir argintiu, regimentul, iar pe cealaltă, pe toată întinderea steagului, literele „R M”. În Transilvania, multe drapele românești au fost confecționate în perspectiva Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Drapelele românilor din Transilvania reprezentau tricolorul albastru-roșu-galben dispus orizontal. Imaginile surprinse atunci pe sticlă de către fotograful Samoilă Mârza arată o mulțime
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
că nu avea bordură. În 1940 a fost instituit și pavilionul reginei mame, o dată cu reîntoarcerea Reginei Elena în țară. Acesta se asemăna cu pavilionul reginei, însă nu avea bordură. Albumele vexilologice contemporane (spre exemplu „Flaggenbuch”, ediția 1939) prezintă mai multe steaguri și pavilioane ale autorităților românești din perioada interbelică. Astfel, drapelul ministrului de război consta dintr-un pătrat tricolor pe albastrul căruia se găsea litera „M” de culoare albă. Ceilalți miniștri aveau un drapel asemănător, dar fără litera „M”. Geacul navelor
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
fost schimbate. Noile mărci aveau un design specific, culoarea galbenă având formă de cruce cu brațe lărgite. Următoarele modele sunt indicate în albumul „Flaggenbuch”, ediția 1939: O dată cu instaurarea republicii, în România au fost interzise toate însemnele regatului, incluzând stemele și steagurile tricolore care le purtau. Pe 9 ianuarie 1948 a fost emis Decretul nr. 3 privind fixarea atribuțiunilor Prezidiumului Republicii Populare Române. Acesta prevedea, la articolul 7, ca noua stemă a republicii să fie „înfățișată prin: un tractor, un grup de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Armate ale R. P. R. Stema R. P. R., emblema și inscripțiile sunt identice cu cele ale drapelului [de luptă]”. În anexă erau precizate dimensiunile pavilionului și ale elementelor decorative, identice cu cele ale drapelului de luptă. Unghiul la centrul steagului al unei raze era de 10 grade. De asemenea, se preciza nuanța culorii albastru, anume „albastru fier”. Pavilionul Marinei Militare era descris la articolul 4 astfel: „reprezentat prin două bucăți de mătase de culoare albă și albastru, în formă dreptunghiulară
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și 2/3 fâșia albă. Stema avea o înălțime de 1/3 din lățimea drapelului, fiind poziționată la 1/6 din aceeași lățime față de marginile fâșiei albe. Este de remarcat faptul că, din 1953 până în 1964, datorită reformei ortografice, pe steaguri a fost înscris numele țării cu „î”. Decretul nr. 93 din 17 aprilie 1954 pentru modificarea art. 4 din Decretul nr. 189 înființează noi însemne vexilologice: pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare (însemnul anterior fiind folosit în continuare doar pentru
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și avea o înălțime egală cu 2/5 din lățimea drapelului. În continuare, era prevăzut că, în cazul pavoazării, proporțiile drapelului puteau diferi, însă stema trebuia plasată mereu în mijloc, vertical. Articolele 13-21 se ocupau expres și exhaustiv de protocolul steagului, descriind: locurile de arborare permanentă și temporară (art. 13), regimul de arborare în afara granițelor țării (art. 14) și în cazul unor manifestări ale organizațiilor socialiste (art. 15), condițiile de coborâre în bernă (art. 16, 17 și 18, iar la art.
