64,222 matches
-
mai multe ori decât în cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există însă o abordare general acceptată a relativității generalizate prin prisma cuanticii câmpurilor. O teorie unitară care să combine relativitatea generalizată cu mecanica cuantică relativistă este cel mai important țel al fizicii teoretice contemporane. <br> Persons important for discovering and elaborating quantum theory:
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
modele principale pe scriitorii de limbă latină (unii transpuși și în ""volgare""), [[Marcus Tullius Cicero|Cicero]] pentru proză și [[Publius Vergilius Maro|Virgiliu]] pentru poezie, împotriva [[eclectism]]ului lui [[Giovan Francesco Pico]], care apăra idea imitării mai multor modele, preluând teoria denumită "docta varietas" pe care [[Agnolo Poliziano]] o susținuse în polemica cu [[Paolo Cortesi]]. În același timp a fost inițiatorul [[petrarchism]]ului pentru literatura în limba italiană, propunând stilul poetului florentin ca exemplu de perfecțiune lirică. Cât privește proza, Bembo
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
care participă Carlo Bembo, fratele lui Pietro, Giuliano Medici, Ercole Strozzi și Federico Fragoso. Strozzi își exprimă disprețul față de limba vorbită, "il volgare", considerându-o primitivă și grosolană, fapt care provoacă o reacție promptă a lui Carlo Bempo, exponentul propriilor teorii ale lui Pietro Bembo în cursul acestor discuții. Nu se poate afirma lipsa unei tradiții literare a limbii populare "vulgare" (lat.: "vulgus" = popor), dimpotrivă, în dialectul toscan s-au scris opere valoroase începând cu secolul al XIV-lea, dialect care
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
prin care limba italiană a atins o perfecțiune maximă. În ultima parte a lucrării sunt fixate regulile gramaticale ale limbii italiene literare. Această operă a lui Pietro Bembo reprezintă "manifestul" fundamental al [[clasicism]]ului secolului al XVI-lea, sinteză între teorie stilistică, critică literară și gramatică. [[File:Bembo - Sogno, circa 1492-1494 - 2956245 ib00304100 Scan00002.tif|thumb|"Sogno", 1492-1494]] [[Categorie:Poeți italieni]] [[Categorie:Umaniști italieni]] [[Categorie:Eseiști italieni]] [[Categorie:Istorici italieni]] [[Categorie:Nașteri în 1470]] [[Categorie:Decese în 1547]]
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
Gânditorul (1880) lui Auguste Rodin. Despre „bătrânii” lui Vida Gheza, gravi și robuști, critica de specialitate a consemnat: „În limbajul sculpturii, toate se exprimă prin calmul obiectiv și mut al formei, care ne poartă adeseori spre zările spațiilor libere de teorii și interpretări, la marginea cărora se află imperturbabilul Sfinx. Ca și acesta, bătrânii lui Vida fac punte între viață și moarte. Cu înfățișarea lor exterioară dezolantă, acești oameni colțuroși sunt totuși blânzi ca o adiere, iar elocvența lor misterioasă e
Sfatul bătrânilor din Baia Mare () [Corola-website/Science/314154_a_315483]
-
obține lăsând Δ"λ" -> 0: formula 27 ceea ce reprezintă ecuația (W), dacă se ține seama de (2). Formula lui Wien (W) a jucat un rol central în argumentele care au dus la „descoperirea” cuantelor. Wien a obținut pentru contribuțiile sale la teoria radiației Premiul Nobel pentru fizică în 1911. În prezent, în cursurile de fizică, formula lui Planck (P) este dedusă direct în limbajul mecanicii cuantice; cum ea satisface automat constrângerile legilor lui Wien, importanța acestora în istoria fizicii nu este suficient
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
Comunismul creștin este o formă de comunism religios, care pornește de la creștinism. Acest tip de comunism este o teorie teologică și politică în conformitate cu care învățătura dată de Iisus Hristos obligă creștinii să afirme comunismul drept sistem social ideal. Deși nu există un consens unanim asupra momentului în care a fost fondat comunismul creștin, mulți comuniști creștini susțin că, în conformitate cu
Comunism creștin () [Corola-website/Science/314181_a_315510]
-
EURO = 666 în cod ASCII). Atât de mult s-a abuzat de numărul 666, preluat până și de formații heavy metal, încât reacția superstițioasă față de acest număr a căpătat o denumire tehnică, derivată din denumirea greacă a numărului: hexakósioi-hexékonta-hexafobia. O teorie a conspirației pune nașterea lui Antihrist în legătură cu scenariul Christos-Magdalena, din cărțile "Holy Blood", "Holy Grail" și Codul lui Da Vinci, scenariu considerat de unii ca fiind o înșelăciune folosită de societăți secrete pentru a promova pe viitorul lor rege merovingian
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
care totalizează 666 în greacă: "LATEINOS" (latin, aluzie la fiara romană din Daniel 7) și "TEITAN" (Titan), despre care crede că este un nume tainic al Soarelui și un simbol al tiraniei și răzbunării. Înainte de evanghelicii de astăzi și de teoria lui Ribera, Irineu credea că acest Antihrist, după ce va fi pustiit toată lumea, va domni timp de trei ani și jumătate și se va așeza în templu, la Ierusalim. La sfârșitul acestei perioade, Se va arăta Domnul pe nori, trimițând pe
