8,805 matches
-
complicații de construcție faptică sau psihologică. Adrian Ludlow și soția lui Eleanor duc o viață retrasă, în casa lor de lîngă Aeroportul Gatwick, discutînd evenimentele culturale și politice, reflectate în presa engleză. Ludlow ne apare ca un individ mai degrabă straniu. Deși celebru ca scriitor, în anii șaptezeci-optzeci, cu un roman The Hideaway/Adăpostul inclus în "programa de bacalaureat" ("a level set text"), cum îi place să le spună tuturor, a preferat să se retragă complet, la un moment dat, din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
moare înecată în cadă. Ne-am aștepta, prin urmare, ca teribilul examen existențial să reprezinte, ultimativ, pragul maturizării (violente) a protagonistului. Romanele următoare infirmă însă presupunerea. În Întoarcerea lui Rabbit, Angstrom (acum părăsit el de soția Janice) intră într-un straniu proces "paideic", sub "maieutica" unei tinere bogate, fugite de acasă, și a unui traficant de droguri negru, sfîrșind, paradoxal, în acte similare de nesăbuință și lipsă de răspundere. Rabbit, bogat și Rabbit se retrage nu modifică fundamental contextul, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
postume, extrem de populare la vremea publicării lor) merg de asemenea, predominant, pe tema pierderii identității într-o societate incompatibilă structu ral cu aspirațiile personajelor. Una dintre cele mai cunos cute nuvele redactate de scriitor The Curios Case of Benjamin Button/ Strania poveste a lui Benjamin Button -, inclusă în antologia Tales of the Jazz Age/Întîmplări din epoca jazzului, ne confruntă cu faimosul erou (născut bătrîn) a cărui viață se derulează descrescător (o parabolă a insului situat în contratimp cu propria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
domnișoară baby sitter pentru un nepot de-al lui Eugenides i-ar fi făcut-o autorului însuși. Respectiva a mărturisit că ea și surorile sale ar fi încercat, în anumite momente din copilărie și adolescență, să se sinucidă. Scriitorul preia strania imagine (a unei sinucideri infantile colective, în interiorul aceleiași familii) și o transformă într-un veritabil epic de mistere, ivit în plin postmodernism. Romanul își derulează enigma pe două falii cumva distincte de construcție. Pe de o parte, avem, așa-zicînd, un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dimpotrivă, determină o adîncire a ei. Fetele par să fie mai distrase și mai impenetrabile ca oricînd, iar domnul Lisbon părăsește, la un moment dat, postul didactic de la liceu, izolîndu-se complet, și el, de lumea exterioară. Lux intră într-o stranie criză erotică, acuplîndu-se cu diverși bărbați, noaptea, pe acoperișul casei, iar vecinii vorbesc, tot mai insistent, despre o acutizare a crizei domestice la Lisboni. Într-un tîrziu, fetele (știindu-se urmărite) intră în contact cu băieții-naratori, prin semnale luminoase, și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
creionîndu-și adesea cu detalii dezarmante biografia. În afara paginii cu semne, nu a avut abilitatea comunicării, rămînînd, ca individ, periferic și inadaptat, alienat (desigur, în sens superior), "anesteziat" permanent cu alcool și "îmblînzit" de erotism. Tribulațiile sale prelungesc, într-un mod straniu, tipologia rebelă a eroului lui Salinger, din spațiul semiotic al literaturii, în universul material al istoriei. Valoarea operei epice vine, la Bukowski, indiscutabil, din fascinanta derulare a biografiei pe care cea dintîi o reflectă asemenea oglinzii purtate de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
următor. Din biroul său elegant, de profesor universitar, dintr-un renumit campus academic de peste Ocean, el se trezește, subit, în decorul lugubru al unei săli subterane, vag luminate, dominate de prezența unui imens sarcofag. Mai mult, în fața sa, tronează un straniu și, totodată, terifiant personaj. În condițiile date, de panică severă, aș îndrăzni să spun chiar că atenția pentru detalii de care dă dovadă povestitorul pe parcursul descrierii pare mai suspectă decît starea lui de delir incipient (altfel, absolut legitimă). Să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
olandezi din secolul al XVII-lea) sub îndrumarea unui profesor celebru, Bartholomew Rossi (venit peste Ocean de la Oxford, în condiții mai degrabă neclare). Într-una dintre zilele de studiu în bibliotecă, tînărul universitar descoperă, pe masa de lucru, o carte stranie (cu aspect medieval), la mijlocul căreia se poate vedea imaginea viu colorată a unui dragon. Restul filelor sînt albe, stîrnind uimire și serioase aprehensiuni eventualului "cititor". Paul duce volumul coordonatorului sau de doctorat și are imensa surpriză de a afla că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un loc, iar capul în altul). Profesorul admite că, după descoperirea cărții, a fost obsedat de această enigmă istorică, încercînd să o rezolve. Cercetările l-au purtat prin Grecia și Turcia unde a descoperit