64,222 matches
-
că mecanica matricială a lui Heisenberg și propria sa mecanică a undelor generau rezultate echivalente: din punct de vedere matematic ele erau de fapt aceași teorie. Totuși, nu amândoi oamenii de știință erau de acord cu interpretările fizice ale acestor teorii. Heisenberg nu vedea nici o problemă în existența saltului cuantic al electronului de pe o orbită pe alta, în timp ce Schrödinger spera că o teorie bazată pe proprietățile undelor va permite evitarea acelui "nonsens despre salturile cuantice" (cu cuvintele lui Wilhelm Wien ). În
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
de fapt aceași teorie. Totuși, nu amândoi oamenii de știință erau de acord cu interpretările fizice ale acestor teorii. Heisenberg nu vedea nici o problemă în existența saltului cuantic al electronului de pe o orbită pe alta, în timp ce Schrödinger spera că o teorie bazată pe proprietățile undelor va permite evitarea acelui "nonsens despre salturile cuantice" (cu cuvintele lui Wilhelm Wien ). În 1927, Heisenberg a făcut o nouă descoperire bazându-se pe teoria sa cuantică care a avut consecințe practice ulterioare referitoare la acest
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
electronului de pe o orbită pe alta, în timp ce Schrödinger spera că o teorie bazată pe proprietățile undelor va permite evitarea acelui "nonsens despre salturile cuantice" (cu cuvintele lui Wilhelm Wien ). În 1927, Heisenberg a făcut o nouă descoperire bazându-se pe teoria sa cuantică care a avut consecințe practice ulterioare referitoare la acest nou mod de a privi materia și energia la nivel atomic. În formula mecanicii matriciale Heisenberg a descoperit o eroare sau o diferență de h/4formula 21 între poziție și
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
viitor nu poate fi determinat, ci poate fi descris doar un set de posibilități. Aceste noțiuni care decurg din principiul incertitudinii se aplică doar la nivel subatomic și este o consecință a dualității undă-particulă. Oricât de ne-intuitivă poate părea, teoria mecanicii cuantice împreună cu principiul său de incertitudine sunt responsabile pentru uriașele dezvoltări din lumea tehnologiei care merg de la componentele pentru computere la lumina fluorescentă sau tehnicile de scanare ale corpului uman. Ecuația de undă a lui Schrödinger, cu funcția sa
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
unui atom de hidrogen. Observațiile arătau că un electron avea mai multă energie pe orbita sa decât cea provenită din momentul său magnetic, așa cum fusese descris până atunci. La începul anului 1925, tinerii fizicieni Uhlenbeck și Goudsmit au prezentat o teorie prin care spuneau că electronul se rotește în spațiu asemenea Pământului care se rotește în jurul propriei axe. Această rotație generează energia care lipsea din explicațiile anterioare și permite ca doi electroni să se afle pe aceași orbită dacă spinul lor
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
a unui vacumm dinamic. Asta a condus la apariția teroriei câmpurilor cuantice ale particulelor multiple. În 1930, Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, care combină mecanica matriceală a lui Heisenberg, mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a rămas la fel de valoroasă până azi. Toate dezvoltările teoriei cuantice de mai sus s-au bazat
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
particulelor multiple. În 1930, Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, care combină mecanica matriceală a lui Heisenberg, mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a rămas la fel de valoroasă până azi. Toate dezvoltările teoriei cuantice de mai sus s-au bazat în principal pe spectrul atomic al atomului de hidrogen. Aceasta se datorează faptului
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a rămas la fel de valoroasă până azi. Toate dezvoltările teoriei cuantice de mai sus s-au bazat în principal pe spectrul atomic al atomului de hidrogen. Aceasta se datorează faptului că fiecare atom al fiecărui element produce un spectru atomic unic atunci când lumina ce provine de la fiecare tip de element
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
caz, liniile spectrale ale atomului indică orbitele electronilor și energiile pe care aceștia ar trebui să le aibă. Studierea acestor analize spectrale, mai întâi ale atomului de hidrogen și mai apoi ale celui de heliu, au stat la baza dezvoltării teoriei cuantice. De aceea, formulele matematice au fost dezvoltate pentru a descrie imaginea spectrului atomic. Din acest motiv se spune uneori că mecanica cuantică este o formă a fizicii matematice. Albert Einstein a respins Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg deoarece părea
