61,510 matches
-
voturilor, care se face la Juvigny în a opta zi a lui iunie, pentru că este sărbătoarea Strămutării fericitei nostre maici Sfânta Scolastica.” Alături de cor, această capelă era închisă printr-o balustradă din lemn la înălțimea de sprijin și acoperită cu lemn, ca și acesta, cu lambriuri identice. Cuprindea un altar, o masă în formă de scrin cu marmură, un confesional și un pupitru transportabile. Ocaziile de sărbătorire a „marii sfinte Scolastica patroană și tutelară a abației” fuseseră multiplicate de către cea „care
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un altar cu grilaj și 4 cărți de rugăciuni. Jilțul abațial cu [baldachin ?] și alte scaune formau un ansamblu de lemn, foarte vechi și fără culoare [definită], cu înălțimea de vreo 9 picioare (cam 3 metri), de jur împrejur: acolo se instalau călugărițele din cor, surorile din gospodăria abației și domnișoarele de la pension, care se recunoșteau ușor prin micul lor acoperământ
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
picioare (cam 3 metri), de jur împrejur: acolo se instalau călugărițele din cor, surorile din gospodăria abației și domnișoarele de la pension, care se recunoșteau ușor prin micul lor acoperământ alb de cap. În mijloc, se aflau un pupitru, tot din lemn nevopsit, iar la intrare, un agheasmatar din marmură roz cu vinișoare [care, fiind cumpărat în timpul Revoluției, se află în prezent la biserica parohială]. Între tinda de Vest și grilajul corului călugărițelor, spațiul, pavat cu marmură, era rezervat publicului care venea
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze acolo.” Un borderou menționează 8 clopote cântărind de livre, transportate la Metz, la 11 august 1792. Era și un orologiu, care a fost
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
dantele, potire, veșmintele copiilor din cor, fețe de masă și ornamente de altar, sfeșnice din cositor, din aramă, din fier moale). „Tezaurul” (care conținea obiecte de argint, din alpaca, din aramă poleită, aramă argintată, sau din argint pe miez de lemn) era închis într-un dulap cu 4 uși. Era o întregă colecție: 9 racle și 12 cutii (cele mai multe din lemn) cu moaște, 6 potire și patenele lor, 2 ciborii, 2 ..., 2 perechi de biurete cu tăvile lor, 1 ibric, 6
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
moale). „Tezaurul” (care conținea obiecte de argint, din alpaca, din aramă poleită, aramă argintată, sau din argint pe miez de lemn) era închis într-un dulap cu 4 uși. Era o întregă colecție: 9 racle și 12 cutii (cele mai multe din lemn) cu moaște, 6 potire și patenele lor, 2 ciborii, 2 ..., 2 perechi de biurete cu tăvile lor, 1 ibric, 6 sfeșnice din argint, 5 din alpaca și 32 din aramă argintată, 2 lămpi, 2 cădelnițe, 2 agheasmatare portabile, 4 cruci
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
lambriuri. Era acolo un fel de bufet care servea drept masă, unde se puneau ornatele cu care se îmbrăcau preoții pentru sfintele slujbe. Era acolo și un mic urcior de cositor pentru spălatul pe mâini, un suport de prosop din lemn, 2 scaune tapițate foarte vechi, două reșouri de fier portabile, 7 tablouri vechi, două stingătoare de lumânări, 2 cărți de rugăciuni. Foarte devreme, Doamna de Livron restabilise timpul de rugăciune care trebuia să ritmeze viața monahiilor, și, încă înainte de 1616
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
la cele două capete ale încăperii, față în față, prevăzute atunci cu tablouri, erau două șemineuri monumentale pentru încălzirea încăperii cu pereții acoperiți cu lambriuri simple de culoare gri și care apărau de frig. În afară de două scrinuri, un dulap din lemn de stejar și o mică pendulă cu cutie, se aflau un fotoliu și 50 de mici taburete de lemn pentru călugărițe. Un Crist și un tablou completau decorul. Acolo se dezbăteau problemele care priveau casa și despre care stareța își
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
încăperii cu pereții acoperiți cu lambriuri simple de culoare gri și care apărau de frig. În afară de două scrinuri, un dulap din lemn de stejar și o mică pendulă cu cutie, se aflau un fotoliu și 50 de mici taburete de lemn pentru călugărițe. Un Crist și un tablou completau decorul. Acolo se dezbăteau problemele care priveau casa și despre care stareța își consulta călugărițele. Călugărițele vocale (care și-au depus jurământul, din strană, și maicile) își exprimau votul, punând într-o
