61,760 matches
-
femeie inteligentă și sensibilă și a fost de multe ori numită cu drag "Marijke Meu". După o vizită în 1736, Marie Louise a menținut o corespondență, în "abominabila franceză", cu reformatorul religios și social Nicolaus Ludwig Zinzendorf. O femeie profund religioasă, ea a oferit sanctuar pentru protestanți persecutați care au fugit de habsburgii catolici. Din 1759 până la moartea ei în 1765, Marie Louise a servit ca regentă și pentru tânărul ei nepot, Willem al V-lea, Prinț de Orania, după ce regentul
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]
-
mai important era cel din "Gamla Uppsala" ("Vechiul Uppsala"), localitate aflată la aproximativ 5 km de orașul modern Uppsala, considerat a fi centrul păganismului din Suedia și chiar din întreaga Scandinavie. Chiar și după răspândirea creștinismului în aceste zone, tradițiile religioase păgâne s-au păstrat la Uppsala, unde conform "Cronicii Episcopilor", scrisă între anii 1072-1076 de Adam din Bremen, aici aveau loc anual pelerinaje și scarificii în cadrul cărora victimele, atât animale cât și oameni, erau tăiate și agățate în copaci. După
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
gotic. De asemenea, în anul 1477, arhiepiscopul Iacob Ulfsson Örnfot întemeiază Universitatea Uppsala, prima instituție de acest fel din Scandinavia. În secolul al XVI, Reforma Protestantă inițiată de germanul Martin Luther s-a răspândit în toată Europa provocând grave conflicte religioase, inclusiv în Suedia. În anul 1527, regele Gustav I Vasa ordonă despărțirea de Biserica Romei și ruperea legăturilor cu papalitatea, fiind influențat în această decizie de frații Olaus și Laurentius Petri, doi discipoli ai lui Luther. Astfel, Suedia renunță la
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
Luminată. Pe locul bisericii arse a fost ridicat un monument în memoria locuitorilor care și-au pierdut viața în urma tragicului eveniment. Dramatica întâmplare a constituit subiectul filmului documentar "Focul", care a primit Marele Premiu la Festivalul-Concurs al filmului cu tematică religioasă ”Lumină din lumină”.
Incendiul de la biserica din Costești, Argeș () [Corola-website/Science/335043_a_336372]
-
Hadj Mohammed (în arabă: محمد أمين الحسيني, n.1895, Ierusalim - d. 4 iulie 1974, Beirut) a fost un politician și lider religios musulman arab palestinian, care a funcționat ca Muftiu al Ierusalimului în perioada mandatului britanic asupra Palestinei. În octombrie 1937 a fugit din Palestina de teama reacției autorităților britanice la Marea Revoltă Arabă din anii 1936-1939 la conducerea căreia a luat
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
profund influențat de învățătura lui Rida, care vedea în cultura occidentală o amenințare pentru islam, chema la o viață epurată de influențe europene și promova panarabismul și integrarea religiei islamice cu lupta politică și națională arabă. În paralel cu studiile religioase, al-Husseini a frecventat și cursurile Facultății de științe umane, unde a pus bazele unui cerc de studenți arabi palestinieni ,musulmani și creștini, al cărui obiectiv era denunțarea publică a „pericolului sionist”. A întrerupt în cele din urmă studiile la Cairo
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
pentru ocuparea funcției au participat patru candidați din rândurile clericilor și fruntașilor musulmani din Ierusalim. Hadj Amin al-Husseini era cel mai tânăr dintre ei și pregătirea sa teologică era limitată, deoarece el nu dus până la capăt studiile sale la Universitatea religioasă Al Azhar. În alegeri el s-a plasat doar pe locul al patrulea din cei patru. După legea otomană muftiul trebuia ales dintre primii trei candidați. Familia al-Husseini a exercitat presiuni serioase, între altele, prin trimiterea de petiții, pentru numirea
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
defavorizarea arabilor și de încălcarea de către britanici a promisiunilor față de aceștia), l-a absolvit de orice vină. La începutul anilor 1930 al-Husseini a acționat pentru întărirea naționalismului arab palestinian și în sensul identificării luptei naționale a arabilor palestinieni cu principiile religioase ale islamului. In anul 1930 el a întemeiat un Fond palestinian care se voia asemănător în obiectivele sale în sectorul arab, cu Fondul Național Evreiesc „Keren Kayemet leIsrael”. Proiectul a eșuat, între altele, și din pricina conflictului dintre al-Husseini și oponenții
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
0.9 km (0,35 sq mi) înconjurat de ziduri din cadrul orașului modern Ierusalim. Până în 1860, când a fost înființat cartierul evreiesc Mishkenot Sha'ananim, acest teritoriu constituia întregul oraș Ierusalim. Vechiul Oraș este casa mai multor locuri-cheie de importanță religioasă: Cupola Stâncii și Moscheea Al-Aqsa pentru musulmani, Muntele Templului și Zidul Plângerii pentru iudei și Biserica Sfântului Mormânt pentru creștini. Orașul a fost inclus în lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO în 1981. Tradițional, Vechiul Oraș a fost împărțit în
