11,293 matches
-
aminti de intervențiile mele și o să-mi mulțumiți; ca frate a lui Cristos am datoria să atrag atenția: comiteți un păcat mult mai mare ținându-mă în viață în acest hal, decât să mă omorâți, spre triumful flăcărilor. Directorul se strădui din răsputeri să-l alunge din temnița sa pe acel tip ce nu lăsa în pace pe nimeni și deranja zi și noapte deținuții și chiar păjanjenii de pe tavan și în fiecare noapte convoca duhurile rele dintr-un regat doar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și, cu un surâs politicos și aproape afectuos, îl întrebă: Îți amintești de mine? Momentul de rătăcire al lui Tommaso a fost enorm. I se părea că zărește un chip cunoscut și familiar, dar nu izbutea, oricât s-ar fi străduit, să-și aducă aminte numele. Sunt mica Baroneasă, fiica... Oh, cum am putut să nu te recunosc, ochii mei de-acum nu mai sunt de aceeași vârstă cu inima. Cer iertare. Vorbiră de Baron, de cărțile citite, de acea călătorie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ar fi fost de șapte mii trei sute de pagini. Mii și mii de volume de literatură, filosofie, știință, citite în cursul anilor, dăduseră viață înlăuntru lui unei infinități de râuri care acum își cereau dreptul să curgă, drept care el se străduia să-i găsească fiecăruia matca potrivită. Cu toate astea, ore-n șir se gândea de unul singur, sau sta de vorbă sau se dedica magiei și îngrijirii bolnavilor. Tipograful napolitan Ignazio Mele, venind să ia paginile scrise după abia douăzeci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pot am să-l abordez cu demnitate. Râdeau bucuroși că se întâlniseră, bucuroși mai ales să-și recunoască miile de afinități și să lămurească oarece divergențe avute cândva. Călătoria spre Paris nu e deloc ușoară și e lungă. Mă voi strădui să-ți fac rost de un cal, chiar dacă nu sunt prea înstărit, puținele venituri pe care le am le cheltuiesc pe cărți. Apropo, am pentru tine un examplar din Exercitationes paradoxical adversus Aristoteleos, o să găsești acolo coincidențe extraordinare cu gândirea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bărbătesc. Ea icni, încremenind o clipă. Dar el începuse să se miște și atunci femeia se potrivi după bărbat. Se îmbrățișară mai strâns decât le îngăduia sărutul, își lipiră tâmplele. Gemeau, încercând fiecare să fie celălalt și neizbutind până la capăt. Străduindu-se totuși din răsputeri. — Uite cum se scutură cabina... șopti Petrache, abia întredeschizând ochii. Nu te mai mișca atâta... — Dacă- mi vine... gâfâi Aurica. Atuncea mai bine strigă... Poate că ea nici nu-i auzi îndemnul și nici nu era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
roti prin încăpere un ochi femeiesc și netezi cuvertura de pat. Coborâră, trecând iar prin miasme. Ușa apartamentului de la parter era deschisă, o bătrână, îmbrobodită și în capot de casă, se uita țintă la ei. — Sunteți de la poliție ? Pantelimon se strădui să-și amintească dacă era femeia de la miezul nopții. Cea de-acum părea mai bătrână sau, poate, de vină era lumina zilei. — Suntem de la spital... — Ați venit să-i luați pijamale ? — N-are nevoie de nimic. Are tot ce-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era departe, de altfel, nimic nu era prea departe, dacă voiai să privești, n-aveai decât, mesele erau așezate în semicerc, ca în teatrele vechilor greci. Și tot așa, oamenii purtau măști, veniseră cu gândul să se veselească și se străduiau să facă asta cu orice preț. Bărbații gesticulau, femeile râdeau, încurajându-i. Câțiva ospătari strângeau paharele goale și scrumierele pline, pe tunicile lor albe se învârteau culorile curcubeului. Vocile se adunau deasupra, în punctul de fugă, apoi se reîntorceau, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dormit destul... Cosmina se ridică : — Un medic n-ar trebui să se lege sufletește de pacienții lui, nu-i așa ? Trebuie să le vrea binele, așa zice Hipocrat. Trebuie să-i îngrijești, nu să-i îndrăgești... Iubirea, oricât te-ai strădui, e posesivă și egoistă, nu poți să iubești fără cruzime. Ții minte ce ți-am spus... Dacă tu