66,018 matches
-
de contracție, din Rinoromânia deceniului 9, la dilatarea de pe marea scenă a Carnavalului liber nu fusese ușoară. Naufragiul eliberator fusese Încâlcit, un ghem de sinusoide. Abia În vara 1989, ghemul se descâlcise, dintr-o dată, În stenice raze solare, sub un cer limpede și tânăr. 9 iulie 1989 marcase o zi glorioasă În calendarul pribeagului! Micuța Honda brună, paradită și tenace, intrase, eroică, pe poarta colegiului american. O enclavă paradisiacă, arbori și flori și mici căsuțe În care dascăli și studenți exersau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Pe scena nouă, nou-venitul fusese distribuit Într-un rol nemaiîncercat. Profesor!... Într-o lume străină și limbă străină, În fața unei audiențe străine. Idilica enclavă academică nu putea risipi incertitudinile; le umilea doar, zilnic, prin pacea majestuoasă a pădurii și a cerului perfect. Lunile ospitaliere ale verii apropiau, cu fiecare amurg, Debutul, Întâlnirea cu publicul de la toamnă. Îndoielile nu erau puține. Rătăcitul se Întreba cum ar putea evita să joace, din nou, rolul care Îl consacrase. „Rătăcitul”?... Neobișnuit, Încă, cu viața? Cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Deci? Să recunosc, public, că fusese, de fapt, o acțiune premeditată, persistentă, din start până la podiumul festiv? În plin asediu, impostorul nu Îndrăznea să apară gol În fața mulțimii. Aștepta o ambianță mai calmă. Între timp, au mai trecut câțiva ani. Cerul nu s-a Înseninat cu totul, dar amânarea nu se mai justifică. Nu mai sunt prea tânăr, amânările devin riscante. Mi-aș Îngădui, totuși, un ultim ocol. Nu o amânare, doar un ocol. Cititorul va Înțelege că este, de fapt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
axei sale tot mai incerte. Fisura adâncă și ireversibilă pe care Auschwitz a marcat-o, totuși, În conștiința despre sine a omului a lăsat arta, literatura, „În suspensie”, spune Kertész. Supraviețuitorul devenit artist creează În subterana deznădejdii. Premisa răului domină cerul ilizibil și mut pe care Îl Întrevede din peștera solitudinii sale. El este, inevitabil, mai conștient decât oricare dintre contemporanii săi că lumea trăiește sub amenințarea de a se prăbuși În hăul dezastrului. George Koves vedea lagărul ca o realitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iarnă, smulgându-și, ca pe un blestem arhaic, părul brusc albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe un blestem arhaic, părul brusc albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reflex al liniștii naturii înconjurătoare, care împingea pe om la interiorizare și curățenie. Liniștea sau isihia în limba greacă sau sihăstria în graiul românesc este darul cel mai de preț cu care Dumnezeu a înzestrat creația sa: pământul, oamenii, păsările cerului și toate făpturile, brazii pădurilor și florile câmpului. Prin această liniște se înțelege armonia adică buna conlucrare între întreg și părțile lui și între părțile întregului. Omul, parte din creație, trăiește în pace netulburată cu toate ființele, cu toate elementele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pădurilor și florile câmpului. Prin această liniște se înțelege armonia adică buna conlucrare între întreg și părțile lui și între părțile întregului. Omul, parte din creație, trăiește în pace netulburată cu toate ființele, cu toate elementele naturii, cu pământul și cerul. Așa au viețuit strămoșii noștri și înainte de a-l cunoaște pe Hristos, iar când l-au cunoscut prin Apostolul Andrei și alți nevoitori întru Domnul, n-au trebuit să-și schimbe prea mult trăirea, căci ei erau integrați în creație
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în urechi, când cu vocea lui răspicată spunea: Nicolae Totu este însărcinat cu formarea frăției de cruce legionare în Bucovina. Spre seară ședința s-a isprăvit. Am ieșit câțiva camarazi în oraș. Am vizitat Universitatea, Grădina Copoului, Biserica Trei Ierarhi. Cerul se înseninase și un amurg de toamnă târzie cobora peste orașul poleit de soarele palid. Până departe împrejur se vedeau toate dealurile Iașului. Lumina roșiatică a apusului se împreuna cu trecutul evocărilor istorice, și se arunca în forma unui lințoliu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dăm în continuare. Nicolae Petrașcu plasează aceste precepte în situația unei biruințe legionare, când oamenii Mișcării vor trebui să înființeze organisme și instituții noi, pentru traducerea în realitate a visului împărătesc a lui Moța: O țară ca soarele sfânt de pe cer. Din nenorocire lucrurile nu s-au desfășurat sub această formă pașnică de construire a structurilor legionare, ci așa cum se știe într-o avalanșă de evenimente dușmane neprevăzute, începând cu uciderea Căpitanului și a elitei Mișcării, apoi biruința efemeră și lovitura