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de flori, din faianță din Islettes, compus dintr-o strachină cu capac și farfurioara sa, care dovedește gustul Damelor pentru serviciul lor de masă. Erau și lambriuri vopsite în gri care izolau pereții reci și câteva tablouri. O catedră din lemn, de aceeași culoare, unde se făcea lectura în timpul meselor. În anotimpul rece, pentru încălzirea încăperii, funcționa o mașină de gătit cu tuburile ei de aeraj, potrivit inventarului. Peste tot plafonul era în manieră franceză. Acolo nu era rar ca Doamna
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
cu tapițerie; o veche tapiserie de lână lucrată manual; două mici tablouri cu rame aurii, două perechi de perdele de muselină pentru ferestre; urcior, lighean și oală de noapte de faianță; două suporturi din fier forjat, împodobite cu aramă, pentru lemne, un făraș, un clește, niște foale mici se aflau lângă un șemineu mare de piatră, care încălzea și ilumina încăperea. Marele parloar / vorbitor servea de sufragerie: era o încăpere vastă cu lambriuri și vopsită cu un pic de gri cu
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
mare de piatră, care încălzea și ilumina încăperea. Marele parloar / vorbitor servea de sufragerie: era o încăpere vastă cu lambriuri și vopsită cu un pic de gri cu dulap în perete cu două uși; masă de marmură cu picior de lemn; o duzină de scaune de răchită acoperite și alte două scaune vechi împodobite cu piele; plafonul în maniera franceză și planșeul de stejar, ca peste tot. Doamna de Livron lua în pensionul din abația sa 20 până la 25 de fete
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
prea înalta și prea puternica Damă Doamna Alexis Magdelaine de Vassinhac Imécourt Stareță a Casei Regale din Juvigny.” Vânzarea acestei vii împrejmuite, la Revoluție, a produs de franci. La marginea grădinii de zarzavat și în apropiererea clădirilor mănăstirești " Depozitul de lemne", orientat Nord-Sud, era un adăpost acoperit cu țigle rotunde, destul de lung, strâmt și puțin înalt, unde erau antrepozitate lemnele pentru încălzire (bușteni, lemne de foc, lemne pentru fabricarea cărbunelui de lemn), și unde se îngrămădeau, deja pe timpul Doamnei de Livron-Bourbonne
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
acestei vii împrejmuite, la Revoluție, a produs de franci. La marginea grădinii de zarzavat și în apropiererea clădirilor mănăstirești " Depozitul de lemne", orientat Nord-Sud, era un adăpost acoperit cu țigle rotunde, destul de lung, strâmt și puțin înalt, unde erau antrepozitate lemnele pentru încălzire (bușteni, lemne de foc, lemne pentru fabricarea cărbunelui de lemn), și unde se îngrămădeau, deja pe timpul Doamnei de Livron-Bourbonne, „două mii de mănunchiuri de vreascuri” ! O parte din această mică clădire mai există și astăzi. Era, pentru vietățile din
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Revoluție, a produs de franci. La marginea grădinii de zarzavat și în apropiererea clădirilor mănăstirești " Depozitul de lemne", orientat Nord-Sud, era un adăpost acoperit cu țigle rotunde, destul de lung, strâmt și puțin înalt, unde erau antrepozitate lemnele pentru încălzire (bușteni, lemne de foc, lemne pentru fabricarea cărbunelui de lemn), și unde se îngrămădeau, deja pe timpul Doamnei de Livron-Bourbonne, „două mii de mănunchiuri de vreascuri” ! O parte din această mică clădire mai există și astăzi. Era, pentru vietățile din curtea de păsări, un
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de franci. La marginea grădinii de zarzavat și în apropiererea clădirilor mănăstirești " Depozitul de lemne", orientat Nord-Sud, era un adăpost acoperit cu țigle rotunde, destul de lung, strâmt și puțin înalt, unde erau antrepozitate lemnele pentru încălzire (bușteni, lemne de foc, lemne pentru fabricarea cărbunelui de lemn), și unde se îngrămădeau, deja pe timpul Doamnei de Livron-Bourbonne, „două mii de mănunchiuri de vreascuri” ! O parte din această mică clădire mai există și astăzi. Era, pentru vietățile din curtea de păsări, un spațiu vast situat
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de zarzavat și în apropiererea clădirilor mănăstirești " Depozitul de lemne", orientat Nord-Sud, era un adăpost acoperit cu țigle rotunde, destul de lung, strâmt și puțin înalt, unde erau antrepozitate lemnele pentru încălzire (bușteni, lemne de foc, lemne pentru fabricarea cărbunelui de lemn), și unde se îngrămădeau, deja pe timpul Doamnei de Livron-Bourbonne, „două mii de mănunchiuri de vreascuri” ! O parte din această mică clădire mai există și astăzi. Era, pentru vietățile din curtea de păsări, un spațiu vast situat în Nordul grădinii de zarzavat
