64,222 matches
-
să discute rădăcinile lingvistice ale teoriei probabilităților; după el, în matematică există exclusiv probabilitate - termen specific limbajului științific - și nu există întâmplare, termen specific limbajului poetic. Ideile lui Piu-Șerban-Coculescu au folosit ca punct de plecare pentru formalizarea unor capitole din teoria limbajelor științific și liric, multe din ideile sale fiind dezvoltate de lingvistica matematică.
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
faptului că podul este cofinanțat din fonduri de preaderare ISPA. Valabilitatea acestei finanțări ar fi expirat la sfârșitul anului 2010, cu o posibilitate de prelungire de șase luni, deci înainte de termenul estimativ de dare în folosință a podului. Așa că, în teorie cel puțin, Bulgaria ar fi fost nevoită să înapoieze acești bani Uniunii Europene. Același lucru l-ar fi riscat și România, dacă nu termina infrastructura adiacentă podului până în data de 31 decembrie 2010. În aceste condiții, guvernul bulgar a solicitat
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
mai puțin cele de tip „științific”. Cartea lui Drumont continuă ideile exprimate de Henri Roger Gougenot des Mousseaux în scrierea să „"Evreul, iudaism și iudaizarea popoarelor creștine"" (1869,"Le Juif, le Judaisme et la judaisation des peuples Chretiens"), și susținea teoria conspirației a evreilor, francmasonilor și a jacobinilor uniți împotriva Franței catolice și care, în taină, ajung s-o stăpânească profitând de sistemul republican. În viziunea lui Drumont, fundamentul antisemitismului trebuie să fie nu atât religios, cât rasial - diferența dintre rașele
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
probe și a credibilității scăzute a martorilor. Completul de judecată nu a reușit să ia o decizie cu privire la încadrarea juridică a crimei (crimă cu premeditare, de gradul întâi sau de gradul doi). Procesul a fost suspendat și din cauza lipsei unei teorii coerente a procurorilor, conform căreia să fie clar stabilite rolurile avute de către fiecare dintre cei patru acuzați în uciderea lui Gwen Araujo. De asemenea, jurații nu au reușit să determine care dintre cei trei atacatori au săvârșit crima și care
Gwen Araujo () [Corola-website/Science/313712_a_315041]
-
fi blamat pentru moarea lui Araujo. Conform mărturiei acestuia, Merél a vrut doar să o sperie pe Gwen în momentul în care a lovit-o cu tigaia în zona capului. Avocatul lui Magidson, Michael Thorman, a încercat să aducă argumente teoriei conform căreia clientul său a reacționat instinctiv, datorită împrejurărilor și a faptului că a fost șocat de identitatea sexuală biologică a victimei. Du Bois și Thorman au contestat puternic credibilitatea lui Nabors. Pe 30 august, judecătorul Chris Lamiero și-a
Gwen Araujo () [Corola-website/Science/313712_a_315041]
-
de-a lungul întregii istorii a pământului. Se folosește de datele extrase din ghețari, inele de creștere ale copacilor, sedimente și roci pentru a determina stările anterioare ale climei terestre. Paleoclimatologii folosesc o varietate de strategii pentru a ajunge la teorii și concluzii finale. Dendroclimatologia - știință extragerii informației climatice din inelele de creștere ale copacilor. Inele copacilor existenți foarte bătrâni oferă informații privind secolele recente, mergând înapoi în cazul unor specii chiar câteva milenii. Lemnul vechi care a scăpat degradării extinde
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
Henryk Zygalski și Jerzy Różycki au fost printre puținii care puteau să țină pasul și la curs și la studiile lor obișnuite. Rejewski a absolvit cu diplomă de master în matematică la 1 martie 1929; teza sa a fost intitulată „Teoria funcțiilor dublu periodice de speța a doua și a treia și aplicațiile lor”. După câteva săptămâni, a început primul an dintr-un curs de statistică actuarială la Göttingen, Germania. Nu a mai terminat acest curs, deoarece, când era acasă în
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
Rejewski a tratat problema găsirii cablajelor pentru rotoare. Pentru a face aceasta, a aplicat matematica pură în criptanaliză. Metodele anterioare exploataseră doar șabloanele lingvistice și statistice din textele în limbaj natural—analiza frecvenței literelor. Rejewski, însă, a aplicat tehnici din teoria grupurilor—teoreme despre permutări—în atacul asupra Enigma. Aceste tehnici matematice, combinate cu materialul furnizat de spionajul militar francez, i-a permis să reconstituie cablajele interne ale rotoarelor mașinii și al reflectorului nerotativ. „Soluția”, scrie istoricul David Kahn, "a fost
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
foarte uzitată este cea a lui Vernon Geberth: „profilul psihologic este o încercare elevată de a furniza anchetatorilor informații specifice despre un autor necunoscut ce a comis o infracțiune dată, proces bazat pe cercetarea atentă a locului faptei, victimologie și teoriile psihologice cunoscute." În general, infracțiunile pretabile în folosirea profilului psihologic sunt: - Omorul deosebit de grav - Omorul în serie - Violurile în serie - Pruncuciderea - Infracțiuni comise asupra minorilor - Tâlhăriile urmate de moartea victimei - Tâlhăriile în serie În special, profilul de personalitate a avut
