8,296 matches
-
ambelor situații. Se pregătise să-i povestească lui Russell totul imediat, dar cântărind mai bine lucrurile în timp ce se întorcea cu mașina de la Hamptons spre casă, s-a răzgândit. N-ar fi cinstit față de Russell sau față de părinții lui să le strice Ziua Recunoștinței cu un anunț dramatic — care foarte probabil ar însemna sfârșitul relației. La asta a contribuit foarte mult și faptul că a primit un mesaj vocal de la Jesse care spunea că pleacă a doua zi în vacanță în Indonezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe înfundate. — Nu spunea mai nimic. Zicea că nu vrea decât “să vadă ce mai e”, “să ia legătura cu baza” și “să ne salute” ceea ce, fiind vorba de domnul Chapman, e ca și cum ar scrie pe cer “ceva s-a stricat rău detot și vreau să văd dacă știi sau nu.” Leigh inspiră adânc, impresionată de intuiția lui Henry și în același timp furioasă de cât de transparent era Jesse. — Eu nu pot să vorbesc în numele lui Jesse, dar în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un deget înmănușat ca să o palpeze. Simți cum ia proba pentru testul Papanicolau și își ținu respirația ca să nu se miște. — Emmy! Ai putea să-mi spui tu mie. Eu ți-am spus deja de o mie de ori. — Nu strică dacă-mi mai spui o dată. Doctorița Kim scoase degetul, apoi își scoase mănușa. Oftă din nou. — Vin la mine aproximativ două sute cincizeci de paciente. Din toate femeile astea, vârsta medie pentru prima sarcină este treizeci și patru de ani. Ceea ce desigur înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
jur, dar știu că nu-ți place unde stai și ai spus că vrei să te muți definitiv, așa că nu e nevoie să-mi dai acum un răspuns, dar poate găsim pe undeva un apartament drăguț, cu două camere. Leigh strica totul! Adriana avea un întreg plan. Fusese atât de nerăbdătoare să-i spună și lui Emmy, iar acum Leigh strica totul. Încercă să exclame: — Ia ghicește! Am ceva— — Vai de mine, glumești? țipă Emmy de bucurie. Mi-ar plăcea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
e nevoie să-mi dai acum un răspuns, dar poate găsim pe undeva un apartament drăguț, cu două camere. Leigh strica totul! Adriana avea un întreg plan. Fusese atât de nerăbdătoare să-i spună și lui Emmy, iar acum Leigh strica totul. Încercă să exclame: — Ia ghicește! Am ceva— — Vai de mine, glumești? țipă Emmy de bucurie. Mi-ar plăcea tare mult. Mult, mult, mult. Nu mai suport să stau în studioul ăla nici măcar o secundă. Mă mut oriunde altundeva. Oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
le-a luat și au pornit spre aeroportul JFK. Aveau exact treizeci de minute întârziere față de programul preferat de Leigh — deși companiile aeriene recomandau să fii acolo cu două ore mai devreme, asta nu înseamnă că două ore și jumătate strică — ceea ce, în mod normal, pentru ea ar însemna un dezastru, dar azi era prea bucuroasă ca să se mai supere. Trecuseră aproape trei luni de când n-o mai văzuseră pe Adriana, de la petrecerea de rămas bun de la Waverly Inn, cu douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și se transformau În păsări imaginare. Încă amărît că Își pierduse aeromodelului său, Jim ședea Între părinții săi În spatele Packard-ului. Oare le era teamă că ar fi putut intra În altă belea dacă ședea În față, lîngă Yang? Reușise să strice petrecerea doctorului Lockwood și să facă imposibilă o altă vizită la aerodromul Hungjao. Se gîndi la avionul de luptă prăbușit, În care investise atît de mult din imaginația sa, și la pilotul mort, a cărui prezență o simțise În cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
porții. Apucă roata din față a bicicletei cu mîna stîngă, degetele lui ținînd cauciucul printre spițe și, cu un țipăt răgușit, Îl aruncă pe Jim În praful străzii. 