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cum noi luasem direcția nord-est, ne lumina din spate și în ultimele lui raze puteam fi ușor reperați, mai ales că urcam pe un deal golaș. În sinea mea, mă rugam lui Dumnezeu să-l ia cât mai repede de pe cer și să ne învăluie în mantia binefăcătoare a întunericului. Înainte de a ajunge pe culmea dealului, am coborât într-o depresiune, care nu se vedea de la poale, acoperită de o mică pădure. La o margine, o turmă de oi, care se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
văzut și a trecut multe. M-a impresionat până la emoție seninătatea și calmul acestui luptător, pornit cu zeci de ani înaintea noastră și care neobosit a rămas până azi în primele rânduri. Proiectarea coloanei morale a lui Corneliu Georgescu pe cerul gândului nostru legionar, mi-a întărit mal mult credința în puterea noastră de rezistență și în renașterea neamului prin biruința Legiunii. întoarcerea de unde a plecat Ion Banea Cel dintâi gând după ce m-am ridicat din pat a fost să merg
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
înșirate ca mărgele pe ea. Alături se vedea fabrica de cherestea de la Tălmaciu, cu coșul ei înalt și subțire de metal din care se ridica un smoc de fum. Drept spre apus se vedeau munții estompați pe seninul albăstrui al cerului de vară. în fața noastră, drumul pietruit de curând se prăvălea spre satul Daia, cuibărit în valea strâmtă și strâns între două dealuri. La dreapta, spre sud, se întindea Valea Hârtibaciului cu apa ei sărăcăcioasă ș veșnic tulbure, care se strecoară
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
semne prevestitoare de mare furtună. Seară de seară mă urcam în acest vârf de deal, unde încercam să-mi lămuresc povara gândurilor, care îmi năvăleau în suflet. Privind dealul din față, greu și masiv, îl vedeam cum se proiecta pe cerul mereu înroșit de focul care ardea la sonda de gaz metan de la Copșa Mică. Toate dealurile dimprejur erau luminate și din săltarea flăcărilor rămase după orizont, lumina se făcea mai mare, apoi scădea. Această pâlpâire îți da impresia unor aripi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
își așteaptă rodul greu șl îmbelșugat al verii. întorcându-ne spre casă, am ajuns iar în dealul de la Perii Dăii. Înainte, drumul cobora spre Sibiu. Privind la vale se vedea orașul. Sute de lumlni sclipeau ca niște stele pe un cer de păcură. Am simțit atunci cum sufletul a început să se umple din nou de o undă caldă și lină. Era bucuria de soț și tată. Copilul s-a trezit dintr-o dată în brațele mamei sale și, privind curios spre
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ce grupul primea mai multă consistență și unitate. N-am ajuns bine în Piața Sfatului și ca un dăngăt de clopot uriaș, răsuna cântecul legionar între zidurile vechii cetăți: Tu, Codrene, ești nădejdea Ce ne-a dat-o Cel din cer, Tu ne spulberi deznădejdea, Tu și Garda ta de Fier. Legionarii alergau din toate părțile și se adăugau la coloană. Lumea cealaltă ieșise pe stradă și sta îngrămădită, aplaudând de pe trotuare. Din balcoanele caselor se aruncau flori. Bătrânul Ionică, înalt
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Teleorman. Am trecut apoi pe strada Lungă spre gara Bartolomeu, până la cazarma din apropiere. Acolo au căzut, mușcând cu dinții din caldarâm, camarazii noștri Sultan Donat și Constantin Seceleanu. În fața petelor de sânge am făcut front și, ridicând mâinile spre cer, am cântat „Imnul Legionarilor Căzuți„ Până ne-am întors din nou spre centrul orașului era seară. Ne-am oprit în fața restaurantului „Transylvania" și, așezând pe legionari în careu, le-am vorbit lor și lumii care se adunase să se bucure
