61,760 matches
-
abbasid Al-Ma’mun. Acesta a emis concepția referitoare la caracterul creat al Coranului, potrivit căreia orice persoană care se afla în funcția de judecător trebuia să adere la acest concept, califul încercând prin această metodă să își impună autoritatea religioasă făcând presiuni chiar și asupra savanților pentru a adopta acest curent, Mu’tazila, conform căruia Coranul era creat și nu revelat/increat. S-a înființat un tribunal inchizitorial (mihna) care avea ca rol judecarea celor care se opuneau aderării la
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
Muhammad), relatate de către : "Mesagerul lui Dumnezeu" "a spus: “Dumnezeu Atotputernicul a spus, ‘Oricine are o neînțelegere cu un prieten (wali) al Meu, îi declar război. Supusul Meu nu se apropie de Mine cu nimic mai iubit de către Mine decât îndatoririle religioase pe care i le-am impus; și supusul Meu continuă să se apropie de Mine cu muncă și mai multă ca să îl iubesc; Și atunci când îl iubesc, Eu îi sunt auzul cu care aude, vederea cu care vede, mâna sa
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
ar fi vorbit unei fiice din clanul lor, Salma”, care avea peste 20 de ani. Pe 22 iunie 2002, Shakkur a fost răpit, bătut și violat de către membri ai tribului Mastoi. Mollah-ul, Abdul Razzak, prin prestigiul oferit de funcția sa religioasă, era singurul care avea dreptul să intervină. Acesta nu a obținut eliberarea băiatului și, din acest motiv, tatăl lui Shakkur, Ghulam Farid Jat, a mers la poliție pentru a depune plângere. Cei din clanul Mastoi, jigniți că un țăran din
Mukhtaran Bibi () [Corola-website/Science/334289_a_335618]
-
au referit, în ceea ce privește numele lui, la Tawbăn, al-Fayd sau Fayyăd. Dū l-Nūn era o poreclă. Tatăl (numele lui a fost Ibrahim sau Ahmad) sfântului egiptean era născut în Nubia și era un mawlă din tribul Quraish. Căutând educație spirituală și religioasă, Dhūl-Nūn al-Misrī s-a mutat la un moment dat la al-Fustăt. Conform surselor cercetate de Michael Ebstein, Dhūl-Nūn al-Misrī a făcut multe călătorii în scopuri ascetice și mistice, călătorii numite siyăhăt, el ar fi făcut călătorii în Siria, mai precis
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
Armenia, în Sinai și deșerturi. Dhūl-Nūn al-Misrī a murit în al-Gīza, unde se consideră că a și locuit și a predat învățătura sa. Michael Ebstein a menționat că sfântul egiptean a fost înmormântat în al-Fustăt și că devenise o personalitate religioasă renumită în al-Fustăt și în împrejurime și că în secolele următoare mormântul său a fost un loc de pelerinaj. Michael Ebstein a menționat mai multe variante găsite în sursele de informare cercetate pentru data morții, dar dintre toate variantele a
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
de hadith-urile vulnerabile și în cazuri foarte rare, de analogie. , spre deosebire de cea hanefită și cea malekită, respinge ca sursă a legii islamice, opinia personală a juriștilor, considerând că acest lucru duce la abuz. Ibn Hanbal a respins posibilitatea unui consens religios obligatoriu (ijma). Totuși, a acceptat posibilitatea unui consens, acela al primelor generații de musulmani. Ulterior, adepții școlii hanbalite au dezvoltat sensul termenului „consens”, Ibn Taymiyyah extinzându-l până la ultimele generații, în același timp, limitându-l doar la învățații religiei. Ibn
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
centrală pentru cei afectați este apariția unui gând sau a unei întrebări intruzive și tulburătoare, o imagine mentală nedorită sau inadecvată sau a unui impuls înfricoșător care cauzeaza persoanei în cauză o anxietate extremă deoarece este total opus unor credințe religioase stricte, unor valori morale sau unor norme sociale. Fricile asociate cu TOC-ul principal obsesiv au tendința de a fi mult mai personale și mai înspăimântătoare pentru bolnav decât fricile unei persoane cu TOC tradițional. Fricile TOC-ului pur obsesiv
Tulburare obsesiv-compulsivă principal obsesivă () [Corola-website/Science/334295_a_335624]
-
(în ; n. 25 decembrie 1963, Șoldănești) este un scriitor, publicist, politolog, doctor în istorie și politician din Republica Moldova, care în perioada 2010-2014 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Din 1991 cercetează problemele politice, social-economice, inter-etnice și religioase din spațiul ex-sovietic, fiind specializat pe regiunile de conflict, „punctele fierbinți” și extremismul religios. Este bine-cunoscut în spațiul lingvistic rus, fiind adesea prezentat drept politolog rus. s-a născut într-o familie mixtă din Șoldănești, dintr-un tată georgian, și
Zurab Todua () [Corola-website/Science/334309_a_335638]
-
politolog, doctor în istorie și politician din Republica Moldova, care în perioada 2010-2014 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Din 1991 cercetează problemele politice, social-economice, inter-etnice și religioase din spațiul ex-sovietic, fiind specializat pe regiunile de conflict, „punctele fierbinți” și extremismul religios. Este bine-cunoscut în spațiul lingvistic rus, fiind adesea prezentat drept politolog rus. s-a născut într-o familie mixtă din Șoldănești, dintr-un tată georgian, și o mamă moldoveancă. Tatăl său, Djumberi Todua, este și el politician comunist, fiind deputat
Zurab Todua () [Corola-website/Science/334309_a_335638]
-
legislatura a XV-a (2001-2005). În anii 1990, Zurab Todua a fost corespondent special, apoi observator (recenzor) al ziarelor „Панорама” ("Panorama"), „Россия” ("Rossia") și „Новая газета” ("Novaia gazeta") din Rusia. A fost colaborator știițific al Centrului de cercetări civilizaționale și religioase de pe lângă Academia de Științe a Rusiei (1998 - 2001) și colaborator știițific al Institutului de Religie și Politică (Moscova, 2002-2007).