lucruri uimitoare și, în același timp, stranii. A fost bîntuit, hărțuit și îngrozit. Spune că, deși nu a găsit teribilul mormînt, a aflat un lucru și mai înspăimîntă tor, acela că eroul creat de "un irlandez nebun", Bram (Abraham) Stoker, Dracula, este de fapt viu, e mortul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se compară cu munca în teren. Așadar, Helen și Paul pleacă pe urmele lui Rossi (stabilite de traiectoriile arheologice ale tinereții lui) și ajung mai întîi în Turcia. Aici, întîlnirea shakespearelogului Turgut Bora reprezintă un moment decisiv. Membru într-o stranie "gardă a semilunei" (fondată de sultanul Mahomed al II-lea și menită să protejeze țara de "mortul viu" Țepeș, dușman ireconciliabil al otomani lor), acesta îi inițiază în "stîrpirea" vîrcolacilor (oferindu-le și indispensabile instrumente de luptă: revolver cu gloanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a trimis văduvei lui Husserl nici măcar o scrisoare de condoleanțe" (p.108). Deși respingător, episodul ilustrează intensitatea (patologică, aproape) cu care discipolul dorește să-și exprime sinele, ieșind de sub "spiritul tutelar" al maestrului. Investigațiile lui Steiner nu ocolesc aceste nuanțe stranii și, pînă la un punct, nedefinibile ale relației profesor-elev. Între ele, mai pot fi amintite conținutul erotic al imersiunii științei maestrului în receptivitatea discipo lului (susținută de o aplicată analiză a "cazului Socrate" în cultura elenistică ), complexul de libido sciendi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mahala, intrînd treptat pe calea autodistrugerii. Comportamentul său a degenerat enorm către atitudini antisociale, fostul ins, în bună măsură mediocru intelectual (dovadă și decizia de a introduce, suicidal, o bară în roca destinată exploziei), dezvăluind acum extravaganțe nebănuite și tendințe stranii de ieșire din rînd. Noul stil de viață nu-i putea fi fast lui Gage, în mod evident. Omul cade repede în sărăcie lucie și marginalitate socială. Moare la doisprezece ani după accident, nefiind plîns de nimeni. Mulți spun că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a revenit la muncă și, în scurt timp, apropiații și colegii au observat, cum spune Damasio însuși, că el "nu mai era de fapt Elliot" (p.56). Pe scurt, vechiul om responsabil și efici ent s-a transformat, în mod straniu, într-un iresponsabil haotic și confuz. Nu mai putea lua decizii și nu mai reușea să-și gestioneze corect timpul. Au venit, pe rînd, pierderea slujbei, divorțul și pauperitatea. Comentează Damasio: "Tragedia acestui bărbat, altminteri sănătos și inteligent, era că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fidel maiorescianismului clasicizant, asumat în școală, trăiam în cultul unui soi de purism estetic idealist, derivat din vechile clișee ale "artei pentru artă" și literaturii ca "fenomenalitate autonomă"). Aici, arta și societatea, cultura și biografia, textul și existența se îmbinau, straniu însă legitim, pînă la simbioză. Am descoperit, cu surprindere, că Școala de Frankfurt nu fusese arhetipul experimentului comunist european (prin faimoasa "săptămînă de lucru marxistă", inaugurată de Felix Weil în 1923, cu șapte ani înainte de apariția Institutului de Cercetări Sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca intensitate!). Își dă seama, în consecință, și de ce adevărul total nu i-ar fi spus decît în condițiile în care munca sa nu ar mai fi necesară. În paralel, comunitatea mafiotică propriu-zisă ("victimele" necrologurilor sale) îl contactează printr-un straniu inter mediar, Lioșa, al cărui rol, cum spuneam mai devreme, Kurkov însuși l-a interpretat în adaptarea BBC a romanului pentru un motiv hilar. Ei vor să-i închirieze pinguinul la înmormîntări (chiar cele "provocate" de "cruciulițe"), cu scopul declarat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
public și critică, succes anticipat de Komatsu), pare să fi deschis Cutia Pandorei. Își pierde liniștea vieții, participînd, fără voie, la activarea unui carusel al dezastrelor personale, încheiate cu posibila sa moarte. Cel puțin, așa încearcă să-l convingă personaje stranii, apărute brusc în existența sa. În fond, pe acest palier, se produce joncțiunea dintre ficțional și real, pe care o descriam ceva mai devreme. Atît Tengo, cît și Aomame "ies" din viață pentru a "pătrunde" în literatură. Realismul lui Murakami
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de înfățișarea sa), extrem de inteligent, el a fost înzestrat cu un talent singular acela de a intui situații complexe, prin simpla sesizare a codurilor lor exterioare. Pornind de la informații sumare, Ushikawa (Exegetul prin excelență, în ecuația metaforică a textului) deslușește straniile ambiguități generate de "poarta dintre lumi", scoțînd la lumină relația sentimentală cu un iz aproape mistic a eroilor centrali. Incursiunile "tălmăcitoare" ale detectivului sugerează acribia, dar și finețea oricărui exercițiu interpretativ. 1Q84 poate fi, de aceea, caracterizat, în ansamblul său