Criminal profiling () [Corola-website/Science/314060_a_315389]
-
deschisă și are loc o observare a conținutului funcția de undă colapsează în una dintre cele două stări. Mai intuitiv, pare că "observarea" are loc cand o particulă din nucleu lovește detectorul. Această linie a logicii poate fi dezvoltată către Teoria colapsului obiectivului. Prin contrast, interpretarea multiple-lumi neagă existența vreunui colaps. Steven Weinberg a spus: În interpretarea multiple-lumi, care nu definește observarea ca pe un proces special, atât starea pisică-vie cât și cea pisică-moartă continuă să existe, dar ele sunt separate
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
asemenea important pentru interpretarea în termenii așa numitelor Istorii Consistente. Doar "pisica-vie" sau "pisica-moartă" pot fi o parte a istoriei consistente în această interpretare. Roger Penrose critică această interpretare astfel: cu toate că sensul larg acceptat (fără a accepta în mod obligatoriu teoria multiplelor-lumi) este că această separare reprezintă un mecanism care face imposibilă asemenea percepții simultane. O variantă a experimentului Pisicii lui Schrödinger cunoscută ca sinuciderea cuantică a fost propusă de cosmologul Max Tegmark. Acesta examinează experimentul Pisicii lui Schrödinger din punctul
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
experimente cu pisici similare. Susținătorii acestei interpretări afirmă că asta transformă paradoxul pisicii lui Schrödinger într-o falsă problemă. Acceptând această interpretare, se poate respinge ideea că un sistem fizic singular are de fiecare dată o descriere matematică univocă. Conform cu teoria colapsului obiectivului, superpozițiile sunt distruse în mod spontan (independent de observațiile externe) când anumite praguri fizice obiective (de timp, masă, temperatură, ireversibilitate, etc.) sunt atinse. Astfel, pisica se va afla într-o anumită stare cu mult înainte de deschiderea cutiei. Asta
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
timp, masă, temperatură, ireversibilitate, etc.) sunt atinse. Astfel, pisica se va afla într-o anumită stare cu mult înainte de deschiderea cutiei. Asta se poate exprima mai vag ca "pisica observă ea însăși", sau "mediul înconjurător este cel care observă pisica". Teoria colapsului obiectivului necesită o modificare a mecanicii cuantice standard, astfel încât să permită ca superpozițiile să fie distruse de către procesul de 'trecere a timpului'. În teorie, de vreme ce fiecare stare este determinată de o stare anterioară ei și aceasta de o altă
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
mai vag ca "pisica observă ea însăși", sau "mediul înconjurător este cel care observă pisica". Teoria colapsului obiectivului necesită o modificare a mecanicii cuantice standard, astfel încât să permită ca superpozițiile să fie distruse de către procesul de 'trecere a timpului'. În teorie, de vreme ce fiecare stare este determinată de o stare anterioară ei și aceasta de o altă stare anterioară, la infinit, predeterminarea fiecărei stări se va fi obținut în mod instantaneu în momentul zero al Big-Bangului. De aceea stările pisică-vie și pisică-moartă
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
prezentată alături, există două momente îndoielnice. În primul rând, este ambiguu procesul descris de formare a reliefului local. Pe lângă ipoteza că relieful a fost supus carstificării și calcarul coralier s-a dizolvat în apa oceanului, a fost lansată o altă teorie. Pe litoral și în apele de mică adâncime cu fundul pietros se găsesc, mai ales în partea estică a țării, o cantitate mare de coloane scurte de pietre, care într-un timp foarte lung au fost erodate de valuri. Astfel
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
de sol era permanent îndepărtat de pe insulă de apele ploii, în schimb rămâneau depunerile de fosforite. Treptat, în formele negative de relief, mai ales în depresiuni și în adânciturile calcarului coralier, s-a adunat pietriș. Există și o a doua teorie privind formarea fosforitelor pe insulă: în procesul eroziunii eoliene a pietrelor s-au format adâncituri și conuri ascuțite, landșaft perfect pentru depunerea ouălor. Astfel insula ar fi fost treptat acoperită de excrementele păsărilor marine. Guano-urile formate s-au transformat
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician german, de origine evreiască, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat elvețiano-american în 1940, profesor universitar la Zürich, Praga, Berlin și Princeton. A fost cunoscut, mai ales pentru formulrea teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. De asemenea, a avut contribuții notabile la dezvoltarea fizicii statistice, mecanicii cuantice și indirect a teoriei cuantice a câmpului.Operele sale științifice originale au fost publicate în principal în