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
lungul promenadei de nord: piscină, camping, HoReCa. De la plajă Sint-Anna se poate merge spre sud pe o alee care urmeaza malul Scheldei până la Muzeul Ancoră în aer liber și intrarea în tunelul Sint-Anna. De-a lungul aleei sunt bănci de lemn, locuri de joacă pentru copii și un monument care îl înfățișează pe fostul rege Baudouin I, ridicat de arhitectul Jo Crepain și sculptorul Wilfried Pas. Aleea continua până la lacul pentru practicarea sporturilor nautice Galgenweel, unde există mai multe cluburi. La
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
iar în 1893 și în Mehala. Aceste brigăzi dispuneau de medici și avocați și, în afară de stingerea incendiilor, aveau sarcini în cazul demolărilor și pentru salvarea oamenilor și a bunurilor. La 24 august 1870 poliția elaborează instrucțiuni prin care interzicea depozitarea lemnelor și a paielor în poduri, trecerea străzilor cu facle, aprinderea țigărilor în incinta teatrului, pârlitul porcilor, aprinderea focurilor de paie și iarbă uscată, lăsarea lumânărilor aprinse în case. Atelierele de meseriași trebuiau dotate cu pompe, butoaie de apă, scări, găleți
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
Lupta cu arme din lemn, apoi din piatră și din metal, este atestată din Preistorie. Din acest punct de vedere, istoria scrimei, adică a tehnicii și a artei de a mânui armele albe, este foarte veche. Primele competiții de scrimă cunoscute, cu scrimeri, arme „false
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
cu tehnică?” observă Seneca (cca. 4 î.Hr.-65 e.n.). Apoi aceste spectacole (în ) evoluează într-o expunerea abilitaților. Gladiatorii urmează programe extensive de pregătire în diverse stiluri de luptă din cadrul școlilor ("ludus"). Pregătirea constă în practica cu o spadă din lemn și un scut din răchită împotrivă unui stâlp din lemn ("palus"). Loviturile sunt date conform instrucțiunilor ("dictata") sau a „numerelor” ("numeri") ale antrenorului, adică serii de mișcări stabiliți. Aceste "dictata" erau cunoscute și de publicul. Potrivit Tertulian (cca. 150-220 e.n.
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
aceste spectacole (în ) evoluează într-o expunerea abilitaților. Gladiatorii urmează programe extensive de pregătire în diverse stiluri de luptă din cadrul școlilor ("ludus"). Pregătirea constă în practica cu o spadă din lemn și un scut din răchită împotrivă unui stâlp din lemn ("palus"). Loviturile sunt date conform instrucțiunilor ("dictata") sau a „numerelor” ("numeri") ale antrenorului, adică serii de mișcări stabiliți. Aceste "dictata" erau cunoscute și de publicul. Potrivit Tertulian (cca. 150-220 e.n.), spectatorii strigă câteodată de la locul lor niște "dictata" gladiatorilor. Predarea
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
000 locuitori. Majoritatea localităților, cu excepția așezărilor Beitar Ilit și Efrat, fac parte, din punct de vedere administrativ, din Consiliul regional Gush Etzion. Gush Etzion a fost numit astfel după Shmuel Tzvi Holzman, care și-a ebraizat numele în Etzion (Holz = lemn, în ebraică „Etz”) Gush Etzion se află la sud de Ierusalim și la est de Valea Ela (Emek Haelá) și se întinde de la Karmey Tzur la sud până la Muntele Gilo în nord, Maale Rehavam în est și Beitar Ilit și
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
bulgare din România, fiind cedată acesteia spre folosință de către Biserica Ortodoxă Română. În prezent, biserica se află în fundul unei curți ce adăpostește și casele Lahovary. Biserica și casa parohială sunt clasate ca monument istoric, cu . Biserica a fost construită din lemn, în perioada 1725-1730, de către clucerul Radu Colțea (urmaș al boierilor Doicești), pe un teren ce va intra după 1745 în componența Hanului Colțea, ce se afla vizavi de Spitalul Colțea. Prin urmare, ea a devenit cunoscută sub numele de „Sf.
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
-ul (din , copac, lemn) este un tip tradițional de cuțit finlandez. Este caracterizat de o lamă scurtă, cu un singur tăiș și un spate plat. În mod tradițional, mânerul nu include nici o gardă de protecție și plăsea este făcută din lemn sau din scoarță
Puukko () [Corola-website/Science/335730_a_337059]