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
1 grăniceri s-a aflat la rândul său într-un moment dificil, cu prilejul luptelor din defileul Oltului. Atunci, comandantul unității a hotărât îngroparea pajurei, iar flamura a fost înfășurată în jurul corpului unui grănicer care s-a strecurat prin învălmășeală. Steagul a fost repus pe hampă în Moldova și a participat la campaniile din 1917. A fost decorat la sfârșitul războiului cu ordinul Mihai Viteazul, Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 și medalia Victoria. Multe alte drapele de luptă au fost decorate
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească. A fost ales timp de două legislaturi ca deputat în Sovietul Suprem al URSS. A fost distins cu Ordinul Lenin, Ordinul Revoluției din Octombrie și cu trei Ordine Steagul Roșu al Muncii. Din aprilie 1990, urmează o serie de cursuri postuniversitare pentru cadrele diplomatice superioare la Academia Diplomatică din Moscova. Începând din anul 1998, îndeplinește funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, ales pe listele Partidului Comuniștilor în toate legislaturile
Ivan Calin () [Corola-website/Science/306774_a_308103]
-
pentru ajutorarea răniților, sau recuperarea cadavrelor, dar și hoți și criminali căutători de lucruri de valoare, cu prețul amputării de degete și uciderii celor care mai încercau să se opună. Pentru a nu fi atacat de răniți, Dunant flutură un steag care poate fi considerat "neutru", un negativ al steagului elvețian (fond roșu cu o cruce albă la mijloc) obținut în pripă prin desenarea unei cruci roșii pe o pânză albă. Întors la Geneva scrie o carte numită "Amintiri din Solferino
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
și criminali căutători de lucruri de valoare, cu prețul amputării de degete și uciderii celor care mai încercau să se opună. Pentru a nu fi atacat de răniți, Dunant flutură un steag care poate fi considerat "neutru", un negativ al steagului elvețian (fond roșu cu o cruce albă la mijloc) obținut în pripă prin desenarea unei cruci roșii pe o pânză albă. Întors la Geneva scrie o carte numită "Amintiri din Solferino", publicată din banii proprii în 1862. A trimis copii
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
sunt parte a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Aceasta este "utilizare indicativă" a emblemelor. Crucea Roșie pe un fundal alb a fost simbolul original de protecție declarat la Convenția de la Geneva din 1864. Este o inversare a steagului național al Elveției, fiind adoptat pentru a-l onora pe fondatorul său, elvețianul Henry Dunant și țara sa. Idea de a introduce un simbol de protecție uniform și neutru, precum și respectivul model aparține doctorului Louis Appia și generalului Henri Dufour
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
Gaza (vezi cazul soldatului israelian prizonier Șalit). La data de 14 ianuarie 2007, al treilea protocol adițional a intrat în vigoare. Între 1924 și 1980, Iranul a utilizat 'Leul și Soarele Roșu' ca simbol pentru societatea sa națională, bazat pe steagul Dinastiei Qajar. Leul și Soarele Roșu a fost recunoscut ca simbol protector în 1929, odată cu Semiluna Roșie. În ciuda faptului că Iranul a adoptat Semiluna Roșie în 1980, acest stat are dreptul de a utiliza simbolul. Este considerat în continuare simbol
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
lui Konev și a lui Jukov au forțat Oderul și au atacat pe direcția Berlinului. Forțelele lui Konev au reușit să intre primele în Berlin, dar Stalin i-a oferit lui Jukov onoarea de a cuceri Reichstagul și a înălța steagul sovietic peste Berlin. Konev a primit ordinul să-și îndrepte armatele spre sud-vest, unde a făcut joncțiunea cu Armata Statelor Unite la Torgau și a participat la înfrângerea unităților fanatice ale SS-ului la finalul insurecției din Praga, intrând în oraș
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
fi intrat iarăși în grația turcilor. În confruntarea cu Barcsay și cu turcii Gheorghe Rakoczi al II-lea a căzut rănit grav în bătălia de la Florești și a murit curând la Oradea (1660). Partizanii lui Barcsay s-au regrupat sub steagul lui Ioan Kemény, care voia pentru sine tronul și care se confruntă cu Acațiu Barcsay lângă Ormeniș. Acațiu Barcsay, învins, abdică la 31 decembrie 1660 și își absolvă susținătorii de jurământul de supunere. Este luat apoi prizonier și condamnat la
Acațiu Barcsay () [Corola-website/Science/307816_a_309145]
-
de etapă, organizatorii îl eliminau din competiție pe sportivul clasat pe ultimul loc. În majoritatea etapelor, cicliștii pornesc împreună. Primul kilometru al cursei, denumit start fictiv (') se parcurge rulând ușor. Startul real (') este anunțat de directorul Turului prin fluturarea unui steag alb. Cicliștilor le este permis să se atingă, dar n-au voie să se împingă și să se înghiontească. Primul care trece linia de sosire este declarat învingător. Etapele plate sau cele cu dealuri joase, care în general predomină în
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