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
la decretarea doliului național este decesul unei singure persoane, aceasta este de regulă o personalitate de mare importanță a țării, de exemplu un președinte, un prim-ministru, un monarh sau un membru al familiei sale, un conducător militar, un conducător religios sau o personalitate foarte apreciată de populație. Doliul național se poate institui și în urma decesului unui număr semnificativ de persoane produs, de exemplu, de o catastrofă naturală (inundație, cutremur etc.), un accident major (incendiu, accident aviatic, rutier etc.) sau un
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
exemplu, de o catastrofă naturală (inundație, cutremur etc.), un accident major (incendiu, accident aviatic, rutier etc.) sau un atac. Doliul național este stabilit în mod oficial de către forurile cu putere de decizie ale țării respective: guvern, monarh, autoritatea militară sau religioasă etc. Efectele doliului național sînt diverse și depind pe de o parte de legislația țării și de decizia autorității care a instituit doliul, iar pe de alta de uzanțele și tradițiile țării. Ele pot privi modul în care se arborează
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
instituit doliul, iar pe de alta de uzanțele și tradițiile țării. Ele pot privi modul în care se arborează drapelele, îmbrăcămintea populației, amînarea sau anularea unor manifestări publice, schimbarea programelor de radio și televiziune, organizarea unui moment de reculegere, ritualuri religioase etc. Uneori doliul național se declară pentru evenimente tragice petrecute în alte țări. De exemplu, după atentatele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii și după accidentul aviatic de la Smolensk din 2010, doliul național a fost instituit în semn
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
privilegii. Oricum, mulți preoți ortodocși nu s-au alăturat Uniunii. Seton-Watson scria în cartea sa că „în ciuda tuturor greutăților, evlavia oamenilor obișnuiți față de credința străveche a fost cu adevărat emoționantă, iar nevoia latentă de un episcop ortodox și de libertate religioasă a devenit încetul cu încetul mai vocală și a fost stârnită de exemplul uniat”. Același împărat Leopold I a acordat privilegii și ortodocșilor sârbi. Aceștia au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
să se refugieze la Sibiu. Sofronie a convocat la 14/25-18/29 februarie 1761, la Alba Iulia, o întâlnire a Sinodului Ortodox Transilvănean, care a aprobat trimiterea unei petiții cu 19 puncte către autoritățile habsburgice prin care se cerea libertate religioasă totală în Transilvania, dreptul numirii unui episcop ortodox și eliberarea răzvrătiților arestați. Autoritățile austriece l-au trimis pe generalul Adolf von Buccow să liniștească regiunea, iar acesta a dispus arestarea a sute de preoți ortodocși și trimiterea în surghiun a
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
nou Edict de Toleranță în 1769 care a dat statut legal cultului ortodox, făcându-l religie oficială în Transilvania. În realitate, tensiunile au continuat să existe și doar în timpul împăratului Iosif al II-lea a existat o atmosferă de toleranță religioasă determinată de Edictul din 8 noiembrie 1781. Această situație i-a făcut pe mulți români să se întoarcă la Biserica Ortodoxă, fapt ce arată că un element de constrângere a fost prezent în multe din convertirile anterioare. Mișcarea lui Sofronie
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
după modelul celei din lavra Sfântului Saba. La un moment dat la bătrânețe Prohori a transmis starostia locului unui ucenic, Grigori, și s-a retras în pustie împreunî cu alți doi calugări Mănăstirea a devenit curând un focar de activitate religioasă intensivă, călugării ei din Georgia, ajunși la un număr de câteva sute, fiind implicați în mod deosebit în copierea de manuscrise. 160 de manuscrise din mănăstire sunt păstrate de Patriarhia ortodoxă a Ierusalimului, în timp ce multe altele au fost difuzate prin
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
sunt considerate a fi bazate pe legile religioase islamice ale lui Hanbali, aplicate sub regimul absolutist al familiei regale saudite. Arabia Saudită are un „Program Împotriva Radicalizării”, al cărui scop este să „combată răspândirea și atracția ideologiilor extremiste în sânul populației” și să „insufle adevăratele valori ale credinței islamice
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
mai mică proporție din lume. Felul cum sunt tratate femeile este considerat de unele surse drept segregare sexuală și „apartheid sexual”. Implementarea unei rezoluții guvernamentale care sprijinea suplimentarea oportunităților de angajare pentru femei a stârnit opoziția ministerului muncii, a poliției religioase, și a cetățenilor de sex masculin. În multe părți ale Arabiei Saudite se consideră că rolul femeilor este să se ocupe de soții și de familiile lor. Mai mult, există un tip de segregare chiar și în interiorul caselor, precum prezența