Zurab Todua () [Corola-website/Science/334309_a_335638]
-
distanțându-se substanțial de concepția tradițională ale celor două mari rituri, sunnismul și șiismul . După cum sugerează și numele, coranism (în arabă: قُرْآنِيّة, de la القُرْآن, Coranul), adepții acestei orientări religioase consideră Coranul singura sursă a credinței islamice autentice. Conform coraniștilor, legea islamică (sharia, شريعة), așa cum este înțeleasă de către majoritatea musulmanilor și - implicit - școlile teologice (madhhadb - مَذْهَب) sunt privite cu suspiciune, deoarece se bazează într-
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
Khalifa (a cărui desitanțare de islamul tradițional nu s-a limitat la hadith, ci a implicat și eliminarea a două versete din Coranul însuși care nu se potriveau modelului său matematic al cărții sfinte bazat pe cifra 19 ); sau minoritatea religioasă din nordul Nigeriei „Kala Kato” (tradus literalmente ca „Un simplu om a spus-o” - cu referire la profetul Muhammad) . Coraniștii mai pot fi denumiți și „أهل القرآن” („Poporul Coranului”), deși mulți refuză să adopte acest apelativ, considerându-se pur și
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
încă trăiau. La 18 ianuarie 1486, nepoata lui Cecily, Elizabeth de York, fiica cea mare a lui Eduard al IV-lea s-a căsătorit cu Henric al VII-lea și a devenit regină a Angliei. Cecily s-a dedicat îndatoririlor religioase și reputația ei de evlavie vine de la această perioadă.
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
(n. 30 august 1846, Podoleni, Neamț - d. 1907, București) a fost un compozitor și un profesor român, care s-a remarcat prin creearea în spirit național a unor cântece bisericești. S-a afirmat ca puternică personalitate a muzicii religioase corale, aflându-se printre primii compozitori ai acestui gen de muzică. A studiat mai întâi la Școala de cântări bisericești aflată la Mănăstirea Neamț și mai apoi la Conservatorul de Muzică, unde a studiat sub oblăduirea profesorului și muzicianului Eduard
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
a victimelor Holocaustului, care se referă în primul rând la milioanele de victime din rândul poporului evreu, dar și la alți oameni supuși planurilor de exterminare naziste, precum romi și membri ai altor categorii etnice, (ex.prizonieri de război sovietici]),religioase, de orientare sexuală (de pildă homosexuali), sau handicapați (ex.înapoiați mentali și bolnavi psihici), etc. În anul 1947 Șef Rabinatul Palestinei a înființat un comitet însărcinat cu alegerea unor date posibile pentru o zi memoriala consacrată victimelor Holocaustului.Comitetul a
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
8 Av în 1942 au început naziștii deportarea evreilor din Varșovia spre lagărele de exterminare. Altă dată a fost 14 Nisan, aniversarea zilei izbucnirii răscoalei din ghetoul evreiesc al Varșoviei (19 aprilie 1943). Ambele date au fost respinse din motive religioase: 8 Av fiind o zi înaintea marelui post de Tisha B'Av consacrat distrugerii Templului din Ierusalim de către români, iar 14 Nisan corespunzând ajunului sărbătorii de Pesah (Paștele evreiesc). În decembrie 1949, Șef Rabinatul Statului Israel recent înființat,sub conducerea
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
în luna Tevet (Asará beTevét), care este o zi de doliu și de post în memoria începutului asediului Ierusalimului de către regele babilonean Nabucodonosor al II-lea la finele secolului al VI-lea î.e.n. Conform acestei decizii a rabinatului, prima ceremonie religioasă oficială de comemorare a Zilei Holocaustului a avut loc în Israel la 28 decembrie 1949. În acea zi rămășițele pământești a mii de evrei aduse de la Lagărul de concentrare Flossenbürg de lângă München, au fost aduse pentru înmormântare la un cimitir
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
fața locului o slujbă divină și o lecție de Talmud. În seara aceea la ora 21.30 la Radio Vocea Israelului s-a transmis o emisiune specială despre Holocaust . În decembrie 1950 s-au ținut circa 70 de asemenea ceremonii religioase pe tot cuprinsul Israelului, sub egida Șef Rabinatului, a asociațiilor fostelor comunități evreiești din Europa și a armatei israeliene. Majoritatea au cuprins ceremonii de îngropare a unor rămășițe pământești ale celor pieriți Statul nu era încă implicat direct în aceste