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Edgar Allan Poe Annabel Lee/Annabel Lee. Mai mult, pe prima iubită a lui Humbert Humbert o chema Annabel Leigh, iar numele lui redundant trimite, în opinia unor critici, la William Wilson, protagonistul povestirii omonime a aceluiași Poe (unde, coincidență stranie, personajul principal își ucide "dublul", propria sa conștiință, la fel cum face și Humbert Humbert cu Quilty "quilty"/"guilty"/ "vinovat", o aluzie simbolică, așadar, la aceeași idee de vinovăție -, în măsura în care sîntem pregătiți, bineînțeles, să vedem în ultimul fantoma conștiinței culpabile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și disimulare 27 Grotesc și arabesc Edgar Allan Poe 38 Diversiunile narative ale unui precursor (post)modern 45 Scriitura epifanică 56 Balena albă o experiență mesmerică 64 O povestire romantică de peste ocean 70 Stăpîni și sclavi 78 Reflectorul jamesian 85 "Straniu" sau "miraculos"? 91 Cronica unui paricid epic 95 Feminitate și victorianism 102 Cazul straniu al domnișoarei Hare și al domnului Warburton 109 O inițiere psihedelică 114 Revelațiile amurgului (existențial) 119 Un gentleman la Darlington Hall 125 Ce este un autor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
precursor (post)modern 45 Scriitura epifanică 56 Balena albă o experiență mesmerică 64 O povestire romantică de peste ocean 70 Stăpîni și sclavi 78 Reflectorul jamesian 85 "Straniu" sau "miraculos"? 91 Cronica unui paricid epic 95 Feminitate și victorianism 102 Cazul straniu al domnișoarei Hare și al domnului Warburton 109 O inițiere psihedelică 114 Revelațiile amurgului (existențial) 119 Un gentleman la Darlington Hall 125 Ce este un autor? 132 Liberalul radical. Un prototip 139 Triunghiuri amoroase 144 Puțină istorie englezească 151 O
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a elegiilor din Octombrie, noiembrie, decembrie face locul unei atitudini mai puțin calme, cu accente iritat-revoltate. Se înmulțesc imaginile expresioniste. Tabloul e scăldat într-o lumină rece și dură"125, înregistrându-se "o accentuare a unor latențe dramatice fără precedent, stranie fiind acum și violența percepției poetice și a corespondențelor, lumina orbitoare devenind, astfel, în poezia La celălalt capăt, un semn thanatic și, în general, senzualității difuze de altădată, îi corespunde acum o copleșire dusă până la limita insuportabilului, a simțurilor"126
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
eseistică din cartea mai recent tradusă a lui Pascal Quignard 14 se relevă această condiție a scrisului, care "nu este un mod de a fi natural al limbii naturale. E un limbaj ce s-a înstrăinat de dialog. Un limbaj straniu. Este limbajul devenit limbaj-pentru-a-fi. Demult, în primele imperii neolitice, scrisul l-a smuls pe omul preistoric din lumile onirice și imaginare. Umanitatea pregenerică era îngropată în cavernele ei cu imagini, ca și în visele ei. Dincolo de limba orală, admonestativă, hipnotică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
proiectarea poemelor în negativ"144. Considerat, pe departe, unul dintre cele mai dramatice volume, Stea de pradă își păstrează "un discurs liric" de o mare simplitate, aproape lipsit de metafore, "înregistrându-se o accentuare a unor latențe dramatice fără precedent, stranie fiind acum violența percepției poetice și a corespondențelor"145. Totodată, acesta este și ultimul volum editat sub regimul socialist, ponderea așa-numitului de către Ovid Densusianu "element intelectual" sporește. Există versuri "de sursă filosofică precisă sau care trimit la idei ale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lumină unicitatea unui gest creator, precum și eventualele priorități (Dimitrie Cantemir e plasat, astfel, "în avangarda prozei românești de analiză psihologică", iar Urmuz, la rându-i, inspiră o pledoarie: "De ce nu s-ar admite că Urmuz a făcut literaturii europene cadoul straniu al primului text veritabil suprarealist?"). În preajma stării de grație, în toiul unor revelații, condeiul alert, sagace al doamnei Elvira Sorohan incită, vibrând de neliniștea unui spirit efervescent. Un cărturar autentic Emanuela Ilie Oricât de greu de crezut ar părea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
starea de exaltare a percepției pe care o numește criză prin detectarea simultană, din movila de coji de semințe, a două mirosuri distincte, fiecare având o "personalitate" și niște conotații opuse celuilalt: un miros este comod și familiar, celălalt este straniu și repulsiv. Este vorba, desigur, de sugestia culinară plăcută a semințelor uleioase, combinată cu aceea, neplăcută, a putreziciunii lor incipiente. Dar în această pagină, remarcabilă nu este împletirea mirosurilor, ci capacitatea naratorului de a le distinge atât de bine, de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]