64,222 matches
-
unei definiții unice, acest lucru nu i-a împiedicat să utilizeze conceptul de inteligență, să elaboreze diverse modalități de evaluare a acesteia, în virtutea cărora au purces firesc la predicții comportamentale. Acest raționament poate fi extrapolat și în cazul personalității. Fiecare teorie oferă o imagine tentantă asupra naturii umane concluziile fiecăreia fiind bazate, de cele mai multe ori, pe rezultatele a numeroși ani de cercetare și de muncă intensă. Toți teoreticienii au ceva important, impresionant și provocator de spus despre abisurile ființei umane. Faptul
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
că ei nu sunt întotdeauna de acord ne obligă să luăm în considerare trei factori pentru a putea să ne explicăm mai facil aceste disensiuni: 1. complexitatea subiectului discutat; 2. contextele istorice și personale diferite în care fiecare din aceste teorii au fost formulate; 3. faptul că psihologia este o disciplină relativ tânără, recent intrată în spațiul științificității. În plus trebuie semnalat faptul că preocuparea privind investigarea personalității este mult mai recentă, primele formulări de o anumită pertinentă le regăsim începând
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
științe câteva zeci de ani (<100 de ani) reprezintă o perioada prea scurtă pentru a permite cristalizări. Interesul acordat azi studiului personalității este deosebit și acest lucru reiese cu ușurință din abundență din studiile prezente în literatura de specialitate. Teoria personalității reflectă așadar o parte esențială a eforturilor continue ale psihologiei de a înțelege natura umană și de face predicții comportamentale. Există desigur și motive personale de a studia teoriile personalității: o curiozitate firească de a știi cât mai mult
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
ușurință din abundență din studiile prezente în literatura de specialitate. Teoria personalității reflectă așadar o parte esențială a eforturilor continue ale psihologiei de a înțelege natura umană și de face predicții comportamentale. Există desigur și motive personale de a studia teoriile personalității: o curiozitate firească de a știi cât mai mult despre propriul comportament. De ce ne comportăm gândim și simțim într-un anumit fel? De ce o persoană este agresivă iar alta inhibată, una plină de curaj iar alta fricoasă, una sociabilă
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
foarte puternică în cei mai mulți dintre noi. Examinarea variatelor perspective asupra personalității ne va permite să dobândim cel puțin un prețios bagaj de informații pentru dificila și nesfârșita sarcină de a ne cunoaște pe noi înșine. Un alt motiv pentru studiul teoriilor personalității este unul practic. Indiferent de domeniul pentru care un individ a optat și în care dorește să facă carieră el lucrează și va lucra cu oameni și pentru oameni. Înțelegerea naturii personalității umane va spori calitatea relațiilor interpersonale atât
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
subalterni sau superiori (Schultz & Schultz,1990). De asemenea, studiul personalității are o valoare practică deosebită și în domeniul psihologiei clinice. O analiză statistică relevă că 74% din universitățile care acordă titlul de Master în psihologie clinică consideră cursul de 'Teoria Personalității' ca fiind unul de importantă crucială în pregătirea studenților. Studiul personalității este de asemenea cotat ca fiind de mare importanță de mai bine de 70% din centrele de sănătate mentală, spitalele și clinicile anchetate (Annis, Tuckev & Bakev,1984
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
devine astfel definiția sa de lucru. Prin urmare demersul nostru are ca obiectiv înțelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate și examinarea unor variate modalități de definire a EU-lui. Psihologii în domeniul personalității acordă o importantă crescută nu doar formulării teoriilor ci în egală măsură și modalităților de evaluare a acesteia. O teorie asupra personalității sugerează modalitățile prin care o mare varietate de date privind persoană pot fi puse alături și sistematizate pentru a dobândi astfel coerență și inteligibilitate. Atunci când ne
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
obiectiv înțelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate și examinarea unor variate modalități de definire a EU-lui. Psihologii în domeniul personalității acordă o importantă crescută nu doar formulării teoriilor ci în egală măsură și modalităților de evaluare a acesteia. O teorie asupra personalității sugerează modalitățile prin care o mare varietate de date privind persoană pot fi puse alături și sistematizate pentru a dobândi astfel coerență și inteligibilitate. Atunci când ne propunem să studiem sistematic și intensiv indivizii, în fapt noi vrem să
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