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
mai criticat niciodată interpretarea Copenhaga în termeni tehnici, însă nu a încetat niciodată s-o facă în termeni filozofici, pe tema realismului și a localizării (de ex., a combătut ideea acțiunii la distanță). Einstein, încercând să arate în ce mod teoria cuantică nu este o teorie completă, a afirmat că dacă două sau mai multe particule au interacționat în trecut atunci ele pot prezenta corelații puternice mai târziu când se efectuează măsurători diverse asupra lor. El a dorit astfel să arate
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
în termeni tehnici, însă nu a încetat niciodată s-o facă în termeni filozofici, pe tema realismului și a localizării (de ex., a combătut ideea acțiunii la distanță). Einstein, încercând să arate în ce mod teoria cuantică nu este o teorie completă, a afirmat că dacă două sau mai multe particule au interacționat în trecut atunci ele pot prezenta corelații puternice mai târziu când se efectuează măsurători diverse asupra lor. El a dorit astfel să arate că interacțiunile pot fi explicate
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
și în nici un caz printr-o "acțiune la distanță ciudată". Acest argument este dezvoltat într-o lucrare celebră numită azi Paradoxul EPR (Einstein-Podolsky-Rosen, 1935). Presupunând ca fiind adevărat ceea ce azi este denumit "realism local", EPR au încercat să arate folosind teoria cuantică că particulele posedă atât poziție cât și moment, în vreme ce conform interpretării Copenhaga, doar una dintre aceste proprietăți poate exista în mod real și asta doar în momentul în care este măsurată. Einstein a considerat această concluzie o dovadă că
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cuantică că particulele posedă atât poziție cât și moment, în vreme ce conform interpretării Copenhaga, doar una dintre aceste proprietăți poate exista în mod real și asta doar în momentul în care este măsurată. Einstein a considerat această concluzie o dovadă că teoria cuantică este incompletă prin faptul că nu explică proprietăți fizice care există în mod obiectiv în natură. Această caracteristică a teoriei cuantice și care conduce la paradoxul amintit se numește legătură cuantică. Legătura cuantică se referă la situațiile în care
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
mod real și asta doar în momentul în care este măsurată. Einstein a considerat această concluzie o dovadă că teoria cuantică este incompletă prin faptul că nu explică proprietăți fizice care există în mod obiectiv în natură. Această caracteristică a teoriei cuantice și care conduce la paradoxul amintit se numește legătură cuantică. Legătura cuantică se referă la situațiile în care proprietățile câtorva obiecte distincte nu pot fi descrise în mod separat unele de altele, chiar și ținând cont de istoricul interacțiunilor
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
în mecanica cuantică diferă foarte mult de experiența noastră cotidiană, ceea ce aduce cu sine o anumită lipsă de încredere. Se știe azi că o mare parte dintre fizicile clasice sunt de fapt cazuri speciale ale mecanicii cuantice și/sau ale teoriei relativității. Dirac a introdus noțiuni de relativitate în fizica cuantică astfel încât să poată trata și evenimente care au loc la o viteză apropiată de cea a luminii. Fizica clasică, pe de altă parte, descrie coerent atracția dintre mase (gravitația) și
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
să poată trata și evenimente care au loc la o viteză apropiată de cea a luminii. Fizica clasică, pe de altă parte, descrie coerent atracția dintre mase (gravitația) și nimeni nu a fost încă capabil să introducă gravitația într-o teorie unificată cu acuala teorie cuantică relativistă. Un alt fapt interesant, conform principiului corespondenței și teoremei lui Ehrenfest în timp ce un sistem devine mai extins sau masa sa crește (acțiune » h ) tinde să se manifeste preponderent dinamica clasică (cu mici excepții precum
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
evenimente care au loc la o viteză apropiată de cea a luminii. Fizica clasică, pe de altă parte, descrie coerent atracția dintre mase (gravitația) și nimeni nu a fost încă capabil să introducă gravitația într-o teorie unificată cu acuala teorie cuantică relativistă. Un alt fapt interesant, conform principiului corespondenței și teoremei lui Ehrenfest în timp ce un sistem devine mai extins sau masa sa crește (acțiune » h ) tinde să se manifeste preponderent dinamica clasică (cu mici excepții precum în cazul hiperfluidității). Acesta
