64,416 matches
-
că s-a inspirat din povestirea lui Stevenson și împrumută chiar de la acesta din urmă numele unora dintre personajele sale. Conan Doyle intenționase la început să creeze un personaj care să-și relateze investigațiile la persoana I și-i dăduse personajului numele de Ormond Sacker. În precedentele sale opere literare, Conan Doyle folosise în mod frecvent un narator-personaj. Totuși, el a decis rapid să schimbe formula de narațiune și să separe anchetatorul de povestitor în două personaje diferite: anchetatorul dotat cu
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
I și-i dăduse personajului numele de Ormond Sacker. În precedentele sale opere literare, Conan Doyle folosise în mod frecvent un narator-personaj. Totuși, el a decis rapid să schimbe formula de narațiune și să separe anchetatorul de povestitor în două personaje diferite: anchetatorul dotat cu o inteligență excepțională este Sherlock Holmes, în timp ce naratorul uimit de isprăvile prietenului său este Dr. John H. Watson. Deși cuplul Holmes/Watson a fost refolosit ulterior de către autor în alte aventuri și a cunoscut o posteritate
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
în timp ce naratorul uimit de isprăvile prietenului său este Dr. John H. Watson. Deși cuplul Holmes/Watson a fost refolosit ulterior de către autor în alte aventuri și a cunoscut o posteritate importantă, Conan Doyle considera atunci că prietenia dintre aceste două personaje este pur efemeră și că nu vor reapărea într-un alt roman. De asemenea, el dorește să retrogradeze aceste două personaje la categoria de personaje de rangul doi ale romanului, acțiunea principală fiind centrată pe aventurile lui Jefferson Hope legate
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
autor în alte aventuri și a cunoscut o posteritate importantă, Conan Doyle considera atunci că prietenia dintre aceste două personaje este pur efemeră și că nu vor reapărea într-un alt roman. De asemenea, el dorește să retrogradeze aceste două personaje la categoria de personaje de rangul doi ale romanului, acțiunea principală fiind centrată pe aventurile lui Jefferson Hope legate de scoaterea lui John și Lucy Ferrier din secta mormonilor. Holmes și Watson nu apar decât în prima parte a romanului
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
și a cunoscut o posteritate importantă, Conan Doyle considera atunci că prietenia dintre aceste două personaje este pur efemeră și că nu vor reapărea într-un alt roman. De asemenea, el dorește să retrogradeze aceste două personaje la categoria de personaje de rangul doi ale romanului, acțiunea principală fiind centrată pe aventurile lui Jefferson Hope legate de scoaterea lui John și Lucy Ferrier din secta mormonilor. Holmes și Watson nu apar decât în prima parte a romanului și la final, iar
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
Ferrier din secta mormonilor. Holmes și Watson nu apar decât în prima parte a romanului și la final, iar ei sunt absenți în a doua parte care se referă la trecutul lui Jefferson Hope. Cu toate acestea, autorul imaginează un personaj și un trecut destul de detaliat pentru Holmes și Watson, ceea ce necesită descrieri importante în prima parte a intrigii, care pune în lumină, în cele din urmă, detectivul care trebuia să joace inițial un rol mai anecdotic. Conan Doyle a scris
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
a poveștii. (Așa de restrânse erau drepturile achiziționate, încât faimoasa adresă de pe strada Baker a fost "221A" în film și nu renumita "221B".) În afară de Holmes, Watson, doamna Hudson și inspectorul Lestrade, singurele legături cu canonul holmesian sunt câteva nume de personaje furate de scenariști (Jabez Wilson etc.). Scenariul conține un element de o asemănare izbitoare cu cel utilizat câțiva ani mai târziu în romanul "And Then There Were None" al Agathei Christie, cea a numărării victimelor crimelor prin versuri ale cântecelor
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
acesta a divorțat de Otilia, fiind acum căsătorită cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia arătată nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioară Otilia. Amintirile acelei idile se năruiesc în cuvintele lui moș Costache: „Aici nu stă nimeni”. Portretizarea personajelor se face prin tehnica balzaciană a descrierii mediului și a fizionomiei. Astfel tipologiile clasice (avarul, ipohondrul, gelosul) sunt introduse într-un context social care le conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană. Ca trăsătură a esteticii