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
ai musulmanilor, care ar trebui să se ferească de comploturile lor. Ei trebuie boicotați și expulzați, astfel ca musulmanii să scape de răutatea lor.” Conform autorului american Vali Nasr, îndemnul lui al-Jibrin la uciderea șiiților era încă reprodus în literatura religioasă wahabită în 2002. Conform unui raport din 2009 al Human Rights Watch, cetățenii șiiți ai Arabiei Saudite „sunt supuși discriminării sistematice în religie, educație, justiție și pe piața muncii”. Arabia Saudită nu are miniștri, primari sau șefi de poliție șiiți, spre deosebire de
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
școli șiite pentru fete din Provincia de Est nu are director un șiit. Ziaristul pakistanez Mohammad Taqi scria că „regimul saudit este pe deplin conștient că, într-o analiză finală, situația șiiților ... rezultată din privațiunile socio-economice, ca rezultat al represiunii religioase și marginalizării politice, se aseamănă cu un regim de apartheid”. Depunând mărturie în fața Comisiei pentru Drepturile Omului din Congresul Statelor Unite ale Americii, Ali al-Ahmed, directorul Institutului pentru Afaceri în Zona Golfului, declara că: „Arabia Saudită este un exemplu grăitor de apartheid religios. Instituțiile
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
represiunii religioase și marginalizării politice, se aseamănă cu un regim de apartheid”. Depunând mărturie în fața Comisiei pentru Drepturile Omului din Congresul Statelor Unite ale Americii, Ali al-Ahmed, directorul Institutului pentru Afaceri în Zona Golfului, declara că: „Arabia Saudită este un exemplu grăitor de apartheid religios. Instituțiile religioase, de la clerici guvernamentali la judecători, la curicula religioasă și toate instrucțiunile religioase din media, se referă exclusiv la interpretarea wahhabistă a islamului, la care aderă mai puțin de 40% din populație. Guvernul saudit a confiscat islamul prin monopolul
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
și marginalizării politice, se aseamănă cu un regim de apartheid”. Depunând mărturie în fața Comisiei pentru Drepturile Omului din Congresul Statelor Unite ale Americii, Ali al-Ahmed, directorul Institutului pentru Afaceri în Zona Golfului, declara că: „Arabia Saudită este un exemplu grăitor de apartheid religios. Instituțiile religioase, de la clerici guvernamentali la judecători, la curicula religioasă și toate instrucțiunile religioase din media, se referă exclusiv la interpretarea wahhabistă a islamului, la care aderă mai puțin de 40% din populație. Guvernul saudit a confiscat islamul prin monopolul său asupra
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
de apartheid”. Depunând mărturie în fața Comisiei pentru Drepturile Omului din Congresul Statelor Unite ale Americii, Ali al-Ahmed, directorul Institutului pentru Afaceri în Zona Golfului, declara că: „Arabia Saudită este un exemplu grăitor de apartheid religios. Instituțiile religioase, de la clerici guvernamentali la judecători, la curicula religioasă și toate instrucțiunile religioase din media, se referă exclusiv la interpretarea wahhabistă a islamului, la care aderă mai puțin de 40% din populație. Guvernul saudit a confiscat islamul prin monopolul său asupra credințelor și practicilor religioase. Islamul wahhabist este impus
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
în fața Comisiei pentru Drepturile Omului din Congresul Statelor Unite ale Americii, Ali al-Ahmed, directorul Institutului pentru Afaceri în Zona Golfului, declara că: „Arabia Saudită este un exemplu grăitor de apartheid religios. Instituțiile religioase, de la clerici guvernamentali la judecători, la curicula religioasă și toate instrucțiunile religioase din media, se referă exclusiv la interpretarea wahhabistă a islamului, la care aderă mai puțin de 40% din populație. Guvernul saudit a confiscat islamul prin monopolul său asupra credințelor și practicilor religioase. Islamul wahhabist este impus cu forța tuturor saudiților
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
la judecători, la curicula religioasă și toate instrucțiunile religioase din media, se referă exclusiv la interpretarea wahhabistă a islamului, la care aderă mai puțin de 40% din populație. Guvernul saudit a confiscat islamul prin monopolul său asupra credințelor și practicilor religioase. Islamul wahhabist este impus cu forța tuturor saudiților, indiferent de orientarea lor religioasă. Secta wahhabistă nu tolerează alte religii sau credințe ideologice, musulmane sau nu. Simbolurile religioase ale musulmanilor, creștinilor, evreilor sau altor credincioși sunt interzise. Ambasada Arabiei Saudite din
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]