8 Ora picnicului Neputînd să se predea, Jim se Întoarse cu bicicleta stricată la apartamentul familiei Maxted, În Concesiunea Franceză. De atunci Înainte, locui singur În casele abandonate și În apartamentele din suburbiile vestice ale Așezării Internaționale. Majoritatea caselor aparținuseră cetățenilor britanici sau americani sau rezidenților olandezi, belgieni sau din Franța liberă, trimiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai văzut? — Doar o grămadă de covoare și mobile. — Haine de blană? interveni Tulloch. N-a fost nici o dispoziție În privința asta, locotenente. Dar whiskey scoțian, fiule? Price luă exemplarul din Life din mîna lui Jim. Pentru Dumnezeu, ai să-ți strici ochii. Ascultă la domnul Tulloch. Ai văzut whiskey scoțian? Jim se dădu un pas Înapoi, punînd containerul argintiu Între el și bărbatul nervos. Parcă ațîțate de prada de pe stadionul Nantao, mîinile locotenentului sîngerau prin bandaje. Jim știa că locotenentul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unui scriitor. SÎnt conștient că nu am povestit aproape nimic despre conținutul concret al romanului, iar ceea ce am relatat este o parte infimă a operei. Și asta fiindcă povestirea nu ar fi fost nici posibilă, nici necesară. Nu trebuie să strici plăcerea lecturii. Romanul adevărat și deosebit de original al lui Petru Maier-Bianu este greu de definit sau de Încadrat Într-o singură direcție a literaturii române sau universale. El este și roman textualist, și proza optzecistă, și operă de realism fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și pune lemne În sobă. Altă iarnă. Urcă un străin. Un șofer cu o desagă În spate. După el, bunica. „Da, bine, n-ai știut că vin azi? Am stat În gară de am crezut că mă prăpădesc și am stricat atâția bani pe omul ăsta cu taxiul!” Scoate slănina. Cârnații. Ceapa. Fasolea. Nucile. Prunele uscate. Poamele. Lâna. Miroase a brânză. Și fac mămăligă cu brânză. „Ne-am pus difuzor, mamă dragă”, și tace. Apoi după o vreme: „Eu mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au pasionat mereu robinetele de cositor ale sifoanelor, considerându-le niște mecanisme complicate, ca și când ar fi avut un motor Înăuntru. Tinctura de iod pusă direct pe rană, durerea cruntă! Pedeapsa, În genunchi la colț, pe coji de nucă. „Să mai strici umbrele! Să mai zbori de pe marchiză, nenorocitule, mai bine te omoram cu mâna mea când erai de țâță!... Lasă, tanti, că-ți repar eu umbrela! Nu l-am văzut eu pe tâlhar când a luat-o, că nu se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gală de box la clubul Metalul, domnișoara Any, doamna Schmerler și domnul Schmerler. Întâi arată mira. Domnul Schmerler mișcă butoane și mira se face lunguiață și pe urmă rotundă. Se arată apoi un telejurnal cu politică. Imaginea tremură și se strică. Se tot dă de-a berbeleacul. Tocmai acum când vor Începe filmele, În televizor nu se mai vede nimic. Numai dungi care se mișcă. În timp ce domnul Schmerler citește În programul radio „Câteva din urmările unui reglaj incorect al receptorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
până ai voie să mănânci. Câteva ore. Stai Întins În pat și citești. Citești și iar citești. Cu silă de atâta așteptare mai citești că: Într-o grădină Lângă tulpină Zării o floare ca o lumină S-o tai să strică S-o las mi-e frică Că vine altul și mi-o ridică Și, ca din senin, ca o lovitură de trăznet, vine vestea. Trântind poarta, plutonierul major Bălălău, care locuiește În camera de la mansardă, urlă indignat că, „acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
hodoronc-tronc Îl Întreabă dacă a auzit de obsedantul deceniu și că de cine depinde casa, dacă este a I.C.R.A.L.-ului sau este proprietate, pentru că filmarea se face cu aprobare și se plătesc niște bani, nu mulți, dar se plătesc, ce strică niște bani acolo? E un decor bun și, dacă se mai schimbă câte ceva, se mai mută obiecte sau mobile, se mai aruncă zăpadă artificială, dar se mătură pe urmă și se schimbă modificările, știți cum este cu realitatea, totul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cea mare, am voie să mă culc la ce ora am chef. Ronnie izbucni În râs. —O, cred că ne putem Învoi la asta. În loc să participe și ea la voioșia generală, mătușa Sylvia părea brusc stânjenită. Nu vreau să vă stric cheful, dar voi doi sunteți siguri că vreți să aveți un adolescent În casă când veți fi pe la 65-70 de ani? N-o să vă fie prea ușor. Ne-am gândit foarte bine la toate astea, spuse Phil. Cred că știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Înțeleg cum funcționează, spuse el cu mâinile ridicate spre cer, cotoarele englezești! — Nu cred că sunt prea diferite de cele ucrainiene, spuse Ruby, Întrebându-se unde exact bătea conversația asta. — Dar abia am cumpărat cistern ieri și deja cotorul e stricat? Preaplinul tot inundă și nu pot să-l repar. Cred că cotorul e prea mic. Lui Ruby i se aprinse beculețul. —Aaaa, voiai să spui flotor. Adică flotorul meu e belit. —Ba, asta am zis... cotor. Ivan venise aici abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