crezi că păcălești moartea, te înșeli. Cu cât tragi mai tare din partea asta, cu atât mai tare o să tragă și ea. Cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te- ntorci mai târziu și povestim. Ionuț își lăsă capul într-o parte și închise ochii. — Ca un copil care învață să meargă, spuse Cosmina, luându-i mâna într-a ei. — Aș zice mai degrabă ca un bătrân care se străduiește să-și aducă aminte. De ce-ar fi mai bătrân decât acum două săptămâni, când împlinea treizeci și trei de ani ? — Cei care se întorc din moarte clinică nu mai sunt la fel cum au fost înainte. Nu pentru că au mai mulți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vedere și, dacă sângele poate fi ascuns auzului, scurgerea lui nu poate fi ascunsă vederii. O altă variantă era sufocarea. Nu mergea să te strângi singur de gât, căci, pe măsură ce trupul nu mai avea aer, slăbea și strânsoarea. Te puteai strădui să-ți înghiți limba, apă sând-o spre gâtlej. Cel care a încercat asta s-a socotit că are limba prea lungă și n-a mai putut vorbi niciodată. Iar cei care au încercat să-și îndese pătura în gură ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ești legat de amândouă tărâmurile, viitorul devine o formă a memoriei. Ceea ce înseamnă că a privi înapoi e un fel de a privi înainte. Și, în același fel, a privi înainte e un fel de a privi înapoi. Viitorul se străduiește să devină o formă de lecuire a memoriei. Iar memoria rămâne o formă de vătămare a viitorului. E fără sfârșit. Dar adevărul ? întrebase Filip. Mi-ați vorbit despre atâtea lucruri, dar n-ați spus încă nimic despre linia care separă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
având acul busolei îndreptat în altă direcție ? Așa se întâmplă și cu omul nostru. Pare destul de viu, dar nu știu cât e de convins de asta. Cosmina își privi pacientul, zâmbindu-i. Îi plăcuse îndărătni cia cu care, atunci când o văzuse, se străduise să se ridice, proptindu-se în mâini. Îl lăsă să-și revină, până ce respirația i se liniști. Dădu pătura la o parte, dezgolindu-i gleznele. Îi masă degetele și apăsă pe tălpi, căutându-i vreo tresărire pe chip. — Nu ești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu poți să mori dintr-odată. Eu, de pildă, eram perfect treaz. Îmi amintesc fiecare mișcare și nu-i găsesc niciun cusur. N-aș fi crezut că o să reușești atât de bine dintr- odată. — Totul a fost dintr-odată, se strădui el să zâmbească. E ceva să mori de două ori în aceeași viață. Cosmina duse taburetul sub masă și se apropie de fereastră. Rămase privind. Iacob al lui Zevedei aștepta lângă poarta spitalului. — Ce vezi ? întrebă Ionuț. — Nimic, lume care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se îngustară, strângându-l ca niște chingi. Încheieturile îl ardeau, striga și gura parcă i se umplea de nisip. Când loviturile conteniră, lumea se înmuie iarăși, dar nu mai era apa limpede și hrănitoare, ci una tulbure, cu vinișoare sângerii, străduindu-se să oblojească ceea ce fusese vătămat pentru totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare, strivind ochii vorbitori, ca niște bulbi de lalea sub tocul cizmei. El căpăta înfățișări diferite, de câte ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
primise deja, agita farfuriile golite, iar acolo unde nu primise încă, întindea brațele, cu palmele larg desfăcute. Pentru Coltuc, rămas într-o parte și simțind în gură gust de pământ amestecat cu sângele buzelor strivite de blacheurile bocancilor, lumea se străduia să se întregească. Aerul se umplu de o mireasmă vie, pe care flăcăul o recunoscu imediat. O mână moale îl prinse de umăr și îl întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu băgare de seamă câteva fire de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu făcea decât să adâncească brazdele din obraz. Iar sângele, căznindu- se prin strâmtorile acelui obraz lipit de oase, se bulucea către nas, spărgându-se în vinișoare roșii, spre capătul bont. Hainele îi erau mototolite, dar se vedea că se străduise să se îmbrace cât mai curat, doar că hainele se molipsiseră de oboseala trupului