61,325 matches
-
sub acoperirea Comitetului Central, l-ar fi atacat pe Șostakovici deoarece muzica și subiectul operei "Doamna Macbeth" l-au înfuriat. Opera se afla în contradicție cu direcția socială și culturală pe care Stalin o urmărea la vremea respectivă și condamna recunoașterea de care se bucura Șostakovici în Uniunea Sovietică și în Occident. În ciuda acestor critici Șostakovici a continuat să lucreze la simfonie - deși simultan a refuzat să permită o interpretare de concert a ultimului act din "Doamna Macbeth". I-a explicat
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
ele sunt particule mici de plastic prezente în mediul înconjurător care au devenit o problemă majoră în special pentru mediul marin. Termenul „microplastic” a început să fie utilizat după descoperirea și recunoașterea amenințării pe care o constituie fragmentele de plastic asupra mediului înconjurător. Descrierea inexactă a creat confuzie cu privire la dimensiunea reală a problemei cauzate de microplastice. Recent, acest termen a fost definit de mai mulți cercetători, în mod corespunzător. Atelierul Internațional de
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
Orice colectivitate umană,își găsește modul de exprimare în tradiții,obiceiuri și sărbători laice și religioase. Identitatea etnică,religioasă și culturală este un semn al recunoașterii prezenței și demnității celuilalt. Musulmanii din România pun mare accent pe respectarea sărbătorilor laice și religioase. Că la orice comunitate și la comunitatea musulmană din România există un interes și un respect pentru bătrâni,pentru experiență și înțelepciunea lor. Vârstnicii
Sărbători ale musulmanilor din România () [Corola-website/Science/333547_a_334876]
-
cu palma în sus spre cer, cealaltă, stânga, este îndreptată cu fața către pamânt. Cele patru stări de pace (acompaniate și de saluturi care punctează aceste stări) sunt reprezentări ale călătoriei spirituale prin care orice credincios trece. Prima este reprezentarea recunoașterii lui Dumnezeu, a doua este recunoașterea existenței în uniune, a treia reprezintă extazul pe care cineva îl trăiește în totală abandonare și a patra, unde Șeicul participă în dans,este simbolul stării de pace a inimii datorate uniunii divine. După
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
cealaltă, stânga, este îndreptată cu fața către pamânt. Cele patru stări de pace (acompaniate și de saluturi care punctează aceste stări) sunt reprezentări ale călătoriei spirituale prin care orice credincios trece. Prima este reprezentarea recunoașterii lui Dumnezeu, a doua este recunoașterea existenței în uniune, a treia reprezintă extazul pe care cineva îl trăiește în totală abandonare și a patra, unde Șeicul participă în dans,este simbolul stării de pace a inimii datorate uniunii divine. După cele patru saluturi, această parte a
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
a ajutat la stabilirea unei școli „sobre” de gândire sufi, ceea ce înseamnă că el a dorit să fie foarte logic și științific în ceea ce privește definițiile sale date diverselor virtuți, cum ar fi " "(în mod curent "tawhid" desemnează rostirea Mărturisirii de credință, recunoașterea Unicității și implicit a Unității divine; în Sufism, rezumă toate gradele de cunoaștere ale Unității, simbolizând "unificarea” cu Principiul), etc. Nu mai puțin de opt lucrări ale lui Junaid tratează problema "tawhid". Sufismul sobru este caracteristic celor care „experimentează "fana
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
democratice, unde încă activează ca membră a consiliului editorial. Nancy Fraser este o teoreticiană feministă ce are în vedere conceptul de dreptate socială. Argumentul său este faptul că dreptatea este un concept complex care cuprinde două variabile: redistribuția resurselor și recunoașterea diferențelor dintre grupurile din societate. Nancy Fraser folosește termenii de recunoaștere și redistribuție cu două sensuri, unul politic și unul filosofic. Cel politic reprezintă cereri ale societății civile sau ale actorilor politici în spațiul public, iar cel filosofic descrie paradigme
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
este o teoreticiană feministă ce are în vedere conceptul de dreptate socială. Argumentul său este faptul că dreptatea este un concept complex care cuprinde două variabile: redistribuția resurselor și recunoașterea diferențelor dintre grupurile din societate. Nancy Fraser folosește termenii de recunoaștere și redistribuție cu două sensuri, unul politic și unul filosofic. Cel politic reprezintă cereri ale societății civile sau ale actorilor politici în spațiul public, iar cel filosofic descrie paradigme normative create de diverși politologi sau filosofi. Termenul de redistribuție își
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
când teoreticieni precum John Rawls sau Ronald Dworkin au încercat să elaboreze principii noi ale dreptății pentru a justifica redistribuția socio-economica al cărei scop era să unească conceptele de libertate individuală cu cel de egalitate propus de social-democrație. Termenul de recunoaștere vine pe filieră hegeliană și presupune să-l consideri pe celălalt egal, dar în același timp diferit de sine și astfel relațiile sociale devin mai presus decât individul, iar intersubiectivitatea primează subiectivității . Cei doi termeni sunt antagonici astfel că susținătorii