chiuvetă și a văzut-o pe Ruby. — Fi a refuzat să aducă un preot pentru a-l boteza, spuse Bridget simplu, strângându-l pe Connor la pieptul său, așa că m-am gândit că unul improvizat n-are cum să-i strice. — Cred că e o idee minunată, zise Ruby observând cât de curată era bucătăria, În comparație cu ce a văzut ultima oară când i-a vizitat zilele trecute. S-a Întrebat dacă i se datora lui Bridget. Și-o și imagină foindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Soarele se juca pe valuri, lăsând impresia că la orizont ardeau artificii. Vânzătorii de hot dog și hamburgeri, care În mod clar Își făcuseră provizii pentru anotimpul rece, ieșiseră la rampă, sperând să mai spargă piața o dată Înainte să se strice iar vremea. Ruby și Sam se plimbau de-a lungul străzii, ferindu-se de pietonii amețiți, de cicliști și de rollerii În maieu. Din când În când se opreau să vadă câte un magician sau un artist ambulant sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aer. De-aia nu doarme noaptea. Bei vin, constată ea văzând sticla de Chardonnay. — Da, vrei un pahar? zise Fi. Bridget ignoră invitația, scoțând În schimb un fornăit sonor, de dezaprobare: — Dar o să-ți treacă În lapte și-o să-l strice pe Connor la burtică, se scandaliză ea. Mititelul de el, n-a tras destul? I-l dădu pe Connor lui Fi și Începu să-și descheie jacheta. — Îl duc imediat sus, să-i controlez rana. Ultimul comentariu Îi era adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
repete toată chestia. Se uită spre el cu o privire aproape rugătoare. —Sam, chiar trebuie să vorbim despre asta? Am avut un weekend așa de drăguț. Tocmai ne-am spus unul altuia că ne iubim, n-aș prea vrea să stricăm asta. Păi, n-am de gând să stric nimic. Doctorul cu care am făcut schimbul nu se mai Întoarce. Se pare că a acceptat o slujbă În Orientul Mijlociu. St Luke mi-au oferit mie postul lui. Contractul inițial e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o privire aproape rugătoare. —Sam, chiar trebuie să vorbim despre asta? Am avut un weekend așa de drăguț. Tocmai ne-am spus unul altuia că ne iubim, n-aș prea vrea să stricăm asta. Păi, n-am de gând să stric nimic. Doctorul cu care am făcut schimbul nu se mai Întoarce. Se pare că a acceptat o slujbă În Orientul Mijlociu. St Luke mi-au oferit mie postul lui. Contractul inițial e doar de un an, dar... —Ai să-l accepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și două de ore de agonie. Nu-mi pot imagina să fac ceva ce-mi place timp de 72 de ore, darămite ceva ce nu. — Deci, Sam, spuse Ronnie aruncându-i o privire rece Sylviei pentru a o preveni că strica atmosfera serii, se aude că la St. Luke e cel mai scăzut procent de epiziotomii 1 din țară. —Așa se pare, spuse Sam, asta face foarte bine reputației spitalului. Mătușa Sylvia puse jos furculița și se strâmbă: —Ronnie, suntem totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby observă că Jill părea Încremenită și aproape că gâfâia cu spasme. —Dovezi care să ateste că tu și Jill sunteți implicați În găsirea de mame surogat pentru a purta copii femeilor putred de bogate care nu vor să-și strice siluetele când sunt Însărcinate. Hardacre Își băgă mâinile În buzunare și a Început să râdă zgomotos. În viața mea n-am mai auzit așa o balivernă. Spitalul ăsta și toți doctorii de-aici sunt adepți ai nașterilor naturale. —Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe jumătate închiși din cauza zăpușelii și a luminii. Aveți o hârtiuță pe frunte. Am căutat sub transpirație bucățica de șervețel de la bar. — Există pe undeva o cabină telefonică? — Trebuie să vă întoarceți înapoi, nu știu însă dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de soare făcându-și pavăză cu mâna. Ochii ei care la lumină apărură de un gri palid mă măsurară grăbiți. Verigheta de pe deget, cravata, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]