65,481 matches
-
o lectură din Totalitate și infinit și semnalează unul din paradoxurile care îi pare foarte straniu ale ospitalității: " Pentru a îndrăzni să spunem bun venit, insinuăm, poate, că suntem acasă, că știm ce înseamnă aceasta, să fii acasă și că acasă primești, inviți sau oferi ospitalitate, apropriindu-ți astfel un loc pentru a-l primi pe celălalt sau, mai rău, să-l primești acolo pe celălalt pentru a-ți apropria un loc și să vorbești atunci limbajul ospitalității și bineînțeles nu pretind
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
așeze, fiind atenți ca noi să ne așezăm pe un scaun mai mic și numai după ce ea ne-a cerut aceasta". Trebuie mai ales înlăturată orice impresie de stinghereală pe care ar putea să o aibă oaspetele care nu e acasă la el și deci să-l tratăm ca el să se simtă ca de al casei. 17 J. Carré, "Lieux de réception", în Dictionnaire raisonné de la politesse et du savoir-vivre, Seuil, 1995. *După cum am subliniat în prefață Alain Montandon este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
departe de Corsica". 528 OC, IV, p. 81. 529 OC, IV, p. 865. 530 OC, IV, p. 109. 531 Gustav Janouch, Conversations avec Kafka, Maurice Nadeau, 1978, p. 40. 532 OC, IV, p. 166. 533 Astfel Hermann Kafka spune: "Franz. Acasă. Aerul este umed". Kafka spune cu o voce straniu de discretă: "Tatăl meu. El își face griji pentru mine. Dragostea are adesea chipul violenței. Adio. Treceți să mă vedeți" (Gustav Janouch, conversations avec Kafka, Maurice Nadeau, 1978, p. 29). 534
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a fost primul stat arab care a încheiat pacea cu Israelul prin semnarea tratatului de pace israeliano-egiptean la Câmp David (1978/1979), acțiune ce a atras ură celorlalte state arabe, manifestată direct prin sancționarea muncitorilor egipteni, care au fost trimiși acasă din statele petroliere ale Golfului.250 Siria și aliatul său, Libanul sunt singurele state arabe vecine care, până la acest moment, nu au încheiat pacea cu Israelul, acesta încheind însă tratate cu Iordania, dar și o serie de acorduri interimare cu
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
subit, ca rezultat al unor dezastre provocate de om sau al unor catastrofe naturale neprevăzute. 469 UE acorda ajutor refugiaților sau persoanelor dislocate în propria țară sau regiune, oferind asistență pe durata perioadei de urgență, până când aceștia se pot întoarce acasă sau se stabilesc într-o altă țară. 470 Cf. Raport general privind activitatea Uniunii Europene, Europa. Portalul Uniunii Europene, Comisia Europeană, op. cît., p. 182; Comisia a răspuns crizelor umanitare din peste 60 de țări prin 90 de decizii de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
nouă semnificație. Policentrismul la care P.P. Carp invită este inextricabil legat de miza investirii formelor cu fond. Nu voim centralizarea tuturor forțelor în București, voim să se deprindă cetățeanul să fie cetățean nu numai când vine la București, dar și acasă la el; voim să se deprindă pe o treaptă mai inferioară, ca să cunoască cari sunt adevăratele interese al comunei și ale județului, pentru ca să poată mai târziu, pe o treaptă mai superioară, să judece cari sunt adevăratele interese ale Statului întreg
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
China, o delegație guvernamentală condusă de Gheorghe Apostol, primul secretar al PMR. La invitația specială a părții chineze, se afla în delegație și Petru Groza, președintele Marii Adunări Naționale; el a stat în China mai mult de o lună. Ajuns acasă, a scris în țara cu 600.000.000 de locuitori, o lucrare de nu mai puțin de 350.000 de cuvinte care promova ideea prieteniei și cunoașterii dintre cele două popoare. Prima delegație importantă trimisă de China la București a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a scoate partidul chinez din internaționala comunistă. După ieșirea din scenă a lui Hrușciov, atunci când Zhou En-lai a participat la celebrarea Revoluției din Octombrie la Moscova, noii lideri sovietici se arătau perseverenți în convocarea conferinței aducătoare de conflict. După întoarcerea acasă și negocierile pe care le-a avut cu Maurer la Moscova, Zhou En-lai spunea: „Delegația română s-a comportat bine de această dată. Am avut în trei rânduri negocieri cu ei. Poziția lor este că, dacă PCUS convoacă conferința internațională
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