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
același timp diferit de sine și astfel relațiile sociale devin mai presus decât individul, iar intersubiectivitatea primează subiectivității . Cei doi termeni sunt antagonici astfel că susținătorii sunt în dezbateri permanente. Liberalii, cei care propun dreptatea distributivă, consideră că politicile de recunoaștere sunt centrate prea mult pe comunitate, în timp ce teoreticienii recunoașterii acuză teoria distribuției ca fiind prea individualistă și consumeristă . Există patru elemente diferite între cele două paradigme, cea redistributiva și cea a recunoașterii . În primul rând, cele două au concepții diferite
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
devin mai presus decât individul, iar intersubiectivitatea primează subiectivității . Cei doi termeni sunt antagonici astfel că susținătorii sunt în dezbateri permanente. Liberalii, cei care propun dreptatea distributivă, consideră că politicile de recunoaștere sunt centrate prea mult pe comunitate, în timp ce teoreticienii recunoașterii acuză teoria distribuției ca fiind prea individualistă și consumeristă . Există patru elemente diferite între cele două paradigme, cea redistributiva și cea a recunoașterii . În primul rând, cele două au concepții diferite despre nedreptate. Paradigma redistribuției consideră că nedreptatea are cauze
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
care propun dreptatea distributivă, consideră că politicile de recunoaștere sunt centrate prea mult pe comunitate, în timp ce teoreticienii recunoașterii acuză teoria distribuției ca fiind prea individualistă și consumeristă . Există patru elemente diferite între cele două paradigme, cea redistributiva și cea a recunoașterii . În primul rând, cele două au concepții diferite despre nedreptate. Paradigma redistribuției consideră că nedreptatea are cauze socio-economice, iar cauza se află în structura de bază a economiei societății. La polul opus, paradigma recunoașterii găsește vinovate structurile sociale care influențează
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
paradigme, cea redistributiva și cea a recunoașterii . În primul rând, cele două au concepții diferite despre nedreptate. Paradigma redistribuției consideră că nedreptatea are cauze socio-economice, iar cauza se află în structura de bază a economiei societății. La polul opus, paradigma recunoașterii găsește vinovate structurile sociale care influențează cultura (reprezentare, interpretare, comunicare) pentru inechitățile dintre indivizi. În al doilea rând, cele două au soluții diferite pentru rezolvarea nedreptăților. În cadrul paradigmei redistributive soluția este restructurarea sistemului economic ceea ce presupune intervenție masivă pentru redistribuție
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
influențează cultura (reprezentare, interpretare, comunicare) pentru inechitățile dintre indivizi. În al doilea rând, cele două au soluții diferite pentru rezolvarea nedreptăților. În cadrul paradigmei redistributive soluția este restructurarea sistemului economic ceea ce presupune intervenție masivă pentru redistribuție în toate sectoarele societății. Paradigma recunoașterii propune schimbări culturale sau simbolice masive, adică acceptarea diversității și schimbarea concepției despre grupurile stigmatizate. A treia diferență dintre cele două paradigme este reprezentată de grupurile care suferă nedreptăți. Paradigma redistributivă susține că anumite clase definite economic sau prin relația
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
și schimbarea concepției despre grupurile stigmatizate. A treia diferență dintre cele două paradigme este reprezentată de grupurile care suferă nedreptăți. Paradigma redistributivă susține că anumite clase definite economic sau prin relația lor cu piața sunt supuse nedreptăților, în timp ce în paradigma recunoașterii, cei care suferă sunt anumite grupuri care au parte de mai puțin respect, stimă sau prestigiu, cu un statut neapreciat. Desigur, cazurile se pot extinde în ambele paradigme la imigranți și femei, respectiv gay și lesbiene, aceste grupuri nefăcând parte
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
din nicio categorie menționată mai sus. A patra diferență este faptul că cele două paradigme privesc diferit diferențele dintre grupuri. Din perspectiva redistribuției ar trebui să diminuăm diferențele (cauzate de nedreptăți politico-economice) dintre grupuri și nu să le recunoaștem. Paradigma recunoașterii are două abordări referitoare la acest subiect. Una este că diferențele sunt benefice, iar variațiile culturale s-ar transformat în ierarhii ale valorilor. Cealaltă susține că diferențele nu preexistă, ci sunt construite. Nancy Fraser consideră că nu se poate diferenția
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
