66,018 matches
-
Razele dor ca roua). Totul în jur pare un fantastic coșmar, transcris în imagini ale abjecției: ochii „dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacție”, „odraslele coșmarului inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și sordidul cu o adevărată voluptate, angajând astfel un denunț
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
forța de a plasticiza peisajul locurilor natale și de a evoca rodirile nesfârșite. Un ciclu final al Vitraliilor aparține ipostazei erotice, cu melancolii de vârstă și expresia sentimentului de profundă legătură cu gliile, de unde încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va lăsa să-i cadă aripile nicicând”. În schimb, Ecourile (1976) vădesc lectura unui Arghezi „târziu”, Memorial - 1907 consunând cu versurile maestrului până la pastișă: „Sosesc din timpuri, oarecum mai vechi / cu geamătul mulțimii în urechi / Când cei pierind
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
tonică, a încrederii în viață și, totodată, prin aspirația iubirii de a atinge eternitatea. În poezia de idei, care se alătură celei închinate iubirii, apare și mai subliniată, prin alegorie, preferința pentru dramatizarea reflecției lirice. Adam este omul pedepsit de cer să răscumpere păcatul originar al iubirii cu prețul unui destin al urii, dat urmașilor Cain și Abel (Plânsul lui Adam). Parafraza biblică liberă devine prilejul de a imprima un accent mai intens laudei aduse dragostei omenești, asociindu-i acordurile patetice
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie (1993) atmosfera crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
de poeți care se afirmă în anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, C. debutează editorial cu placheta Panopticum (1943), urmată de două volume care îl vor impune relativ repede în conștiința literară a epocii: Omul profilat pe cer (1945; Premiul Editurii Forum) și Cântece negre (1946). Tonalitatea dominantă a primelor lui poezii se înscrie într-o cheie gravă, întunecată și sumbră: marcat de mizeriile și ororile războiului, pe de o parte, conștient de eșecul estetismului literar în a
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
acasă, voi n-ați văzut măcelul / tulbure, superb, răscolitor, / voi n-ați văzut măcelul / cu șanțuri, cu degradări, cu biruințe / cum a călcat peste bucurii, peste granițe, peste ape / brutal, crâncen. [...] Armate anonime s-au strecurat în zdrențe prin noapte / cerurile se lăsau mai jos / fumul uzinelor inunda cartiere / pe străzi au răsunat automate / și-au zăcut lângă prispă muieri și copii; / oftică, tifos, pelagră, / foamete, groază, tăcere.” Scenele apocaliptice ale războiului (din ciclul Jurnal de front) își au corespondentul formal
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe cer” al lumii poetice a lui C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea încrezătoare caracteristice umanismului clasicist; redus la o
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe cer” al lumii poetice a lui C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea încrezătoare caracteristice umanismului clasicist; redus la o singură dimensiune - aceea a orizontalității -, el se chircește, se retrage tot mai aproape de pământ, până la a deveni una
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea încrezătoare caracteristice umanismului clasicist; redus la o singură dimensiune - aceea a orizontalității -, el se chircește, se retrage tot mai aproape de pământ, până la a deveni una cu mineralul: „Omul profilat pe cer avea umerii aspri, răniți, / mersul înfricoșător și-un păr negru, ierbos, / crescuse enorm ca o zăpadă polară, ca o inundație marină, / laolaltă cu minereurile pământului, cu sângele lui subteran, / în care au putrezit rădăcini, / în care s-au înecat femei
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
al lui C. oscilează între notație și metaforă, sugrumând suflul puternic și protestatar al poemelor de debut într-o respirație poetică sacadată, întretăiată, ce urmează urcușurile și coborâșurile unei suferințe mereu prezente: „Clepsidre ori perle risipite pe lac, / stelele-n cer. Broaștele tac. / Ninge peste adâncurile lumii cu seri. / E ca și când luna și copiii / ar fi plecat din oraș pentru totdeauna. Ninge cu adânc și coșmare. / Iar tăcerile au gurile-amare / Ca sinucigașii.” Volumul Cârtița și aproapele (1970), continuând și adâncind tematica