atinge scopurile. în al doilea rând, relațiile sino-române au dus la restrângerea celor româno-sovietice. Presiunea sovietică asupra României s-a mai diluat. Din cauza crizei din Marea Caraibelor, a disputei sino-sovietice, a reducerii producției agricole a URSS ș.a., credibilitatea lui Hrușciov, acasă și în afară, a fost serios diminuată. Uniunea Sovietică avea deja trei adversari în lagărul socialist, numărând aici și China. Nu ar fi fost plăcut pentru sovietici ca partidul chinez să-și găsească un nou aliat, așa că nu a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care a recunoscut și a stabilit relații diplomatice cu Republica Populară Chineză. Atât China, cât și România erau state socialiste. România era membră a blocului sovietic est-european, așa că urma cu insistență modelul sovietic. Oamenii comentau că Dej „a fost stalinist acasă și titoist în afară”. Deși China se afla de mult timp pe poziții antagonice față de Uniunea Sovietică, socotind chiar URSS cel mai periculos dintre dușmanii săi, între China și URSS nu a existat decât un conflict care ținea de interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a luat act de acest lucru, dar a și acționat în consecință. în același moment în care ambasadorul român i-a informat pe liderii chinezi, în aprilie 1964, despre mersul relațiilor româno-sovietice, ambasada chineză de la București nota în raportul trimis acasă: „Asupra unor probleme importante, ca de pildă perioada istorică, pacea și războiul, coexistența pașnică etc., România împărtășește aceleași temeiuri cu Uniunea Sovietică; contradicțiile româno-sovietice țin de contactele economice și modul de abordare al relațiilor dintre țările socialiste, în ansamblu, între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
călăuzitoare (teza popularității modelului iugoslav printre comuniștii maghiari din opoziție a fost în vara lui 1956 adesea menționată în rapoartele diplomaților sovietici de la Budapesta). însă Rakosi a înțeles cu totul altceva de pe urma întâlnirii din iunie: speriat de amploarea criticilor de acasă, din unele țări vecine și din presa americană în urma raportului său secret, Hrușciov i-a chemat pe liderii țărilor socialiste la o reacție mai dură față de opoziție, care și-a revenit după cel de-al XX-lea Congres al PCUS
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trebuie. Pornirilor dușmănoase trebuie să le răspundem prin KGB, prin judecători, prin organele de represiune”, spunea el. Părerea Moscovei a devenit pentru Rakosi cu atât mai mult un element valoros cu cât în aceeași zi, a întâlnirii din 24 iunie, acasă a avut loc un eveniment care a produs panică primului-secretar: oficiosul partidului, Szabad Nep, din ce în ce mai influențat de aripa reformatoare a aparatului de partid, a publicat un articol în susținerea cercului Petöffi și a discuțiilor care se purtau la adunările clubului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
putea să nu fie luată în considerare și o altă situație: datorită popularității modelului socialist iugoslav printre mulți maghiari, îmbunătățirea relațiilor cu Iugoslavia și cu Uniunea Comuniștilor Iugoslavi ar fi trebuit să contribuie la creșterea autorității conducerii PMU la ea acasă. După așteptata plecare a lui Rakosi, succesorilor săi le revenea sarcina să rezolve două probleme grele și incompatibile - să reducă tensiunile din relațiile cu vecinul de la sud și, în același timp, să neutralizeze influența iugoslavă asupra opoziției interne. Prezidiul CC
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
astfel: statutul său pare a fi temporar la început, până în momentul în care șocul contactului cu localnicii și mobilitatea socială în care este prins îl fac să-și conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negându-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
capsate. Printre oamenii de cultură din exil era destul de răspândită ideea că singura cultură adevărată se face în exil. Virgil Ierunca s-a opus constant acestui complex de superioritate al exilaților, apreciind că literatura română „este făcută, cu limitele evidente, acasă”. Prin urmare, Caete de Dor conțin numeroase traduceri în franceză din scriitori români contemporani, printre care și Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, George Bacovia. Conținutul revistei cuprindea rubrici precum „Povestea vorbei”, rezervată poeziei românești, însoțite de comentarii ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sau impasibilă față de o asemenea eventualitate. N. Iorga, de pildă, discutând la Chicago, la 13 februarie 1930, cu românii americani emigranți din Banat, se întreba „de ce s-ar pierde pe meleaguri străine atâta vlagă și atâta voioșie? Și de ce, îndemnând «acasă» pe fiecare, am auzit spunând: «Nouă ne place aici»? De ce între băieți vorbirea aproape exclusivă a limbii engleze? De ce această fatalitate pe care mintea o înțelege, dar înaintea căreia inima se revoltă?”