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
tehnica balzaciană a descrierii mediului și a fizionomiei. Astfel tipologiile clasice (avarul, ipohondrul, gelosul) sunt introduse într-un context social care le conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană. Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și arată de asemenea un interes pentru procese psihice deviante care au la bază ereditatea și mediul: alienare, senilitate (naturalism). Personajul eponim al romanului, Otilia este fiica adoptivă a lui Costache Giurgiuveanu din a doua căsătorie. În stil caracteristic balzacian
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
le conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană. Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și arată de asemenea un interes pentru procese psihice deviante care au la bază ereditatea și mediul: alienare, senilitate (naturalism). Personajul eponim al romanului, Otilia este fiica adoptivă a lui Costache Giurgiuveanu din a doua căsătorie. În stil caracteristic balzacian, aparența acesteia este surprinsă cu precizie de „ochiul de estet” al lui Felix: „"fata părea să aibă vreo 18-19 ani. Fața
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
Otilia se erijează rapid ca adevărată stăpână a casei la care Felix învață să se ducă pentru fiecare problemă. Aceasta o pune în conflictul financiar existent într-o poziție opusă familiei Tulea, ca o rivală pentru averea lui Costache. Este personajul protagonist, dinamic și complex, participând la acțiune în calitate de martor și purtător de cuvânt al naratorului. Statutul său social și psihologic îl încadrează în categoria intelectualilor de elită, autentici. Unul dintre cele două planuri ale romanului este drumul formării unui tânăr
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
a cauzat moartea acesteia și care condiționează acum starea materială a Otiliei. Propriu-zis, o bună parte din averea lui moș Costache e averea mamei Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care și-a însușit-o prin drept familial. De la începutul romanului, personajul apare în această postură. Tentativa de a nu-l primi pe Felix, deși îi este unchi și tutore - adică administrator al averii acestuia până la majorat - îl definește ca atare, precum furtul meschin din veniturile acestuia, precum și de la Pascalopol. Cumpără material
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
teama pierderii averii. Otilia este singura care-i mai este alături, iubindu-l necondiționat, dar avariția lui îndepărtează repetat pe toți ceilalți, pe Felix, pe Marina, pe văduva care-l îngrijea, pe Pascalopol. George Călinescu relevă în tușe grotești un personaj definit esențial printr-un singur aspect, prin nenumărate instanțe de comic de situație. Nici momentele de suferință ale bolnavului nu sunt lipsite de ridicol. Moartea lui nu inspiră un sentiment tragic, ci unul comic, realizat parcă de o farsă a
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
parcă de o farsă a destinului. La capătul consecințelor avariției lui mos Costache se profilează situația precară a Otiliei. Aceasta nu este înfiată și beneficiază doar de o mică parte din banii lui, lăsați în pază lui Pascalopol. Prin acest personaj autorul romanului condamna societatea epocii, care a generat oameni cu asemenea vicii dezumanizante. Baba absolută, aceasta este caracterizată succint într-o convorbire dintre Felix si Weissmann Sora lui moș Costache, aceasta este asemenea lui definită de dorința de a se
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
de Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Gore Pirgu și Iancu Urmatecu, eroul romanului lui Ion Marin Sadoveanu. În zugrăvirea tipului, Călinescu folosește o diversitate stilistică care-l transformă în "o figura extraordinara", cum observă criticul Ovid S. Crohmalniceanu, care adaugă: "volubilitatea personajului are atâta intensitate vitală, încît ridică arta de a trivializa orice lucru și de a-l umfla fantastic la o adevarată perfecțiune. În materie de demagogie și versatilitate, Stănica are geniu. Nu e foarte departe de adevăr când spune: „"He
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
