6,587 matches
-
a început să cânte la diferite manifestări ocazionale, precum tradiționalul „târg al moșilor” și prin localurile de la „Șosea”. În 1906 și-a dat examenul de absolvent al Conservatoriului pe scena Ateneului Român, interepretând partea solistică a Concertului nr. 1 pentru vioară și orchestră de Niccolo Paganini, pentru care i s-a acordat Premiul I. Printre „bisurile” executate, a strecurat și compoziția proprie „Hora staccato”, care i-a adus nemurirea. După doi ani de practică în Orchestra Simfonică a Ministerului Instrucțiunii Publice
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
formații. Deși dornic să-și continue studiile de muzică cultă, cu micul salariu primit nu-și putea asigura existența și astfel s-a angajat șef de taraf la restaurantul-grădină de la „Bufet”, unde cânta în fiecare seară, cucerind asistența: „Cine ascultă vioara lui Grigoraș aude și vede în același timp muzica”, exclama Alexandru Vlahuță. Timp de șase luni a cântat în restaurantul „Gambrinus” al lui I.L. Caragiale, un mare amator de muzică. Între timp, Dinicu își continuă studiile la Conservator, aprofundând repertoriul
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
profesorul Vasile Filip. În 1913 încheie un contract cu restaurantul lui Ionică Enescu, unde va cânta timp de 22 de ani. Aici vor veni mari soliști ai lumii în trecere prin București să-i asculte muzica și sunetul profund al viorii, după cum tot aici își vor da întâlnire la sfârșit de săptămână toți marii iubitori de muzică, printre care se numărau figuri remarcabile ale culturii din acea vreme, ca George Enescu, Victor Eftimiu, Tony Bulandra, I. Al. Brătescu-Voinești. Programele muzicale prezentate
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
his band" anunța melodiile ce urmau să fie prezentate publicului englez. De la Londra, Dinicu va pleca la Monte Carlo unde, în vestitul "Empire", se va întâlni cu George Enescu, iar peste câteva zile cu Fritz Kreisler, ale cărui compoziții pentru vioară figurau în repertoriul său. Urmează lunile petrecute la Paris cu un contract la "Ambassadeur", cel mai mare restaurant parizian, unde „Ciocârlia” fascinează un public cosmopolit. Aici se întâlnește cu vestitul muzician și violonist Jascha Heifetz, care îi cere permisiunea să
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
cu mult succes într-un concert dat la Viena în 1932. De atunci, „Hora staccato” figurează în programe sub numele Dinicu-Heifetz. Întors în țară, execută în 1932 împreună cu Orchestra Filarmonicii din București partea solistică din Concertul în mi minor pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Continuă să cânte și în restaurantul „Continental” din București, având un repertoriu variat, alături de muzică populară, piese de concert clasice de Franz Schubert, Johannes Brahms, Antonin Dvořák etc. La sărbătorirea unui sfert de veac de
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
solist Concertul în sol minor de Max Bruch și, împreună cu Alexandru Teodorescu, prim-violonist al Filarmonicii, dublul Concert în re minor de Johann Sebastian Bach. În februarie 1936, sub bagheta lui Ionel Perlea, va interpreta Concertul în re minor pentru vioară și orchestră de Henry Wieniawski. În anul 1937, Dinicu este invitat să cânte în cadrul Expoziției Internaționale de la Paris unde, seară de seară, miile de vizitatori au ascultat taraful de lăutari din România. Întors la București, devine concert-maestru al orchestrei simfonice
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
de 21 sunt compoziții originale pentru pian solo și orchestră. Dintre acestea, 15 au fost compuse între 1782 și 1786 iar în ultimii cinci ani de viață Mozart a mai compus doar două concerte pentru pian. Cele cinci concerte pentru vioară ale lui Mozart au fost compuse la Salzburg în jurul anului 1775. Sunt apreciate pentru frumusețea melodiilor și pentru utilizarea ingenioasă a caracteristicilor expresive și tehnice ale instrumentului deși Mozart nu a folosit niciodată toate posibilitățile instrumentului cum au făcut alții
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
utilizarea ingenioasă a caracteristicilor expresive și tehnice ale instrumentului deși Mozart nu a folosit niciodată toate posibilitățile instrumentului cum au făcut alții după el (cum ar fi Beethoven sau Brahms). Mozart a compus și un adagio și două rondouri pentru vioară și orchestră: În plus, mai sunt două concerte pentru vioară care nu sunt universal atribuite lui Mozart: De departe cele mai frecvent interpretate concerte pentru corn, cele patru concerte pentru corn ocupă un loc important în repertoriul corniștilor profesioniști. Au
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
Mozart nu a folosit niciodată toate posibilitățile instrumentului cum au făcut alții după el (cum ar fi Beethoven sau Brahms). Mozart a compus și un adagio și două rondouri pentru vioară și orchestră: În plus, mai sunt două concerte pentru vioară care nu sunt universal atribuite lui Mozart: De departe cele mai frecvent interpretate concerte pentru corn, cele patru concerte pentru corn ocupă un loc important în repertoriul corniștilor profesioniști. Au fost compuse pentru prietenul lui Mozart Joseph Leutgeb. Concertele, în
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
1786 a compus 20 de lucrări pentru pian solo (inclusiv sonate, variațiuni, suite, fugi și rondouri) precum și lucrări pentru pian la patru mâini și pentru două piane. Cvintetele de coarde (K. 174, 406, 515, 516, 593, 614) sunt pentru două viori, două viole și violoncel. Charles Rosen a scris că "în consens general, cea mai mare realizare a lui Mozart în domeniul muzicii de cameră este grupul de cvintet de coarde cu două viole". Mozart a compus numeroase dansuri pentru orchestră