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
singur.” Privirea amar-retrospectivă, ajunsă la capătul lumii, devine viziune întoarsă, urzind peisaje postapocaliptice, prin care poetul rătăcește ca un strigoi: „Noapte cu bube. Stătută ca o baltă. / Mă-ntorc de pe lumea cealaltă. Dracul mână caii. Surugiul doarme. Luna atârnă de pe cer ca o tenie. / Orb și fără părinți, ca o mută vedenie, / între cranii și arme. Vin de pe vremea când sângele picura din panoplie. Cine știe, gândule, cine știe... / Apocalipsul a fost și s-a dus. / E ca-n lepădarea de
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
brut, cruzime, originalitate absolută, pe de o parte, și elaborație, artă rafinată, ereditate culturală pe de alta, formează, poate, aspectul cel mai izbitor și insoluționabil critic al poeziei lui Ion Caraion. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Panopticum, București, 1943; Omul profilat pe cer, București, 1945; ed. îngr. Emil Manu, București, 1992; Cântece negre, București, 1946; Eseu, București, 1966; Dimineața nimănui, București, 1967; Necunoscutul ferestrelor, București, 1969; Cârtița și aproapele, București, 1970; Deasupra deasuprelor, București, 1970; Cimitirul din stele, București, 1971; Selene și Pan
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
43-44; Eugen Simion, Ion Caraion. Experiența limitelor, RL, 1990, 5; Dorin Tudoran, Prinț și cerșetor, RL, 1990, 8; Lovinescu, Unde scurte, I, 243-246, 353-356, II, 62-64, III, 303-309; Alex. Ștefănescu, Retorica disperării, RL, 1992, 9; Mircea Zaciu, Exilul și împărăția... cerurilor, F, 1992, 9; Cristea, A scrie, 42-45; Geo Șerban, Ion Caraion - la țărmul eternității, RL, 1993, 4; Gh. Grigurcu, Postumele lui Ion Caraion, VR, 1993, 2-3; Ion Bălu, Coborârea în universul concentraționar, ST, 1993, 5; Ioana Pârvulescu, Ultima încercare, RL
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
lirice, s-a editat în 1970. Respirând o seninătate ce îngăduie și câte o inflexiune de umor, sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.) și rostiri de moralist încrezător, sub „clare ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri, sonetele aduc o liniște
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și coboară / Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe pământ și-n cer” (Tăcere). Chipuri vii ale zbaterilor vieții și morții - de aceea, „fără pace” - tind să fie florile-simbol ale lui C. Unele - trandafirii galbeni, în care se ghicesc apuneri în durere, crizantemele, „val de-argint, ochi de-argint fulgerat”, făclii ale adormirii
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
irozi ca-n marea roșie petrecând” (Fabulă cu mâna). În Muntele (1990), nesfârșită variație pe aceeași temă, înflorește un zâmbet sceptic în fața posibilei extincții. SCRIERI: Oglinda cu lebede, București, 1968; Saturnala, București, 1969; Arena cu idoli, București, 1971; Păsării, un cer limpede, București, 1974; Poeme, București, 1975; Cina, București, 1977; Răpirea, București, 1978; Corabia pe două mări, București, 1979; Hybris, București, 1980; Judecata în Anthares, București, 1981; Viața ca două vieți, București, 1983; Cu leii de aur, București, 1984; Marea ca
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
1974; Poeme, București, 1975; Cina, București, 1977; Răpirea, București, 1978; Corabia pe două mări, București, 1979; Hybris, București, 1980; Judecata în Anthares, București, 1981; Viața ca două vieți, București, 1983; Cu leii de aur, București, 1984; Marea ca ieșire la cer, București, 1987; Muntele, București, 1990; Lipsa, București, 1997; Lovitura fără atingere, București, 1999; Sub cer torențial, București, 1999; Invulnerabilul, București, 2000. Repere bibliografice: Simion Bărbulescu, Aurelian Chivu, „Oglinda cu lebede”, IL, 1969, 8; Simion Bărbulescu, „Saturnala”, CL, 1970, 7; Ioana
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