primă instanță, remediul pentru distribuția ineficientă este eliminarea tuturor impedimentelor economice prin redistribuție ceea ce presupune restructurare economică pentru a asigura condiții obiective în fața cărora toți indivizii sunt egali. În același timp, soluția pentru nerecunoașterea diferențelor este eliminarea impedimentelor culturale prin recunoaștera acestora ceea ce presupune politici ce suplinesc intersubiectivitatea dintre indivizi. Astfel, pentru a elimina marginalizarea sau excluziunea politică, trebuie eliminate impedimentele de natură politică prin democratizare . Cele două direcții de acțiune, redistribuția și recunoașterea, sunt îmbinate prin două strategii: afirmarea și
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
nerecunoașterea diferențelor este eliminarea impedimentelor culturale prin recunoaștera acestora ceea ce presupune politici ce suplinesc intersubiectivitatea dintre indivizi. Astfel, pentru a elimina marginalizarea sau excluziunea politică, trebuie eliminate impedimentele de natură politică prin democratizare . Cele două direcții de acțiune, redistribuția și recunoașterea, sunt îmbinate prin două strategii: afirmarea și transformarea. Distincția dintre cele două constă, pe de o parte, în structurile sociale pe care acestea le au la bază, iar pe de altă parte în efectele sociale pe care le generează. Strategiile
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
pot avea efecte de transformare în anumite contexte . Astfel, soluția alternativă este reprezentată de reformele „non-reformiste”. Acestea reprezintă politici cu două direcții: pe de o parte, angrenează identitățile persoanelor și satisfac nevoi interpretate prin abordări de tip redistributiv sau de recunoaștere; pe de altă parte, ele pun în mișcare schimbări care transformă reformele radicale în unele practicabile în timp. Când au succes, reformele non-reformiste produc schimbări în mai multe planuri, nu doar la nivelul instituțional pe care și l-au propus
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
Feminismul liberal este o formă a teoriei politice feministe ce se concentrează pe egalizarea drepturilor între femei și bărbați, pe recunoașterea femeilor ca cetățeni cu drepturi depline precum și pe emanciparea și autoafirmarea acestora; din acest punct de vedere, feminismul liberal este o teorie individualistă. Feminismul liberal se înscrie în feminismul primului val și este de două tipuri, în funcție de manifestarea lui istorică
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
chestiuni, care nu ar trebui sub nici o formă ignorată “e ceva fatal, deoarece bărbatul din leagăn și până la mormânt nu se poate sustrage ei”. Pe scurt, analizează rolul femeii în societate, încercând să arate că tocmai prin condiții mai bune (recunoașterea drepturilor de bază, accesul în mod egal la educație) oferite acesteia prin calitatea sa de formator ar putea să ajute la o dezvoltare mult mai riguroasă a societății. Va educa ea copii societății, retribuind tot ce a primit. Observăm discursul
Asociația Unirea Educatoarelor Române () [Corola-website/Science/333650_a_334979]
-
dar în condiții de dictatură, acest drept nu a fost practic exercitat. În 1946, prin Costituție se introduce dreptul de vot universal pentru populația majoră, indiferent de sex. Iar în 1948 se interzic orice forme de discriminare bazate pe sex. Recunoașterea dreptului de vot pentru femei a fost târzie și nu lipsită de conținut datorită noului regim instaurat. Femeile românce au votat pentru prima dată în cadrul unor alegeri libere în 1990. Feminismul în perioada comunistă a urmat concepția de emancipare legată
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
Krupp” calibru 87 mm (modelele 1875 și 1877), punând astfel bazele artileriei teritoriale. În acest context a elaborat „"Instrucțiunile asupra artileriei în luptă"”. A participat la Războiul de Independență dintre anii 1877-1878, purtat împotriva turcilor, care a avut drept consecință recunoașterea pe plan internațional a independenței României. El a organizat „Bateria Mircea” și „Bateria Elisabeta” pentru apărarea orașului Calafat, unde a fost prezent la întâiul foc de tun tras de „Bateria Carol” la Calafat, sub ochii domnitorului. De asemenea, a coordonat
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
federație mixtă de loji masonice care se definește ca putere simbolică suverană, adogmatica și liberală, continuatoare a tradiției începute încă de la 1879 de iluștrii săi înaintași. M.O.A.R. este suveran prin prisma faptului că nu este interesat de recunoașterea obedientelor dogmatice și conservatoare. M.O.A.R. întreține relații de prietenie atât cu obedientele care fac parte din rețeaua francmasoneriei adogmatice și liberale, cât și cu obedientele care respectă existența să. M.O.A.R. este o putere simbolică
Marele Orient al României () [Corola-website/Science/333709_a_335038]
-
perioada copilăriei a fost "Dumbo", menționând faptul că acest film a fost primul care l-a marcat. Siskel a ținut evidența „celor mai bune filme ale anului” pe care le-a văzut între anii 1969 și 1998, care ajută la recunoașterea gusturilor sale în materie de film. Acestea sunt: Din 1969 până la moartea sa la începutul anului 1999, el și Ebert au avut nouă alegeri ale celui mai bun film al anului care au coincis: "Z", "Nașul", "Nashville", "The Right Stuff
Gene Siskel () [Corola-website/Science/333687_a_335016]