66,018 matches
-
rezervă, maiștrii si submaiștrii militari, activi și de rezervă, gagiștii militari activi și de rezervă, trupa activă, precum și trupa din completare, rezervă și miliții) se șterg din controalele armatei. Ei se înscriu într-un registru special central al evreilor la cer curile de recrutare respective. Art. 12. Cercurile de recrutare vor înainta administrațiilor financiare respective, tabele extrase după registrul special control, în vederea impunerii la taxele militare, indiferent de gradul avut în armată. Art. 13. Ofițerii, subofițerii, maiștrii, submaiștrii și gagiștii, proveniți
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
II Îndatorirea de a munci. Fișa obligatorie de muncă. Răsplata muncii. Art. 3 - Numai cei ce muncesc au dreptul la ocrotirea Statului. Art. 4 - Persoanele apte pentru muncă și neavând nicio activitate efectivă pot fi supuse ori de câte ori interesele Statului o cer, la îndatorirea de a presta serviciul muncii. Art. 5 - Statul este îndreptățit să controleze prezența fiecărei persoane în cadrul muncii, cerându-i să presteze - în cadrul unui program de activitate educațională sau economică o muncă intelectuală sau manuală, potrivit prestigiului și stării
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
acorda învoiri evreilor aflați în tabere sub motivul: - de a-și aduce alimente; - de a-și aranja diferite chestiuni de interes personal, sau - de a-și aduce rufărie de schimb sau haine mai groase. Având în vedere că foarte mulți cer a fi învoiți pentru procurarea hainelor, pentru timp mai răcoros, vă facem cunoscut: Toți acei cari au nevoe vor anunța familiile pentru a li se trimite prin colete poștale sau a li se aduce de către rude obiectele sau efectele de
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
scăpați de ei, să putem fi în adevăr stăpâni în țara noastră. 3. Vă rugăm să binevoiți a aproba ca prezenta dare de seamă, cu concluziile la care s’a ajuns, să fie înaintată Președinției Consiliului de Miniștri, Ministerului Afa cerilor Interne și Secției II-a. ȘEFUL SECȚIEI I-a COLONEL, Georgescu ȘEFUL BIROULUI 7 B. Maior Popescu Eugen ARHIVA INSHR-EW, RG-25.003 M, MAN, rola 144, dosar 2410, filele 11-11 bis. Vezi și Jean Ancel, Documents Concerning the Fate of
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Cercului Teritorial respec tiv cu proces verbal și tabel nominal, precizându-se data înapoierii și trenul. 2) - Cercul Teritorial după ce va verifica în prealabil adresele domiciliului evreilor, le va pune în vedere data și ora prezentării la Cerc în vederea reîntoar cerii la detașament. 3) - La data fixată pentru plecare, delegatul detașamentului de muncă respectiv, va primi dela Cercul Teritorial pe evreii predați cu proces verbal (tabel nominal) și foaia de drum necesară pentru transportul pe C.F.R. În acest scop, Cercul Teritorial
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
10. Evreii accidentați de muncă, precum și aceia a căror stare gravă necesită operații urgente, vor fi internați în spitale, după cum se arată la punctul 9), urmând a fi vizitați ulterior de către medicul militar al garnizoanei respective și de acela al Cer cului Teritorial, confirmând necesitatea internării urgente. 11. În principiu, în perioada pregătitoare de trimiterea evrei lor în detașamente exterioare de muncă se interzice orice scutire medicală, astfel: a) Medicul Corpului sau Cercului Teritorial nu poate scuti niciun evreu în termen
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
eșirea din spital. e) evreii ce se găsesc la data vizei, bolnavi netransportabili, la domiciliu, cu care se va proceda la fel ca și cu cei din spitale. Justificarea absențelor evreilor dela punctele -dși -ese va face pe bază de cer tificate medicale și adeverințe din partea spitalului. 3) În cazul când unele comisii cum sunt cele ce fac vizele la reședințele de plăși și cari nu au cu ei controale de viză, vor întocmi ștate nominale separat pe contingente și reședințe
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
