66,018 matches
-
pamfletul - 1907, din primăvară până în toamnă, Vasile Demetrius în „Domnul deputat", iarăși Tudor Arghezi care într-un poem Cultură, din ciclul 1907 - Peizaje, notează: „În anii nouă sute șapte, Ca din senin, în martie, într-o noapte S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia Și din Flămânzi și Stănilești, văpaia... Răscoala izbucnise deodată în Moldova, La Giurgiu, la Caracal și Craiova"... Incendiarul poem 1907 al lui Al. Vlahuță scoate vinovat pentru soarta țăranilor pe însuși regele, făcând din literatură un înalt act
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
-mă-s!“ O Cosânzeană, un măr ionatan și-un strop de ploaie „Îți place să asculți povești cu stele, cu lună, cu soare, nu-i așa, tăticul meu? Bunicul spune că în lună sunt niște spiriduși care vin noaptea pe cerul întunecat și dau lustru stelelor cu tix și cu o perie. Grozavă păcăleală!“ La grădiniță există o cameră cu umbră și păpuși. N-avem voie înăuntru. Am tras însă într-o zi cu ochiul. Măștile stau atârnate pe pereți, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
chiar „ficțiune“). — Așa e, zise Elisav; încât primele patru versuri ale acestei compoziții ar suna astfel în română (nu fără, bineînțeles, inevitabilele pierderi și libertățile fatale): „Dom’ Heidegger citea,-ntr-o Lichtung,/al doilea tom al cărții Dichtung/și Adevăr;/sub cer nu făr’/de păsări nezburând... “ — „... de păsări nezburând in Richtung.“ — Păi, zise Nora, dacă asta-i tălmăcire, eu sunt negusul Abisiniei. — Dar ce, Herr Heidegger este mai simplu?! — În orice caz, nu scrie atât de dizgrațios; iar dacă a traduce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
următoare, anume că rariștea silvestră e, finalmente, un „nepom“, schlimmerickul prietenului neamț (sau germanofon?) al Carmencitei ar suna astfel în română (nu fără, bineînțeles, inevitabilele pierderi și libertățile fatale): „Citea dom’ Martin, sub nepom,/Egoficțiuni, al doilea tom./ În milosârd/cer, câte-un cârd/zbura în stil autonom.“ — Autohton, făcu pe surda Nora. — Ba nu: autonom. Dar e tot aia. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Eram corector cu jumătate de normă... Eram corector cu jumătate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
expresivă“ și de frapantă. » „Ca o martiră, abia aplecându-se peste parapet, Lucia strigă: «Sunt aici!». El se întoarce, îi zâmbește cu toată inocența și naturalețea tinereții sale și urcă agil scara ce duce la terasă. Apare așa, pe fundalul cerului, cu ochii lui ce o privesc de îndată. Lucia susține pentru o clipă privirea, dar nu mai mult de o clipă. Mecanismul pe care ea însăși l-a pus în mișcare îi permite să se rușineze în fața lui. Aleargă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Autoritatea papalității aflată la apogeul său s-a datorat existenței unui cler european cunoscător de limbă latină, precum și a unei concepții asupra lumii împărtășită practic unanim; conform acesteia, intelectualitatea bilingvă, mediind între limba locală și latină, mijlocea între pământ și cer. Declinul treptat și neomogen (mai întâi în Europa occidentală, ulterior pretutindeni) al reperelor interdependente care au stat la baza societății medievale, sub impactul schimbărilor economice, al descoperirilor (sociale și stiințifice), precum și dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare, au săpat o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Explicația la întrebarea adresată a fost următoarea: "Fie omul cât de bogat, cât de norocos și să câștige el toate bunurile și laudele oamenilor și la urmă la ce-i folosesc toate acestea, dacă apoi nu va putea intra în cer?"713. Autorul îi îndemna pe părinți nu doar să le vorbească și să-i învețe pe copiii lor despre pildele lui Hristos, ba chiar ei înșiși să fie un exemplu pentru aceștia: "Părinților creștini, voi care sunteți ca niște învățători
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
tipărirea broșurii Calendarul catolic. A scos apoi, din proprie inițiativă, Calendarul catolic de perete. Când a apărut revista Viața, a încurajat-o, a sprijinit-o și a colaborat cu articole valoroase.A tipărit în trei ediții cartea de rugăciuni Calea cerului, aceasta fiind una dintre cele mai răspândite scrieri printre catolicii moldoveni. Însă eforturile cele mai mari le-a depus în paginile Curierului parohiei sale, publicație pe care, până la moarte, a redactat-o aproape singur. Preotul Paul Mosel S-a născut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