a dobândi astfel coerență și inteligibilitate. Atunci când ne propunem să studiem sistematic și intensiv indivizii, în fapt noi vrem să știm ce sunt ei, de ce se comportă într-un anumit fel și cum au devenit ceea ce sunt. Ca atare orice teorie asupra persoanei trebuie să fie în măsură să ofere răspunsuri la aceste trei întrebări. Întrebarea “CE” se referă la caracteristicile persoanei și la modul cum este ea organizată în relațiile cu ceilalți. Întrebarea “DE CE” se orientează spre motivele ce particularizează
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
pierdute sau dintr-un sentiment de vinovăție? Întrebarea “CUM” se referă la factorii determinanți ai personalității. În ce mod și în ce măsură forțele genetice și cele ambientale au interacționat pentru a determina structura și funcționarea actuală a personalității. Ca atare o teorie ne poate ajuta să înțelegem în ce măsură, spre exemplu, anxietate este o caracteristică personală, cum s-a dezvoltat această caracteristică de personalitate, de ce anxietatea se relevă doar în anumite contexte și de ce individul adoptă preferențial un anumit comportament atunci când este anxios
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
a părților ci și în cei ai unor procese ce relaționează aceste părți. Similar personalitatea deține procese ce servesc dimensiunii funcționale, ce inițiază și întrețin comportamentele individuale. Sintagma creștere și dezvoltare este puternic relaționată cu cele două concepte anterioare. O teorie privind creșterea și dezvoltare trebuie să ofere cele mai coerente argumente privitoare la modificările structurale de la naștere la maturitate precum și pentru schimbările corespunzătoare ale proceselor personalității, invocând de fiecare dată factorii determinanți. În acest sens diferitele teorii accentuează fie rolul
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
concepte anterioare. O teorie privind creșterea și dezvoltare trebuie să ofere cele mai coerente argumente privitoare la modificările structurale de la naștere la maturitate precum și pentru schimbările corespunzătoare ale proceselor personalității, invocând de fiecare dată factorii determinanți. În acest sens diferitele teorii accentuează fie rolul factorilor genetici fie al celor ambientali (cultură, clasa socială, familie, etc.) ca principali determinanți ai personalității. În concluzie, teoriile asupra personalității pot fi comparate prin intermediul conceptelor pe care acestea le utilizează atunci când oferă răspunsuri la întrebările: ce
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
maturitate precum și pentru schimbările corespunzătoare ale proceselor personalității, invocând de fiecare dată factorii determinanți. În acest sens diferitele teorii accentuează fie rolul factorilor genetici fie al celor ambientali (cultură, clasa socială, familie, etc.) ca principali determinanți ai personalității. În concluzie, teoriile asupra personalității pot fi comparate prin intermediul conceptelor pe care acestea le utilizează atunci când oferă răspunsuri la întrebările: ce, de ce, și cum (?). În modulul introductiv se trasează cadrul teoretic în care se va studia conceptul de personalitate. Importanța studierii personalității rezidă
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
un factor esențial atât în cunoașterea de sine, dar și în cunoașterea celorlalți. Încă de la început ni se atrage atenția că nu există o definire unanim acceptată a conceptului de personalitate, ci mai degrabă diferitele paradigme teoretice au avansat propriile teorii și definiții ale personalității. Dintre aceste teorii, cele care s-au impus în psihologie sunt teoriile psihanalitică, behavioristă, umanistă, cognitivă, teoria trăsăturilor și cea a învățării sociale. Datorită lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axează pe corelarea acestor definiții
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
sine, dar și în cunoașterea celorlalți. Încă de la început ni se atrage atenția că nu există o definire unanim acceptată a conceptului de personalitate, ci mai degrabă diferitele paradigme teoretice au avansat propriile teorii și definiții ale personalității. Dintre aceste teorii, cele care s-au impus în psihologie sunt teoriile psihanalitică, behavioristă, umanistă, cognitivă, teoria trăsăturilor și cea a învățării sociale. Datorită lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axează pe corelarea acestor definiții teoretice cu ceea ce simțul comun desemnează prin
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
ni se atrage atenția că nu există o definire unanim acceptată a conceptului de personalitate, ci mai degrabă diferitele paradigme teoretice au avansat propriile teorii și definiții ale personalității. Dintre aceste teorii, cele care s-au impus în psihologie sunt teoriile psihanalitică, behavioristă, umanistă, cognitivă, teoria trăsăturilor și cea a învățării sociale. Datorită lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axează pe corelarea acestor definiții teoretice cu ceea ce simțul comun desemnează prin termenul de 'personalitate'. La nivelul utilizării cotidiene, personalitatea reprezintă
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