. întors la București, el recunoștea, două luni mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cei care voiți să vă faceți americani, rămâneți; nu ne încurcați, n-avem mijloace trebuitoare pentru a mai ține în viață pe cineva care va muri pentru noi și va trăi pentru alții; acela care e pentru noi, să vie acasă!»”. Deși sinceră, surprinde și deranjează, chiar, o asemenea opinie, avansată de cineva care cunoștea istoria dintotdeauna și de pretutindeni. De altfel, în 1923, el gândea la fel, scriind românilor americani că „acasă sunt locuri neacoperite. Ale celor cari, în străinătate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alții; acela care e pentru noi, să vie acasă!»”. Deși sinceră, surprinde și deranjează, chiar, o asemenea opinie, avansată de cineva care cunoștea istoria dintotdeauna și de pretutindeni. De altfel, în 1923, el gândea la fel, scriind românilor americani că „acasă sunt locuri neacoperite. Ale celor cari, în străinătate, unde se află, nu trebuie să uite că datoria lor e de a le acoperi, și cât mai iute”. Desigur, nu toți românii ajunși, ca vizitatori sau cu însărcinări oficiale, în America
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lor era atunci foarte mic - gândeau întocmai ca N. Iorga. Dr. N. Lupu, bunăoară, adresându-se comunității românești din SUA, sublinia că toți cei „câți sunteți născuți în România și trăiți în America, aveți un mare noroc. Soarta neprielnică de acasă v-a aruncat în mijlocul unui popor civilizat, care, prin puternica lui organizare industrială, ține fruntea lumii. în curând o va ține și în privința morală și cărturărească. [...] Munca organizată, sistematică, împrăștierea largă a culturii generale și tehnicei profesionale, disciplina, ordinea și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
culturii generale și tehnicei profesionale, disciplina, ordinea și mai ales respectul individului, respectul libertății lui sunt principalele calități morale ale poporului american”. înțelegându-i și respectându-le opțiunea, el îi sfătuia: „ori de rămâneți aici de veci, ori de veniți acasă, sorbiți cu putere această învățătură, urmați cu entuziasm aceste exemple”. Mai mult încă, el le recomanda că „d-voastră de aici, prin purtarea d-voastră prietenească, să le arătați tuturor că le sunteți frați și prieteni. Să vă purtați, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pământul spre care se îndreptau atâția visători nu era un țărm al redempțiunii, unic și suficient celui devenit american. Așa se explică revenirea în țară a primilor descinși pe tărâmul Americii, care nu erau de fapt niște adevărați emigranți. întoarcerea acasă, după adunarea unei sume de bani, nu se datora numaidecât inadaptării românului cu condiția de imigrant, ci unor condiții specifice, încă neelucidate. Cei din Vest erau favorizați de situarea lor geografică, de educație și de o politică națională a emigrației
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
era vorba despre cei din ținuturile transcarpatice, fie că era vorba despre cei din România. Răspunzând îngrijorărilor celor din țară, ziarul America, din 15 februarie 1911, considera că „nu în America trebuie căutată pricina curgerii lumii spre ea, ci aci acasă! Căci aci-s lucrurile pe dos”. în același timp, românii transilvăneni care intenționau să emigreze erau avertizați de presa locală că greșeau toți cei care credeau că „America e dunga raiului pământean”. Indiferent însă de toate aceste avertismente, emigrația română
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ademenească și locuitorii altor țări mai vechi. Căci după cum vedem astăzi, drumul, pe care noi românii și numai cu douăzeci de ani înainte îl cunoșteam numai din istorie, nu-l fac numai englezii, care trec în America ca la ei acasă; nu numai portughezii, spaniolii, francezii, nemții și olandezii, din sângele cărora s-a plămădit poporul american de astăzi; nu numai rușii, italienii și slovacii, care emigrează de vreo cincizeci de ani, ci chiar și țăranii noștri”. Prin urmare, emigrația română
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mereu dezacorduri, deci discuții, mai mult sau mai puțin justificate, o reprezintă aceea care privește începutul emigrării române în Lumea Nouă, ritmul și etapele ei, explicațiile acestora, numărul românilor care au traversat Atlanticul și au devenit americani, numărul celor întorși acasă, precum și numărul celor născuți în SUA, din foști imigranți români, și care se consideră constituenți ai comunității românilor americani etc. Această componentă a subiectului avut de noi în vedere nu se reduce la date statistice, chiar dacă acestea sunt foarte importante
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]