sos. Nu pot să mi-o închipui altfel. Asemenea imagini acționează asupra creierului meu precum acidul care corodează metalul. Mintea mi se întunecă și toate simțurile o iau razna. În general, nu mă deranjează femeile grase. Sunt ca norii de pe cer. În fond, plutesc și ele pe-acolo și nu mă încurcă cu nimic. Se schimbă însă povestea când e vorba de femei grase, dar tinere și frumoase. Față de acestea simt nevoia să adopt o oarecare atitudine. Să zicem că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lungă și aurie. Aurie în cel mai pur sens al cuvântului. Fără nici o interferență de culori sau nuanțe. Auriul lor s-a ivit pe lume ca auriu și așa a rămas. Un auriu cum nu se mai vede nici în cer, nici pe pământ. Când am ajuns în oraș - era primăvară -, animalele aveau blana scurtă, de diverse culori. Unele erau negre sau bej, altele albe sau maronii, ca să nu mai vorbesc de cele tărcate. Ei bine, toate aceste animale hoinăreau pașnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
străpuns pielea, într-un anumit ritm, și a rămas înfiptă acolo. Coarne albe și ochi albaștri. În rest, totul auriu. Animalele dădeau din cap de nenumărate ori, de parcă și-ar fi probat noua lor haină aurie, iar coarnele albe străpungeau cerul toamnei. Își scăldau picioarele în apa tot mai rece a râului, își întindeau gâturile și devorau fructele roșiatice ale copacilor. Când s-a lăsat amurgul peste oraș, am urcat în turnul de control dinspre zidul de vest ca să văd ritualul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
larg. Sfera mea de interes include și neuropsihologia, acustica, lingvistica, religia. Nu vreau să sune a laudă, dar să știi că cercetarea mea e foarte originală și prețioasă. În ultima vreme mă ocup de sistemul palatal al mamiferelor. — Sistemul palatal? — Cerul gurii... alcătuirea lui, modul cum se mișcă gura, cum ies sunetele... și altele. Ia uită-te aici! A apăsat pe un întrerupător și s-a făcut lumină. Peretele din spate era plin de rafturi pe care stăteau aliniate tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
totul pare extrem de confuz. Casele sunt mai rare, iar straturile de flori și piatra de pavaj, prost întreținute. În mijlocul piațetei de nord se află un turn cu ceas. Are o formă care îți lasă impresia că e gata să străpungă cerul. De fapt, n-ar trebui să-l numesc astfel. Este un obiect care doar seamănă cu un turn cu ceas. Limbile îi sunt înțepenite de multă vreme, așa că și-a pierdut rolul originar de măsurător al timpului. Este un turn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
simți doar existența. A închis ușa sobei, a luat ceainicul emailat și ceștile și s-a dus să le spele. Când a reapărut, era îmbrăcat într-un palton albastru din material aspru. Părea un albastru sfâșiat dintr-un colț de cer, peste care timpul își lăsase cu prisosință amprenta, ștergând urmele altor amintiri. Bibliotecara rămase în picioare în fața sobei din care scosese cărbunii. O preocupa ceva. Nu ești de prin părțile locului? mă întrebă ea brusc, de parcă atunci și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
goală din pat și s-a dus la bucătărie. Eu am pus între timp discul lui Johnny Mathis. M-am întins iar pe pat. Cânta Teach Me Tonight. Am fredonat și eu încet. Eu, cu penisul meu moale. În timp ce cânta Cerul e o tablă neagră, mare, ea s-a întors cu paharele pe o tavă. A pus tava pe cartea despre unicorni. Mi-am sorbit încet votca, ascultându-l pe Johnny Mathis. — Câți ani ai? întrebă ea. — Treizeci și cinci. Îmi plăcea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ne-am rezemat amândoi de pernă și am sorbit din băutură. Încet-încet. Când s-au terminat melodiile, acul s-a așezat automat la capăt și l-am mai ascultat o dată pe Johnny Mathis, având astfel ocazia să fredonez din nou Cerul e o tablă neagră, mare. — Nu ai impresia că ne potrivim? întrebă ea brusc. Îmi mai atingea din când în când coastele cu paharul și mă treceau fiori. — Ne potrivim? Tu ai treizeci și cinci de ani, eu am douăzeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