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
ziua izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. În aprilie 1951 a fost în cele din urmă aleasă ziua de 27 Nisan, deoarece ea se află la o săptămână după terminarea sărbătorii de Pesah, sărbătoarea Libertății (date simbolice prin prisma religioasă), si la o săptămână înaintea Zilei Amintirii Eroilor Israelului și a Zilei Independenței Israelului (date simbolice prin prisma națională), și cade în timpul numărătorii Omer care este în tradiția evreiască o perioadă de doliu. Ziua de 27 Nisan a devenit Yom
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
și primul ministru al Israelului rostesc discursuri, supraviețuitori ai Holocaustului aprind șase făclii simbolizând cele șase milioane de fii și fiice ale poporului evreu omorâți în Holocaust, iar șefii rabini ai Israelului recita rugăciuni. De au loc ceremonii sau servicii religioase în școli, baze militare și alte organizații publice și comunitare. În ajunul zilei de Yom Hashoá, locurile de distracții publice sunt închise conform legii.Televiziunea transmite filme documentare și programe de interviuri legate de Holocaust, pe canalele de radio se
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
al doilea război mondial și Holocaust Decizia Knesetului din 21 aprilie 1951 de a alege 27 Nisan că Yom Hashoa a făcut abstracție de hotărârea prealabilă a Șef Rabinatului din 1949. O parte din evreii ortodocși, în tabăra național-religioasă (sionismul religios), comemorează și ei Holocaustul cu ocazia Yom Hashoá. În spiritul tradiției ortodoxe evreiești, Șef rabinatul Israelului la început și diverși rabini ortodocși s-au împotrivit comemorării Holocaustului în luna Nisan, care este, în general, (în ciuda numărătorii Omer) o lună a
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
există o autoritate care să poată institui noi zile de doliu colectiv pentru generațiile următoare, așa cum a fost în antichitate. Câțiva rabini ultraortodocși că Michael Dov Ber Weissmandl, Shlomo Halberstam (al treilea rabin din Bobov), Shimon Schwab, au scris elegii religioase - kinnot- închinate martirilor Holocaustului, care au fost intercalate în ceremonialul postului de 9 Av. Alți evrei ortodocși, mai ales ultraortodocși, din obști haredim, inclusiv hasidim au stabilit zile de comemorare proprii. Alții din rîndurile lor s-au pronunțat pentru comemorarea
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
Koldicevo, în care au fost omorâți mulți din hasidimii Slonim în frunte cu rabinul lor, Shlomo Yehoshua Weinberg. Unele cărți de rugăciune ortodoxe moderne recomandă rostirea anumitor rugăciuni sau psalmi cu ocazia Yom Hashoá. În vreme ce majoritatea evreilor ortodocși moderni, sioniști religioși și neo-ortodocși respectă momentul public de reculegere la sunetul sirenei de Yom Hashoá, în ariile locuite de evreii ultraortodocși (haredim) ziua de Yom Hashoá este cu totul ignorată. Oamenii nu se opresc la auzul sirenei, acest lucru fiind considerat un
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
de Brandenburg-Kulmbach. În urma căsătoriei cu Ernest Frederic al III-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen ea a devenit Ducesă de Saxa-Hildburghausen. Louise a fost descrisă de diplomații străini ca o persoană plină de viață, nu prea bine adaptată la curtea rigidă și religioasă a părinților ei. Relațiile dintre ea și părinți nu au fost bune din cauza personalității lor diferite. Ei îi displăceau obiceiurile stricte de la curte; tatăl ei s-a plâns de "natură ei rebelă" într-o scrisoare către prietenul său, contele Christian
Louise a Danemarcei (1726–1756) () [Corola-website/Science/334443_a_335772]
-
afecțiunea populației olandeze. Ea a fost cunoscută ca o femeie inteligentă și sensibilă și a fost de multe ori numită cu drag "Marijke Meu". După o vizită în 1736, Marie Louise a menținut o corespondență, în "abominabila franceză", cu reformatorul religios și social Nicolaus Ludwig Zinzendorf. O femeie profund religioasă, ea a oferit sanctuar pentru protestanți persecutați care au fugit de habsburgii catolici. Din 1759 până la moartea ei în 1765, Marie Louise a servit ca regentă și pentru tânărul ei nepot
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]