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
în treacăt, după Filocalia, Viețile Sfinților și altele asemenea. Poziția standard protestantă, din secolul al XVI-lea până la 1900, a fost că Antihristul este Oficiul Papal. Ca răspuns la această provocare foarte serioasă, iezuitul Francisco Ribera (1588) a dezvoltat o teorie catolică, pe care cardinalul Bellarmine a perfecționat-o, în acord cu părinții greci și latini: Antihrist, un personaj malefic, avea să vină chiar înainte de sfârșitul lumii și să fie acceptat și întronat de evrei în templul de la Ierusalim. Cei mai mulți neoprotestanți
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
paternității de care vor suferi aproape toți exegeții. Istoricul A.D. Xenopol (1847-1920) indică Moldova drept loc de obârșie a Mioriței, iar Gheorghe Maior propune loc de baștină al baladei zona Oituz, la nord de Munții Vrancei. Fidel susținător al primei teorii alecsandriene, Ovid Densușianu (1922) pledează pentru originea vrânceană, deși el se trage din părțile Făgărașului. Mihail Sadoveanu (1944, născut la Pașcani) - a fost consecvent în elogierea Vrancei: „Această Mioriță așa de suavă, așa de artistică, unică între cântecele popoarelor, prin
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
după prozatorul ardelean Ioan Slavici - frumusețile munților din Transilvania și Muntenia” Profesor universitar în capitala Moldovei, Aron Densușianu (1895) nu uită nici o clipă zona sa de baștină (născut la Densuș, județul Făgăraș), motiv pentru care nu va ezita să respingă teoria odobesciană, a obârșiei în spațiul macedo-român, și să formuleze o aserțiune privind originea mocănească a Mioriței. Ținutul Făgărașului și al Mărginimii Sibiului, pastoral prin excelență, i-a inspirat lui Aron Densușianu scenarii suficient de vrednice pentru a fi crezute. Multe
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
o găsim în patriotismul local al culegătorului”. Adrian Fochi (1964), în capitolul rezervat concluziilor, pledează cu convingere pentru cauza variantelor transilvănene. Deoarece afirmațiile sale aveau greutatea și autoritatea dată de cercetarea a 930 de texte (cuprinse în prima antologie națională), teoria sa a bulversat întregul sistem de analize efectuate până atunci: „Credem că prima versiune a Mioriței s-a născut în zona de Nord Est a Transilvaniei, în regiunea dintre Munții Rodnei și Munții Călimanului, unde și astăzi circulă cu destulă
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
Est a Transilvaniei, în regiunea dintre Munții Rodnei și Munții Călimanului, unde și astăzi circulă cu destulă intensitate în forma sa cea mai simplă” (p. 539). Ovid Densușianu (1922) s-a dovedit a fi un deschizător de drum în schițarea teoriei involuției, dar beneficiază de circumstanțe atenuante, deoarece la începutul secolului numărul variantelor-colind publicate era extrem de redus: „ ... Prin unele părți, în special în Ardeal, ea (Miorița) se mai aude schimbată în colind, numai în câteva versiuni scăzute și monotone.” Pavel Apostol
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
transilvăneană, nici moldoveană ( ... ), ci este o creație general românească, angajând stilul oral românesc, care e unul singur pentru tot poporul acesta”. Deși punctul terminus al discuțiilor va fi cu siguranță acesta, cercetătorii nu vor renunța la savoarea de a analiza teoriile legate de geneză, poligeneză sau existența unui presupus fond primar comun al întregului spațiu românesc, potrivit căruia oriunde pe cuprinsul acestui spațiu ar fi putut să ia naștere Miorița, un fond suficient de puternic și motivat pentru a-și pune
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
și este un mit reprezentativ difuzat în peste o mie de variante răspândite în toate colțurile țării - a creat inevitabil un orizont de așteptare potrivit căruia cântecul mioritic trebuie să aibă o vechime apreciabilă. Cu toate acestea nu au lipsit teoriile care plasează momentul genezei în istoria recentă a poporului român, iar cele mai pertinente argumente se opresc la perioada medievală. Utilizând "metoda lingvistică", Duiliu Zamfirescu(1909) a ajuns la concluzia că balada este relativ modernă. Concluzia este justă raportată la
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
ramuri române”, „epocă străveche de unitate primitivă a neamului, anterioară separării dialectelor principale ale limbii, deci la sfârșitul mileniului I”. Ultimul exponent al exegeților "versiunii-baladă" (din această cronologie), care situează geneza Mioriței într-o perioadă precreștină, este Constantin Brăiloiu(1946). Teoria etnomuzicologului pornește de la "motivul tânărului nelumit" (nunta funerară, alegoria morții), motiv regăsit exclusiv în variantele extra-carpatice. Iar geneza corespunde acestei perioade, deoarece obiceiul nunții postume „era practicat, probabil, chiar înainte de pătrunderea creștinismului pe teritoriul țării noastre”. O altă motivație este