bazează pe cuvântul lui Dumnezeu, prima pagină a revistei va fi dedicată evangheliei, răspândirii cuvântului lui Dumnezeu în scris. A doua pagină va fi dedicată vieții unui sfânt, deoarece ei sunt modele demne de urmat pe calea ce duce spre cer" (Bukarester katholisches sonntagsblatt, an I, nr. 1, 16 martie 1913, p. 1.). 428 Damel Banner, op. cit., p. 175. 429 Dănuț Doboș, "Administrația Carol Auner (1913-1931)", în Dănuț Doboș, Eugen Bartoș (editori), Parohia catedralei "Sf. Ioan" din București, editura Arhivelor Romano-Catolice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
p. 93 II. Toate aceste transgresiuni sunt detaliat descrise în sensul lor parodic. Pretendenții, care nu se tem de indignarea legitimă a oamenilor, nici de pedeapsa zeilor, ("umblați după nevastă-mea și n-aveți nicio teamă de zeii care stăpânesc cerul" (22.40))99*, sunt ființe fără sfială și fără rușine. În toată această orgie, libațiunile nu au nici un sens religios și arată doar că această manieră profană de a bea și mânca face din pretendenți niște sălbatici care nu cunosc
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dar nicăieri nu li se dă drumul. Și totuși una, de fapt modestă, acoperită cu paie și cu stuf de baltă, îi primește: un cuplu de bătrâni, Filemon și Baucis, le oferă o primire cordială în această casă umilă. Locuitorii cerului, aplecându-și capul pentru a intra pe ușa scundă, îl văd pe bătrân care îi invită să se odihnească. Baucis dă la o parte cenușa caldă încă, reînvie focul din ajun, pune pe el frunze uscate și scoarță de copac
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe cei drepți la fel ca pe cei răi și Dumnezeu îi făgăduiște, după negocierea numărului celor drepți, că nu va distruge orașul dacă se vor găsi în el zece oameni drepți. Și astfel doi îngeri sosesc la Sodoma și cer ospitalitate care le este refuzată de toți în afară de Lot care îi invită la el și le pregătește un ospăț. Oamenii din oraș cer să-i vadă pe străini, iar Lot îi apără oferind locuitorilor Sodomei pe fiicele lui încă fecioare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
invită atunci și le dă călătorilor o supă foarte grasă. Ea nu primește decât un galben de aur fiindcă, spune Isus, "nu mărimea darului contează, ci intenția cu care a fost făcut". O legendă poloneză povestește că doi trimiși din ceruri sunt primiți și hrăniți cu prietenie de către țăranul Piast în timp ce fuseseră refuzați de regele Popiel. Popiel va fi mâncat de către șoareci, iar Piast va deveni rege al Poloniei. O altă legendă, lituaniană, de data aceasta, relatează cum Perkunos se plimba
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Exemple antice similare ar putea fi citate, precum cel al lui Leto, al lui Makelo și al fiicei sale Dexithea la telhini etc. Învățăturile poveștii Desigur "puțin contează că ființa supranaturală care îndeplinește dorințele este uneori un călător venit din ceruri și că se numește Mercur, zeul Fo, Sfântul Petru sau Sfântul Pavel, sau bunul Dumnezeu, că el este uneori un geniu binefăcător și recunoscător, un demon familiar, o diavoliță, spiritul lui Python, o Zână..."153: ceea ce contează sunt învățăturile trase
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și mama omenirii, ei sunt cei care au scăpat de potopul universal și care au fost, după cum reamintește și Rene Schérer161, într-o altă perspectivă, factori de hominizare. Arborele, ca loc de epifanie, ca simbol al legăturii între pământ și cer, continuă să celebreze templul ospitalității. Hawthorne, în transcrierea sa minunată a mitului bătrânilor Filemon și Baucis în a sa A Wonder Book, sub titlul "The miraculous pitcher", evocă poetic umbra ospitalieră a stejarului și a teiului: "Oh, ce umbră ospitalieră
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ale Odiseei nu satisfac sută la sută dorința de identificare, dar fără a fi prea indulgent sau prea credul, putem să ne încredem în fântâna lui Arethuse sau în faleza Corbului ai cărei patruzeci de metri înălțime se profilează pe cerul albastru". Și adaugă: Se spune de asemenea că pe locul actualei Marathia se afla crescătoria de porci a lui Eumeu, dar aceasta e o ipoteză gratuită. Problema topografică cea mai mortifiantă este cea a amplasării orașului și a palatului lui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o aude și își alungă iubitul, Antinou, pentru a-l primi pe marele erou, în realitate un bătrân egoist care vrea să se bucure de plăcerile vieții. Pentru cel care "insulele erau femei", regăsirea e dureroasă: "O durere mare cât cerul îi făcea să plesnească pieptul, angoasa îl gâtuia. Nu putea să suporte atâta suferință"200. Itaca este puțin descrisă în ea însăși, dar Giono transpune ansamblul, care păstrează un cadru mediteranean într-un peisaj din Manosque și împrejurimile sale. Giono