momentul să vă întoarceți în regatul stăpânului vostru.» Unul dintre miniștrii chinezi l-a sfătuit pe conducătorul de oști să cruțe animalul pentru că era considerat un semn divin. «De mai bine de patru sute de ani sunteți prinși în războaie devastatoare. Cerul v-a trimis acum un semn. Luați-l în considerare. Cruțați Imperiul de un nou război și răsplata va fi binemeritată.» Sfatul ministrului a fost ascultat. În Orient, unicornul simbolizează pace și liniște. În Occident, agresiune și patimă. În ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de nord a porții se află câmpii întinse, pline de buruieni crescute până la înălțimea taliei. Adevărul este că-ți poți croi drum printre ele dacă vrei. Am văzut pe câmp cuiburi de păsărele care semănau cu privighetorile. Se înălțau la cer în căutare de mâncare și apoi se întorceau la locurile lor. Animalele înaintau încet, gâturile și spinările lor înotând pur și simplu în acea mare de iarbă. Căutau cu siguranță muguri proaspeți. Mergând de-a lungul Zidului spre sud, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dincolo de Zid. A clătinat ușor din cap și m-a privit fix. — Nu există nici un „dincolo“, preciză ea. Chiar n-ai înțeles atâta lucru? Suntem la capătul lumii. Capătul lumii. Țintuiți aici pe vecie. M-am întins și-am privit cerul. Mereu înnorat și apăsător. Singurul cer pe care mi-e permis să-l văd. Pământul de sub mine e rece și umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cap și m-a privit fix. — Nu există nici un „dincolo“, preciză ea. Chiar n-ai înțeles atâta lucru? Suntem la capătul lumii. Capătul lumii. Țintuiți aici pe vecie. M-am întins și-am privit cerul. Mereu înnorat și apăsător. Singurul cer pe care mi-e permis să-l văd. Pământul de sub mine e rece și umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și au dispărut spre sud. Doar păsările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
displăcea deloc să o iau și pe ea cu mine în casa de la munte. Eu să fac mâncare, ea să o hăpăie. Pe când mă gândeam la diferite feluri de mâncare, m-a prins somnul. Brusc. De parcă mi-ar fi căzut cerul pe cap. Violoncelul, căsuța de munte, mâncarea... toate se evaporaseră. Am rămas doar eu... dormind buștean. Parcă îmi sfredelea cineva capul cu un burghiu. Făcuse o gaură și acum îndesa un fir lung de ață. Îngrozitor de lung. Mosorul se derula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plutind în golful Tokyo. Mai puțin calotele lor. Când se puneau pe treabă, atunci o făceau serios. Ceva nu-mi mirosea a bine acum. Am tras în parcarea de la magazinul Aoyama la ora cinci și douăzeci și opt de minute. Spre răsărit, cerul se luminase deja. Am intrat în magazin cu rucsacul în mână. Nu prea era lume pe-acolo. Tânărul funcționar de la casă, în uniformă cu dungi, citea o revistă; o femeie de vârstă și profesie greu de definit cumpăra o mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bătrân cu haină neagră și pălărie țuguiată hrănea lebedele. Se vedea și un pod splendid, cu piatră cubică, iar pe fundal, turla unei catedrale. Pe ambele maluri, la intrarea pe pod, erau niște cămăruțe și geamuri mici. La ce naiba foloseau? Cerul era albastru, norii albi. Băncile de pe mal pline de lume. Toți purtau haine, iar femeile aveau șaluri pe cap. Frumoasă poză, n-am ce zice, dar mi se făcea piele de găină doar privind-o. Nu numai pentru că era toamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bine să afli de existența noastră, zise Pitic, lovind cu colțul brichetei în masă. Poate n-ar strica un schimb de opinii de-acum încolo. Ce zici? — Pot să-mi dau frâu liber imaginației? — Bineînțeles. Simte-te liber ca pasărea cerului și în largul tău ca în largul mării. Nu poți îngrădi nimănui dreptul ăsta. — Nu aparțineți nici de Sistem, nici de Fabrică. Aveți un cu totul alt mod de a privi lucrurile. Probabil că faceți parte dintr-un grup independent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
început cu ele. Întotdeauna pornim de la ce-i mai bun. Așa procedăm mereu. Am scos o bere din frigider și am privit, resemnat, cum îmi distrugeau apartamentul. 14 La capătul lumii Pădurea Toamna se sfârșea. Într-o bună dimineață, privind cerul, mi-am dat seama că iarna bătea la ușă. Norilor înalți și pufoși le-au luat locul, pe coama de nord, nori grei, negri. Semănau cu un mesager care aducea vești proaste. Toamna a fost ca un vizitator binevenit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
groși, cu atât e mai frig. Cei mai înspăimântători sunt norii care-și întind aripile asemenea păsărilor de pradă. Când apar ei, suntem siguri că ne paște o iarnă cumplită. Uite, cum e cel de acolo, de exemplu. Am scrutat cerul. Deși nu era prea gros, mi-am dat seama imediat despre care nor vorbea Colonelul. Cuprindea toată coama de nord și în mijloc era masiv ca un munte. Semăna cu o aripă de pasăre, gata să se prăvălească din înălțimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]