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
în unele variante, merge până la respingerea fățișă a însoțirii ceremonialului de înmormântare cu obiecte de cult sau procedee creștine”. Mircea Eliade (1970), în schimb, respinge argumentele lui C. Brăiloiu referitoare la caracterul profund laic al Mioriței, dar își cantonează propria teorie în același segment istoric, pe care îl definește „creștinism cosmic”, premergător creștinismului occidental, mistic și dogmatic. Or, acest aspect e întărit de fondul colindelor transilvănene . În final concluzionează: „E posibil că unele texte vin din epoca precreștină. Prezența nucleului epic
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
reprezintă una sau mai multe teorii filosofice în care poziția fatalistă a ciobanului din balada populară română Miorița reprezintă poziția poporului român față de viață. Miorița este o baladă produsă de folclorul românesc. Alecu Russo, descoperitorul baladei, consideră că „"păstorul câmpiilor și al munților noștri (...) a produs
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
frumoasă poezie românească și pe care eu aș scoate-o din toate cărțile de citire, întrucât cuprinde o monumentală lecție de lașitate, de renunțare” Prima intervenție consistentă aparține lui Constantin Brăiloiu (1946), într-un efort centrat cu precădere pe combaterea teoriei blagiene, teorie reluată și reactivată în "Trilogia culturii". „Sensurile noi” adăugate de C. Brăiloiu, etnografice prin excelență, coagulează o necesară abordare interdisciplinară a Mioriței. „Nuanța de regret și de compătimire, sensibilă, ici, acolo, în aceste incantații cu destinație schimbată, nu
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
românească și pe care eu aș scoate-o din toate cărțile de citire, întrucât cuprinde o monumentală lecție de lașitate, de renunțare” Prima intervenție consistentă aparține lui Constantin Brăiloiu (1946), într-un efort centrat cu precădere pe combaterea teoriei blagiene, teorie reluată și reactivată în "Trilogia culturii". „Sensurile noi” adăugate de C. Brăiloiu, etnografice prin excelență, coagulează o necesară abordare interdisciplinară a Mioriței. „Nuanța de regret și de compătimire, sensibilă, ici, acolo, în aceste incantații cu destinație schimbată, nu s-a
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
consecințelor ineluctabile ale destinului în curs de împlinire (...). Ciobanul săvârșește o transmutație - marea operă a denigraților alchimiști -, își transformă nenorocirea în taină mistică. Înfrânge soarta. Dă un sens fast nefericirii...”. În anul în care se împlineau patru decenii de la publicarea teoriei blagiene legate de „spațiul mioritic”, filosoful Constantin Noica scrie un incitant articol pentru o revistă clujeană, cu scopul vădit de a descongestiona filosofia culturii de prejudecata, încă dominantă, impusă prin teoria poetului-filosof din Lancrăm. „Desprinderea” pentru care pledează nu întrunește
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
anul în care se împlineau patru decenii de la publicarea teoriei blagiene legate de „spațiul mioritic”, filosoful Constantin Noica scrie un incitant articol pentru o revistă clujeană, cu scopul vădit de a descongestiona filosofia culturii de prejudecata, încă dominantă, impusă prin teoria poetului-filosof din Lancrăm. „Desprinderea” pentru care pledează nu întrunește calitățile unei renegări totale, a unei decapitări, ci subliniază mai degrabă o necesară delimitare față de efortul altora de a egaliza esența spiritualității românești cu un cântec al resemnării: „Cine are în
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
cea mai frumoasă epopee pastorală din lume"”. Creație colectivă succesivă, Miorița a fost cooptată ca parte din viziunea romantică a pașoptiștilor - „poporul era singur în stare să producă minuni atât de originale” (Vasile Alecsandri). Această baladă a dat naștere unor teorii filosofice în care poziția fatalistă a ciobanului reprezintă pozitia poporului român față de viață. Ipoteza «creației colective succesive» „este tot atât de nefirească, cum este și reversul său, adică aceea că autorul unui cântec ar fi cutare poet popular. Adevărul este la mijloc
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
baladelor nu putea fi altcineva decât „poporul însuși, poporul întreg”, iar Vasile Alecsandri, cu aceeași înflăcărare și credință profund sinceră, afirma că suntem o nație de poeți și dintre toate „giuvaerele” făurite, Miorița era cea mai strălucitoare. O a doua teorie afirma că autorul unui cântec trebuie să fi fost, la rândul său, un poet popular anume, un creator „ab initio” suficient de talentat pentru a „inventa un anumit subiect”, iar toți ceilalți nu sunt decât niște „creatori prin repetiție sau
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]