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
precum în cazul hiperfluidității). Acesta este motivul pentru care putem în mod normal ignora mecanica cuantică când analizăm obiectele și evenimentele de la scara noastră de mărime; descrierea clasică este suficientă pentru asta. Chiar și așa, încercarea de a explica logic teoria cuantică este un proces continuu care a generat mai multe interpretări ale mecanicii cuantice, pornind de la convenționala Interpretare Copenhaga până la cea a variabilelor ascunse și Interpretarea multiple-lumi. Se pare că vor apărea mereu noi interpretări filozofice ale acestui subiect; în
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
care a generat mai multe interpretări ale mecanicii cuantice, pornind de la convenționala Interpretare Copenhaga până la cea a variabilelor ascunse și Interpretarea multiple-lumi. Se pare că vor apărea mereu noi interpretări filozofice ale acestui subiect; în orice caz succesul practic al teoriei este de necontestat. Fără îndoială, teoria cuantică nu are rival în a explica fenomene empirice cunoscute, în a prezice descoperiri noi și a explica (înglobând) alte teorii. Predicțiile empirice ale teoriei cuantice (în mod special electrodinamica) au fost confirmate de
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
ale mecanicii cuantice, pornind de la convenționala Interpretare Copenhaga până la cea a variabilelor ascunse și Interpretarea multiple-lumi. Se pare că vor apărea mereu noi interpretări filozofice ale acestui subiect; în orice caz succesul practic al teoriei este de necontestat. Fără îndoială, teoria cuantică nu are rival în a explica fenomene empirice cunoscute, în a prezice descoperiri noi și a explica (înglobând) alte teorii. Predicțiile empirice ale teoriei cuantice (în mod special electrodinamica) au fost confirmate de mai multe ori decât în cazul
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
mereu noi interpretări filozofice ale acestui subiect; în orice caz succesul practic al teoriei este de necontestat. Fără îndoială, teoria cuantică nu are rival în a explica fenomene empirice cunoscute, în a prezice descoperiri noi și a explica (înglobând) alte teorii. Predicțiile empirice ale teoriei cuantice (în mod special electrodinamica) au fost confirmate de mai multe ori decât în cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
ale acestui subiect; în orice caz succesul practic al teoriei este de necontestat. Fără îndoială, teoria cuantică nu are rival în a explica fenomene empirice cunoscute, în a prezice descoperiri noi și a explica (înglobând) alte teorii. Predicțiile empirice ale teoriei cuantice (în mod special electrodinamica) au fost confirmate de mai multe ori decât în cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există însă o abordare general
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
are rival în a explica fenomene empirice cunoscute, în a prezice descoperiri noi și a explica (înglobând) alte teorii. Predicțiile empirice ale teoriei cuantice (în mod special electrodinamica) au fost confirmate de mai multe ori decât în cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există însă o abordare general acceptată a relativității generalizate prin prisma cuanticii câmpurilor. O teorie unitară care să combine relativitatea generalizată cu mecanica
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
fenomene empirice cunoscute, în a prezice descoperiri noi și a explica (înglobând) alte teorii. Predicțiile empirice ale teoriei cuantice (în mod special electrodinamica) au fost confirmate de mai multe ori decât în cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există însă o abordare general acceptată a relativității generalizate prin prisma cuanticii câmpurilor. O teorie unitară care să combine relativitatea generalizată cu mecanica cuantică relativistă este cel mai
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
a explica (înglobând) alte teorii. Predicțiile empirice ale teoriei cuantice (în mod special electrodinamica) au fost confirmate de mai multe ori decât în cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există însă o abordare general acceptată a relativității generalizate prin prisma cuanticii câmpurilor. O teorie unitară care să combine relativitatea generalizată cu mecanica cuantică relativistă este cel mai important țel al fizicii teoretice contemporane. <br> Persons important
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]