pe care trebuiau să-l acopere. Pantofii, vechi și crăpați, fuseseră dați cu cremă de ghete din gros, dar căldura subțiase vopseaua și o spărsese urmând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Avu, pentru o clipă, imaginea uciderii pruncilor din tabloul lui Bruegel. Întotdeauna rămâne cineva care scapă, fu ultimul ei gând înainte de a leșina. — Da’ ce zic io, dacă mă mai cunoașteți... spuse bărbatul, continuând să-și privească palma goală și străduindu-se să iasă din vedenia lui. N-aveați de unde să mă cunoașteți, doar am venit din spate. Și din spate am și dat... — De ce ? — Acuma nu mai știu... Așa a fost atunci... Rada nu era pregătită să continue discuția. Simțea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de când v-am văzut și știu cum vă cheamă... parcă vorbiți cu mine și nu pot să mă feresc... Și de-aia am venit să vă spun așa, nu pe ocolite. Acuma știu și eu cum te cheamă, spuse Rada, străduindu-se să parcheze. Pavel Avădanei sau, cum se zice la Poliție, Avădanei Pavel. Nu e un nume de prin Valea Jiului, nu ? — La noi, în Moldova, pe mulți îi cheamă așa, după numele mamei, că bărbații tot plecau. Aelenei, Adomniței, Afierăriței
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și amintească. Adică un fel de sicriu. Unde-i sicriul ? — Șefu’, se cutremură Chisăliță, io zic s-o tăiem de- aici, cât mai e timp. Am dat de belea, ăștia or fi de- ăia care caută morți, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dispărut utilajele, pe urmă piesele de schimb și, la urmă, industria chimică de tot. Dacă ar fi să punem toate lucrurile astea cum au fost, nici n-am avea loc unii de alții. Maca se scărpină prin claia de păr, străduindu-se să ajungă la pielea capului. — Mare brânză, spuse. Pe vremea aia visam să fiu ca acuma, adică să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când trenul dispărea, se priveau încurcați, ca și cum n-ar fi știut de ce stăteau acolo. Se risipeau în tăcere. Birjarii se trezeau și îi duceau înapoi exact pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mușteriii pe fugă ? Ce fel de negoț mai e ăsta ? — Le priește și lor, răspunse Jenică, serios. Nu e bine ca norocul să-ți vină așa, pe neașteptate. — Auzi, spuse Maca, da’ de ce nu joci și tu ? Decât să te străduiești să-i faci pe alții să se lase păgubași... Noi n-avem voie, e interzis de regulament. Vânzătorii de la loterie n-au voie să joace la loterie. E ca și cum ai pune la bodegă un cârciumar bețiv. Zâmbi jenat : N-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mă, tu să nu faci mișto de mine, se răsti din nou omul, dar era limpede că nu înțelesese nimic, îl irita însă că, după mișcarea buzelor, cuvântul îi păruse nemaipomenit de lung. Se întoarse la țărușul pe care se străduia să-l înfigă, bătând cu o piatră pe post de ciocan. Pământul era uscat și sfărâmicios, vârful bont nu se înfigea cum trebuie și nici brațele nu-l ajutau prea mult. Maca îi ceru piatra. Omul privi în jur și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mers, rujul și oglinjoara în poșetă, se opri în dreptul lor, zâmbind, și își trecu, într-un gest cochet, o șuviță după ureche. — O să lipsesc vreo două ore, spuse. Mă întorc la timp să aranjez vitrina pentru mâine. — Magdalena ? întrebă Tili, străduindu-se să înțeleagă. Ea se întoarse și zâmbi iarăși. Își puse mâna într-a lui, dar nu ca să plece împreună, ci ca un fel de rămas-bun. — Îmi place foarte mult Magdalena, spuse. Sună frumos... — Am știut eu că o să ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am făcut mare, acum cîștigă-ți existența și ajută-mă și pe mine!" Popa nu-i trimitea nimic. Conțescu avea o gazdă care îi oferea pe lângă odaie cafeaua cu lapte dimineața. Asta, de multe ori, era toată masa, și studentul se străduia s-o sporească. Raționarea cea mai strictă era sistemul său, și cum mesele în birturi i se păreau riscante, își cumpăra pentru o lună întreagă un aliment rezistent, pe care îl fracționa în treizeci și cinci de bucăți, patru-cinci porții reprezentând riscurile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]