sau comunismul. Este asociat în principal cu ideologiile mai sus amintite sau cu cele revoluționare de stânga sau de extremă stânga. Se presupune că roșul este simbolul ""sângele clasei muncitoare exploatate"". Mișcările socialiste, de stânga, radicale sau comuniste folosesc deseori steagul complet roșu sau uneori steagul roșu cu embleme sau texte care să întărească apartanența la respectiva ideologie. poate fi văzut deseori arborat în timpul demonstrațiilor de protest, sau cu ocazia unor sărbători muncitorești, precum ziua de 1 Mai. Steagul roșu este
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
principal cu ideologiile mai sus amintite sau cu cele revoluționare de stânga sau de extremă stânga. Se presupune că roșul este simbolul ""sângele clasei muncitoare exploatate"". Mișcările socialiste, de stânga, radicale sau comuniste folosesc deseori steagul complet roșu sau uneori steagul roșu cu embleme sau texte care să întărească apartanența la respectiva ideologie. poate fi văzut deseori arborat în timpul demonstrațiilor de protest, sau cu ocazia unor sărbători muncitorești, precum ziua de 1 Mai. Steagul roșu este asociat în conștiința publică cu
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
folosesc deseori steagul complet roșu sau uneori steagul roșu cu embleme sau texte care să întărească apartanența la respectiva ideologie. poate fi văzut deseori arborat în timpul demonstrațiilor de protest, sau cu ocazia unor sărbători muncitorești, precum ziua de 1 Mai. Steagul roșu este asociat în conștiința publică cu ideologia comunistă. Steagul roșu este elementul principal al steagurilor Republicii Populare Chineze și al Uniunii Sovietice. Steagul roșu a fost multă vreme asociat cu mișcările social-democrate sau cu cele sindicale. Astfel, steagul roșu
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
embleme sau texte care să întărească apartanența la respectiva ideologie. poate fi văzut deseori arborat în timpul demonstrațiilor de protest, sau cu ocazia unor sărbători muncitorești, precum ziua de 1 Mai. Steagul roșu este asociat în conștiința publică cu ideologia comunistă. Steagul roșu este elementul principal al steagurilor Republicii Populare Chineze și al Uniunii Sovietice. Steagul roșu a fost multă vreme asociat cu mișcările social-democrate sau cu cele sindicale. Astfel, steagul roșu a fost folosit de Partidul Laburist din Regatuil Unit sau
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
apartanența la respectiva ideologie. poate fi văzut deseori arborat în timpul demonstrațiilor de protest, sau cu ocazia unor sărbători muncitorești, precum ziua de 1 Mai. Steagul roșu este asociat în conștiința publică cu ideologia comunistă. Steagul roșu este elementul principal al steagurilor Republicii Populare Chineze și al Uniunii Sovietice. Steagul roșu a fost multă vreme asociat cu mișcările social-democrate sau cu cele sindicale. Astfel, steagul roșu a fost folosit de Partidul Laburist din Regatuil Unit sau de Secțiunea Fanceză a Internaționalei Muncitorilor
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
arborat în timpul demonstrațiilor de protest, sau cu ocazia unor sărbători muncitorești, precum ziua de 1 Mai. Steagul roșu este asociat în conștiința publică cu ideologia comunistă. Steagul roșu este elementul principal al steagurilor Republicii Populare Chineze și al Uniunii Sovietice. Steagul roșu a fost multă vreme asociat cu mișcările social-democrate sau cu cele sindicale. Astfel, steagul roșu a fost folosit de Partidul Laburist din Regatuil Unit sau de Secțiunea Fanceză a Internaționalei Muncitorilor (SFIO) sau de alte grupuri similare din întreaga
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
Mai. Steagul roșu este asociat în conștiința publică cu ideologia comunistă. Steagul roșu este elementul principal al steagurilor Republicii Populare Chineze și al Uniunii Sovietice. Steagul roșu a fost multă vreme asociat cu mișcările social-democrate sau cu cele sindicale. Astfel, steagul roșu a fost folosit de Partidul Laburist din Regatuil Unit sau de Secțiunea Fanceză a Internaționalei Muncitorilor (SFIO) sau de alte grupuri similare din întreaga lume. Folosirea steagului roșu de către socieal democrați a început să fie abandonată în secolul al
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
fost multă vreme asociat cu mișcările social-democrate sau cu cele sindicale. Astfel, steagul roșu a fost folosit de Partidul Laburist din Regatuil Unit sau de Secțiunea Fanceză a Internaționalei Muncitorilor (SFIO) sau de alte grupuri similare din întreaga lume. Folosirea steagului roșu de către socieal democrați a început să fie abandonată în secolul al XX-lea, în condițiile în care tot mai mulți oameni se îndepărtau de mișcările de stânga. "A flutura steagul roșu" este un eufemism pentru "ațâțare", (vedeți și luptele
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
sau de alte grupuri similare din întreaga lume. Folosirea steagului roșu de către socieal democrați a început să fie abandonată în secolul al XX-lea, în condițiile în care tot mai mulți oameni se îndepărtau de mișcările de stânga. "A flutura steagul roșu" este un eufemism pentru "ațâțare", (vedeți și luptele de tauri), iar roșul este uneori considerat "culoarea sfidării." În egală măsură însă, pentru semnalizarea unei primejdii poate fi folosit în egală măsură steagul roșu. Începând încă din secolul al XV
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]