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
merg mână în mână ("o mișcare de curiozitate, care mă surprinse și pe mine, mă făcu să făgăduiesc că nu voi fi decât ce se va vrea să fiu")243 și libertinul fluture de noapte, efemerul unui rut nocturn sub cerul sublim și pur, care a gustat din plin momentul și clipa surprizei, adică timpul unei plăceri, fără origine și istorie, lipsit de legătură 244 și de viitor, este readus a doua zi la vidul esențial al existenței sale. Astfel surpriza
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu aduceau îndestularea; dar omul avea inimă și asta făcea totul: ospitalitatea nu era de vânzare și virtuțile nu se vindeau"327. Merseră să-și facă un culcuș în piața publică dar nimeni nu le oferi adăpost și rămaseră sub cerul liber, contrar regulii generale care spunea că "drumețului lipsit de toate va avea tot ce-i trebuie"328. Un bătrân, străin de oraș, fiindcă era și el de prin munții Efraim, le oferă ospitalitate: "Îi duse la el acasă, porunci
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu oaspeții și fata lui logodită cu un tânăr de prin partea locului și le mai trecea osteneala la această masă oferită cu dragă inimă, oamenii din oraș, copii ai lui Belial, fără jug, fără frâu, fără stăpânire și sfidând cerul precum ciclopii de pe muntele Etna veniră de înconjurară casa bătând de să spargă ușa și strigând bătrânului pe un ton amenințător: Să ne dai degrabă pe tânărul străin pe care l-ai primit sub acoperișul tău și frumusețea lui să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Iulian îl aruncă "afară". Distanța este chinuitoare pentru că ea se stabilește în amețitoarea pierdere a limitei, în arsura prezenței insuportabile și neîndurătoare. Această prezență intolerabilă este semnificată în text prin imagini ale focului și sângelui, fie care e vorba de cer care "era roșu ca o baltă de sânge" și care amintește fără încetare crima, "reflexul stacojiu al vitraliilor, străpunse acum de prima suliță a soarelui"391* care luminează petele roșii care sunt semnul unui real pus tragic în evidență și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
inspirat de către scriitorul american plasându-și povestirea, care îl conduce pe narator către o antică locuință cu arhitectură simbolică și semnificativă, sub semnul unei "zile de toamnă, zi apăsătoare, întunecată și mută"427 cu nori grei și joși într-un cer lugubru. Singurătatea, rătăcirea și melancolia însoțesc mersul fugarului, urmărit și persecutat într-o "întunecime întristătoare", fără hrană, ud până la piele pe o ploaie înghețată, în căutare de refugiu. Prăbușirea casei Usher este și ea, într-adevăr, o chestiune de ospitalitate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bat joc de "omul care nu e de pe-aici". Când se plimba, lumea se oprea ca să se uite la el [...] îl priveau cum te uiți la un cocostârc sau o barză la capătul puterilor și rătăcită, coborâtă din înaltul cerului. Căciula lui de blană, paloarea chipului, părul și barba de un blond deschis stârneau în mod deosebit curiozitatea". Dacă Venerina este indignată că lumea își bate joc de străin, dacă ea vrea ca el să fie strigat pe numele său
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poftesc cu ardoare dar a cărui apropriere rămâne precară, dificilă și finalmente mai angoasantă (o vedem foarte bine, de exemplu, în Vizuina) decât rătăcirea însăși. În Un vechi pergament eroul sedentar evocă fascinat și terorizat pe cei se culcă sub cerul liber "fiindcă detestă locuințele". E vorba de nomazii cu murdăria lor incredibilă și brutalitatea lor salbatică. Or nomadismul este legat de absența limbii.. Nu poți vorbi cu nomazii. Ei nu cunosc limba noastră, abia dacă au o limbă pentru ei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-și anunțe întârzierea sau absența (dacă nu tacâmul lui este păstrat până când pierdem orice speranță a vizitei sale). Este un semn de considerație față de invitații prezenți (cărora se poate să înceapă să le fie foame). Dacă "e un dar al cerului să ai priceperea de a primi în casă un străin în trecere", după cum o reamintește Antoine de Courtin în Nouvelle civilité qui se pratique parmi les honnêtes gens (1671), primirea oaspetelui este descrisă cu precizie: ea începe cu o mare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]