nu există o definire unanim acceptată a conceptului de personalitate, ci mai degrabă diferitele paradigme teoretice au avansat propriile teorii și definiții ale personalității. Dintre aceste teorii, cele care s-au impus în psihologie sunt teoriile psihanalitică, behavioristă, umanistă, cognitivă, teoria trăsăturilor și cea a învățării sociale. Datorită lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axează pe corelarea acestor definiții teoretice cu ceea ce simțul comun desemnează prin termenul de 'personalitate'. La nivelul utilizării cotidiene, personalitatea reprezintă acele caracteristici unice, care ne
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
cu care elementul autohton a trebuit să se lupte. Când acesta a învins, țara a înflorit, iar când a pierdut, viața socială s-a dezorganizat. Eminescu considera că epoca în care trăia era dominată de elementele străine care au impus teoria de „om și om”, teorie care, pentru a deosebi pe omeni între ei, folosește ca măsurătoare banul cosmopolit și înlătură toate deosebirile de rasă, origine și limbă. Eminescu considera că munca era singura soluție prin care se putea contracara influența
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
trebuit să se lupte. Când acesta a învins, țara a înflorit, iar când a pierdut, viața socială s-a dezorganizat. Eminescu considera că epoca în care trăia era dominată de elementele străine care au impus teoria de „om și om”, teorie care, pentru a deosebi pe omeni între ei, folosește ca măsurătoare banul cosmopolit și înlătură toate deosebirile de rasă, origine și limbă. Eminescu considera că munca era singura soluție prin care se putea contracara influența nocivă a păturii superpuse. Dar
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
se realizează un proces de echilibru, care se menține la o temperatură constantă T. În acest caz radiația termică se mai numește și "radiație de temperatură" sau "de echilibru". Mecanismul producerii și absorbției radiațiilor termice se poate explica pe baza teoriei câmpului electromagnetic al lui Maxwell. Materia este formată din atomi și molecule, aranjate într-o structură spațială caracteristică fiecărui material și stare de agregare. Din punct de vedere dinamic, particulele constituente ale materiei (atomi, molecule, electroni, protoni) se află într-
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
și de vibrație. Intensitatea agitației termice este direct proporțională cu temperatura absolută a sistemului, anulându-se la zero absolut (temperatură la care încetează orice formă a mișcării). Atomii constituenți, datorită distribuției spațiale a sarcinii electrice formează dipoli oscilanți, care potrivit teoriei lui Maxwell generează radiații electromagnetice ce sunt emise în spațiul înconjurător. Atât punerea în evidență cât și descrierea cantitativă exactă a generării radiațiilor electromagnetice de către dipolii oscilanți a fost făcută de Heinrich Hertz. Calitativ, cu cât temperatura corpului este mai
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
Mecanica cuantică (sau "Teoria cuantică") este o știință a fizicii care se ocupă cu comportamentul materiei și a energiei la scară atomică și a particulelor subatomice / undelor. Mecanica cuantică este esențială în înțelegerea forțelor fundamentale din natură cu excepția gravitației. Mecanica cuantică stă la baza
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
înalte, sau cele aflate la temperaturi extrem de mici. De-a lungul unui secol de experiențe și știință aplicată, mecanica cuantică s-a dovedit a fi acurată. Către finalul secolului al XIX-lea părea că fizica devenise aproape perfectă, însă apoi teoria acceptată a început să genereze paradox după paradox fapt ce a dus la modificări radicale ale concepțiilor legate de fundamentele fizicii. Modelul după care oamenii explicau fenomenele ce aveau loc la scara lor de spațiu și de timp eșua în
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
în a explica fenomenele ce au loc la scară foarte mică, foarte mare sau cele care au loc cu o viteză extrem de ridicată. Modul de a privi universul prin ochii unui observator uman obișnuit a fost transformat în observații și teorii care preziceau corect fenomene care explicate prin fizica clasică generau rezultate imposibile. Însă astfel s-a creat imaginea unui univers care intra puternic în contradicție cu tot ceea ce oamenii știau până atunci. La nivelul macrocosmosului, teoria relativității le-a arătat
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
transformat în observații și teorii care preziceau corect fenomene care explicate prin fizica clasică generau rezultate imposibile. Însă astfel s-a creat imaginea unui univers care intra puternic în contradicție cu tot ceea ce oamenii știau până atunci. La nivelul macrocosmosului, teoria relativității le-a arătat oamenilor că timpul nu se scurge cu aceași viteză pentru toți observatorii, că materia poate fi transformată în energie și vice-versa, că două obiecte care fiecare se mișcă cu o viteză mai mare decât jumătate din
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]