1979; Hybris, București, 1980; Judecata în Anthares, București, 1981; Viața ca două vieți, București, 1983; Cu leii de aur, București, 1984; Marea ca ieșire la cer, București, 1987; Muntele, București, 1990; Lipsa, București, 1997; Lovitura fără atingere, București, 1999; Sub cer torențial, București, 1999; Invulnerabilul, București, 2000. Repere bibliografice: Simion Bărbulescu, Aurelian Chivu, „Oglinda cu lebede”, IL, 1969, 8; Simion Bărbulescu, „Saturnala”, CL, 1970, 7; Ioana Crețulescu, Imaginea țării de eres, LCF, 1977, 42; M.D. Lesovici, „Cina”, CRC, 1977, 45; Popa
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
intimismul, pe calea unui metaforism hiperbolic pe cât de stufos, pe atât de retoric uneori. În volumele ulterioare, se scutură de balastul imagistic, nu însă și de transferul metaforic, considerat drept principiu definitoriu al gândirii poetice: Amforă (1972), Arbori îndrăgostiți (1977), Cerul de la Cepeleuți (1982), Izvoarele lui august (1984) ș. a. Temele și motivele sunt proprii întregii lirici basarabene postbelice: războiul și pacea, neliniștile spiritului, întoarcerea la izvoare, evocarea înaintașilor, etosul popular, graiul matern, menirea poeziei ș.a. C. a semnat mai multe cicluri
CIOCOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
Chișinău, 1977; Suită bulgară, Chișinău, 1978; Anotimpurile omului sau Cânturi pentru biografia unui pământ, Chișinău, 1979; Vârsta statuilor, Chișinău, 1980; Troleibus pentru un urs, Chișinău, 1980; Ferestrele pământului, Chișinău, 1980; Ce pot face mâinile dibace sau Povestea lucrurilor, Chișinău, 1981; Cerul de la Cepeleuți, Chișinău, 1982; Cea mai veselă vacanță, Chișinău, 1982; Izvoarele lui august, Chișinău, 1984; Peisaje în suflet, Chișinău, 1985; Despre ce doinesc copacii, Chișinău, 1986; Floarea păcii, Chișinău, 1987; Steaua Eminescu, Chișinău, 1997; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău
CIOCOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume (1993), îl consacră pe C.
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
coordonate, cum ar fi golful, unde o persoană nu poate constata multe dintre răspunsurile pe care le dă, și trebuie să se bazeze în primul rând pe indicii proprioceptive de feedback. Din aceste motive, performanțele ce conțin numeroase componente motorii cer de obicei, în plus față de ghidarea unui model expert, o practică deschisă. 4.4.4. Procesele motivaționale și de întăriretc "4.4.4. Procesele motivaționale și de întărire" Componenta funcțională ultimă care „dă sarea și piperul” modelării și învățării sociale
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
prizonierilor din închisoarea Abu Ghraib (2004) Cum este posibil ca oameni obișnuiți, oameni buni să devină monștri, oameni răi? Aceasta este întrebarea fundamentală pe care și-a pus-o Philip Zimbardo, vorbind despre „Efectul Lucifer”, despre îngerul alungat din Împărăția cerurilor, devenit Satana. Este în discuție natura umană: oamenii se nasc răi sau devin răi? Răul vine din interiorul ființei umane sau pătrunde din exteriorul ei? Profesorul de psihologie de la Universitata Stanford construiește cu luciditate răspunsul la aceste întrebări. Mai întâi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Radu Gyr și Dumitru Stăniloae spre exemplu, fără ca A. să amendeze măcar în comentariu o asemenea alăturare. Un aspect oarecum insolit în această activitate literară, intens desfășurată și în sfera studiilor teologice, îl oferă însă volumul de versuri Țărmul dinspre cer (1991), cultivând o poezie în notă tradiționalistă, sub vizibila influență a prelucrării motivului religios ortodox din universul liric al lui V. Voiculescu sau al lui Sandu Tudor, fără ca poetul să atingă, decât rareori, vibrația autentică a trăirii mistice. Exploziv-decorative, versurile
ALEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285248_a_286577]
-
vizibila influență a prelucrării motivului religios ortodox din universul liric al lui V. Voiculescu sau al lui Sandu Tudor, fără ca poetul să atingă, decât rareori, vibrația autentică a trăirii mistice. Exploziv-decorative, versurile reflectă un gândirism târziu, epigonic. SCRIERI: Țărmul dinspre cer, Washington DC, 1991; The Image and Likeness of Fr. Stăniloae’s Theology, Detroit, 1994; The Unknown Continent, Detroit, 1994; Diorame și eseuri teologice și literare, Washington DC, 1996; Suflet românesc peste ocean, Detroit, f.a. Repere bibliografice: Păcurariu, Dicț. teolog., 12-13
ALEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285248_a_286577]