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
caz favor. Căci pentru mine nu există altul mai mare decât acesta pe care-l dețin deja: de urmaș al unei familii preoțești de peste 250 de ani, cu bineînțeles aleasa ei tradiție spirituală și de vază în acest jur. Iți cer însă să mă așezi într-un rost de viață pentru care mă simt chemat să lucrez și ... din conștiința unei chemări și din conștiința despre ceea ce pot și sunt pregătit să fac. îți mărturisesc aceasta sincer. Tu faci cum vrei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
are sfârșit. Toate aceste realități cosmice, integrate pe sensul lor cel mai interior și mai înalt, ne dau, în spațiul și în vatra noastră națională, perspectiva nașterii firii Legiunii și a renașterii poporului prin ea. în pragul orbitoarei străluciri a cerului scrie Ion Moța, ceea ce căutăm și dorim noi din toată ființa noastră e lumina...viața de adevăr, dreptate și virtute. În aceasta constă mântuirea, cu scăparea de toate plăgile ucigătoare, care ne mistuie: readucerea rodului în via dumnezeiască, azi bolnavă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nici cine m-a născut Și împlinesc în lume un trist și greu destin Știind de toți și toate, să-mi fiu necunoscut. Pe vârsta mea în urmă, cu gândul când alerg Mă pierd în limpezimea de apă și de cer, Și-abia-mi aduc aminte că m-am deprins să merg Ținându-mă de cârja bătrânului Homer. Tot bunul orb, devreme , să văd m-a învățat, Spre zeii lui pe boltă, privirea să-mi ridic, Mă cățăram spre ceruri, pe brațu-i ridicat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
apă și de cer, Și-abia-mi aduc aminte că m-am deprins să merg Ținându-mă de cârja bătrânului Homer. Tot bunul orb, devreme , să văd m-a învățat, Spre zeii lui pe boltă, privirea să-mi ridic, Mă cățăram spre ceruri, pe brațu-i ridicat Și-mi măsuram statura cu degetul lui mic. „Era prea mare și prea puternic acest Costache Oprișan”, cum scrie Octavian Voinea și de aceea trebuia distrus, căci era un potențial vârf al mișcării legionare; ordinul de lichidare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
scoatem pe Domnul Petrașcu la plimbare, în curticica din fața „Cazimcii”. La una din plimbări Nicolae Petrașcu mergea la brațul lui Nuti Pătrășcanu, iar eu cu Tavi Voinea, rezemându-ne reciproc, unul pe altul. Mi-am aruncat privirea în sus spre cer și am observat o caschetă a unui ofițer, care ne supraveghea de sus de pe malul de pământ de deasupra „Cazimcii”. Ne urmărea desigur, nu pe mine sau pe ceilalți, ci pe Nea Pătru. Se mirau probabil că mai putea să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Neagră, Ura, focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă, Toate din tot și n-a mai rămas decât zgura Baroase cumplite spărseseră tăcerea în cioburi De răcnete mari cât durerea. Țăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer. Martirii ardeau pe ruguri de ger... Ah! Cum își holba ochii istoria! Nu-i venea să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horia, Că-n sufletul nostru de nădejde orfan, Atârnau nojițele de la opincile lui Badea Crișan. Ah
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
răvășită și cu vocea răgușită ne anunță: Miron Chiraleu e mort. S-a sinucis spânzurându-se în podul turnătoriei. Am rămas ca trăsnit. Nu îmi venea să cred. Ii vedeam mereu ochii albaștrii și privirea luminoasă, privind parcă departe, spre cerul în care acum plecase. Toți cei care l-am iubit, l-am deplâns. Un tânăr, un intelectual de elită, preferă să moară decât să mai îndure infernul penitenciar comunist. Miron Chiraleu a fost prima victimă a reeducării de la Aiud. După
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a putut să se întremeze atât cât să-și trăiască zilele ce le mai avea. Supraviețuirea lui, după ce a trecut prin acel lanț de chinuri infernale, care se reînnoiau cu fiecare nouă închisoare unde era azvârlit, e o enigmă a cerului. Poate că Dumnezeu i-a dăruit ultimii patru ani din viață, ca să aibă mângâierea să-și vadă familia și pe toți cei dragi ai lui, satul în care s-a născut, locurile pe unde l-au purtat avântul tinereții și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]