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
la Zürich, Praga, Berlin și Princeton. A fost cunoscut, mai ales pentru formulrea teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. De asemenea, a avut contribuții notabile la dezvoltarea fizicii statistice, mecanicii cuantice și indirect a teoriei cuantice a câmpului.Operele sale științifice originale au fost publicate în principal în limbile germană, engleză și franceză în diverse periodice științifice și în volume individuale sau colective.Majoritatea lucrărilor, semnate de Albert Einstein au apărut în perioada 1901-1948, care
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
toți cercetătorii să cadă de acord. Dificilă este însă găsirea unui acord nu numai în ceea ce privește definirea personalității, dar mai cu seamă referitor la caracteristicile acesteia. Mai degrabă decât să caute o convergență, psihologii aparținând diverselor școli, au avansat definiții și teorii ale personalității pe care le-au susținut și apărat cu o pasiune și o convingere demne de invidiat. Dintre nenumăratele teorii vă vom supune atenției doar pe acelea care au reușit realmente să se impună în comunitatea științifică și anume
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
referitor la caracteristicile acesteia. Mai degrabă decât să caute o convergență, psihologii aparținând diverselor școli, au avansat definiții și teorii ale personalității pe care le-au susținut și apărat cu o pasiune și o convingere demne de invidiat. Dintre nenumăratele teorii vă vom supune atenției doar pe acelea care au reușit realmente să se impună în comunitatea științifică și anume: psihanalitică, behavioristă, cognitivă, a trăsăturilor și cea a învățării sociale. Suntem desigur suficient de familiarizați cu multe dintre aceste perspective din cadrul
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
de psihologie. Emulația lor, oferta de modele explicative, este de altfel firească dacă luăm în calcul faptul că aceste abordări reprezintă principalele forțe ce operează activ în cadrul întregii psihologii și nu doar în domeniul personalității. În ciuda faptului că toate aceste teorii permit o prezentare amplă a ceea ce numim sistemul de personalitate, răspunsul la întrebarea fundamentală “Ce este personalitatea?” rămâne în continuare o dilemă dificil de decriptat. Nu există, cel puțin până acum, un răspuns clar la această întrebare. Fiecare teorie poate
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
aceste teorii permit o prezentare amplă a ceea ce numim sistemul de personalitate, răspunsul la întrebarea fundamentală “Ce este personalitatea?” rămâne în continuare o dilemă dificil de decriptat. Nu există, cel puțin până acum, un răspuns clar la această întrebare. Fiecare teorie poate fi parțial corectă sau putem spune că toate sunt parțial corecte. Asta ne permite să credem că răspunsul corect la întrebarea avansată este în fapt unul cumulativ. Acel răspuns ar reuni într-o nouă teorie aspectele cele mai viabile
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
la această întrebare. Fiecare teorie poate fi parțial corectă sau putem spune că toate sunt parțial corecte. Asta ne permite să credem că răspunsul corect la întrebarea avansată este în fapt unul cumulativ. Acel răspuns ar reuni într-o nouă teorie aspectele cele mai viabile ale teoriilor deja avansate. Lipsa unui acord între teoreticieni în ceea ce privește teoretizarea personalității nu face trimitere imperativă la inutilitatea teoriilor ce încearcă să o explice. Spre exemplu, într-o situație similară, cea a inteligenței, cu toate că psihologii nu
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
fi parțial corectă sau putem spune că toate sunt parțial corecte. Asta ne permite să credem că răspunsul corect la întrebarea avansată este în fapt unul cumulativ. Acel răspuns ar reuni într-o nouă teorie aspectele cele mai viabile ale teoriilor deja avansate. Lipsa unui acord între teoreticieni în ceea ce privește teoretizarea personalității nu face trimitere imperativă la inutilitatea teoriilor ce încearcă să o explice. Spre exemplu, într-o situație similară, cea a inteligenței, cu toate că psihologii nu au căzut de acord asupra unei
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
răspunsul corect la întrebarea avansată este în fapt unul cumulativ. Acel răspuns ar reuni într-o nouă teorie aspectele cele mai viabile ale teoriilor deja avansate. Lipsa unui acord între teoreticieni în ceea ce privește teoretizarea personalității nu face trimitere imperativă la inutilitatea teoriilor ce încearcă să o explice. Spre exemplu, într-o situație similară, cea a inteligenței, cu toate că psihologii nu au căzut de acord asupra unei definiții unice, acest lucru nu i-a împiedicat să utilizeze conceptul de inteligență, să elaboreze diverse modalități
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]