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
al dansului. Alemandele (56, compuse între 1787 și 1791) erau compuse în special pentru balurile publice din Viena. Lucrările religioase ale lui Mozart sunt în principal vocale dar există și lucrări instrumentale, cum ar fi "Sonatele da chiesa" pentru două viori, contrabas și orgă, compuse între 1767 și 1780. Muzica sa religioasă prezintă un mozaic stilistic bogat: elementele de muzică gregoriană se întrepătrund cu contrapunctul riguros și chiar elemente de operă. Unitatea și consistența stilistică este prezentă în toate lucrările sale
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
se crede că a fost preluată dintr-o altă sursă pierdută iar corul din aceeași parte, "Wo ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
Wo ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
Violonistul francez s-a născut în Montreuil, Franța în 1986 și a studiat vioară clasică la Conservatorul din Paris. În particular a luat lecții de improvizație în jazz de la violonistul român Florin Niculescu. În 2007 a obținut premiul „Trophées du Sunside”, la Paris. Este unul dintre cele mai importante premii care se acordă tinerilor
Scott Tixier () [Corola-website/Science/330257_a_331586]
-
toată viața în spiritul democratic și egalitarist în care credea. La vârsta de șase ani Vaughan Williams a început să ia lecții de pian de la mătușa sa Sophy Wedgewood iar la vârsta de șapte ani a început să studieze și vioara. În ianuarie 1887, la vârsta de 14 ani, Vaughan Williams a început să studieze la Charterhouse School, una din puținele școli de la vremea respectivă care încuraja exprimarea muzicală. După Charterhouse Vaughan Williams a studiat la Royal College of Music (RCM
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
sale sunt bazate pe librete ce se axează pe conflictele dintre public și viața personală a monarhului. Arcangelo Corelli a fost influent pentru realizările sale în celălalt domeniu al tehnicii muzicale - acela de violonist care a organizat tehnica și pedagogia viorii - dar și în muzica instrumentală, în special pentru contribuția sa în dezvoltarea genului concerto grosso. În vreme ce Lully era interpretat doar la curte, Corelli a devenit primul compozitor care să aibă muzica publicată și interpretată în întreaga Europă. Concerto grosso este
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
care a menținut o relație profesională până aproape de sfârșitul vieții sale. Reputația lui Vivaldi nu venea din faptul că avea o orchestră proprie sau că era un angajat la curte, ci prin lucrările sale publicate, inclusiv sonate trio, sonate pentru vioară și concerte. Acestea au fost publicate la Amsterdam și au fost distribuite prin toată Europa. Muzica sa a fost în mare parte ignorată până la începutul secolului al XX-lea când a trecut printr-o revitalizare treptată, astăzi Vivaldi fiind printre
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
forma repede-lent-repede și utilizarea de ritornello pentru părțile rapide. A explorat aceste posibilități prin sute de lucrări - 550 dintre lucrările sale sunt reprezentate de concerte. A utilizat și titluri programatice pentru diferite lucrări, cum ar fi celebrele sale concerte pentru vioară "Cele patru anotimpuri". Domenico Scarlatti a fost unul dintre cei mai importanți virtuozi ai claviaturii din vremea sa. Toată cariera sa a fost compozitor al curții, inițial în Portugalia (începând cu 1733) și apoi la Madrid, unde a petrecut restul
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
fratele mai mic al violonistului Victor Predescu. S-a născut la data de 12 aprilie 1919 într-o familie de lăutari vestiți în zonă, tatăl său Nicolae Predescu fiind violonist și șef de orchestră. Primește de timpuriu îndrumarea în studiul viorii din partea tatălui, fiind apoi preluat și de fratele mai mare, Victor Predescu. Studiile muzicale le face la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București sub îndrumarea violonistului George Enacovici. În 1935, fiind atras de compoziție, debutează cu două piese
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
și un grup de soliști de frunte din România, între care: Marica Munteanu, Angela Moldovan, Vasile Tomazian, Bimbo Mărculescu, Gică Petrescu sau Dan Spătaru. În cadrul revistei „Allo, aici e Stroe”, încheie prima parte a spectacolului cu momentul „Pe strune de vioară”, interpretând „Koll Nidrei”, „Mein Steitola Beltz” și „Ciocârlia”. Moare în București la data de 12 aprilie 1986, fiind înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou”. În 1962, pentru importantele rezultate dobândite mai ales în cadrul muzicii simfonice românești, este distins cu medalia „Ordinul
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
urmat studiile la Școala Normală de Băieți din Bistrița, iar mai apoi la Liceul George Barițiu din acest oraș. În paralel a urmat o Școală de Aplicație în practica pedagogică, urmând ore de pian cu profesoara Emilia Cuteanu și de vioară cu Ionel Șerban. Mai apoi alege cariera muzicală, urmând studii temeinice la conservatoarele din Cluj-Napoca si Timișoara. Format la prestigioasa școală de compoziție clujeană, Tudor Jarda l-a avut ca profesor de compoziție pe M. Andreescu-Skeletty. Printre dascăli s-au
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]