fundal se profilează și maturizarea lui Felix care-i oferă caracterul de bildungsroman. Calitatea realist-balzaciana este întărită de folosirea motivelor moștenirii și paternității. Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul diferitelor personaje, conferind dimensiune celor două conflicte. Dintre cele două planuri principale, un plan urmărește familia Tulea și lupta acestora pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu și pentru înlăturarea Otiliei. Celălalt urmărește progresul și maturizarea lui Felix, care, rămas orfan, vine să studieze
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
unui univers autentic, iar prin observație și notarea detaliilor semnificative, aceasta devine un mijloc de caracterizare indirectă și de conturare a caracterelor. Titlul inițial al operei "Părinții Otiliei" reprezintă motivul balzacian al paternității, o aluzie la felul în care fiecare personaj determină soarta acesteia. Schimbarea titlului mută accentul pe misterul comportamentului ei. Conflictul e determinat de încercările membrilor clanului Tulea de a pune mâna pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Finalul cărții este închis, urmat de un epilog. Simetria acestuia cu începutul
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
un film documentar în care incită la violență și la încălcarea legilor germane cu privire la discriminare. O parte din acest film satiric, care în film reprezintă cătunul kazah Borat, este realizat în realitate într-un sat țigănesc din România. În plus, personajul face referință la faptul că se dedică la urmărirea țiganilor și accidentarea acestora cu autoturismul. În cartea Tintin, în capitolul "Bijuteriile lui Castafiore", se critică antițigănismul, țiganii care se instalează pe proprietatea căpitanului Haddock fiind pe nedrept învinuiți de furtul
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
(1985) (denumire originală Young Sherlock Holmes, denumit și Young Sherlock Holmes and the Pyramid of Fear) este un film de aventură/mister regizat de Barry Levinson, produs de Steven Spielberg. Scenariul este realizat de Chris Columbus pe baza personajelor create de scriitorul Sir Arthur Conan Doyle. Filmul prezintă peripețiile tânărului Sherlock Holmes și ale lui John Watson care se întâlnesc pentru a rezolva împreună misterele dintr-un internat. Adolescenții Sherlock Holmes (Nicholas Rowe) și John Watson (Alan Cox) se
Tânărul Sherlock Holmes și Piramida Fricii () [Corola-website/Science/325255_a_326584]
-
este acuzat pe nedrept și este expulzat de la Academie. Înainte de plecarea sa, Holmes are un ultim meci de scrimă cu profesorul Rathe (Anthony Higgins), dar pierde deoarece își pierde concentrarea, fiind distras de lumina reflectată de inelul lui Rathe. Misteriosul personaj cu cagulă lovește din nou, lovindu-l pe Waxflatter cu un ghimpe halucinogene, făcându-l să vadă mici gargui zburători care îl atacă și-i intră pe sub haine astfel încât Waxflatter se înjunghie mortal. El moare, ultimele sale cuvinte adresate lui
Tânărul Sherlock Holmes și Piramida Fricii () [Corola-website/Science/325255_a_326584]
-
Acțiunile lor au dus la o revoltă a populației locale, care a fost înăbușită violent de către armata britanică; un băiat, Eh-Tar, împreună cu sora sa și-au pierdut părinții în timpul revoltei și au jurat răzbunare. Craigwitch este apoi otrăvit de misteriosul personaj cu cagulă. Craigwitch brusc îl atacă pe Holmes dar este oprit de LeStrade care a reevaluat indiciile prezentate de Holmes. În timp ce se întorc spre campus, Holmes își dă seama că Rathe este Eh-Tar, dar el și Watson ajung prea târziu
Tânărul Sherlock Holmes și Piramida Fricii () [Corola-website/Science/325255_a_326584]
-
scrierii textului, Asimov intenționa ca acesta să fie primul dintr-o serie care să-i includă pe cei doi protagoniști, Jimmy Turner și Roy Snead. Până când povestirea a ajuns să fie publicată, autorul și-a pierdut interesul față de cele două personaje, pe care le-a înlocuit ulterior cu un alt duo, Powell și Donovan, prezent în Seria Roboților. Turner și Snead, care se consideră cei mai buni piloți ai Poștei Spațiale, intră în posesia unei nave noi cu care trebuie să
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
care a apărut în "Astounding". John W. Campbell a insistat ca Asimov să rescrie pasaje ale povestirii pentru a o alinia cu vederile sale rasiale, ceea ce l-a determinat pe autor să evite ulterior să-i mai trimită povestiri cu personaje extraterestre. Federația Galactică a dezvoltat psihologia la rangul unei științe cu ecuații cantitative și soluții comportamentale - o idee care va fi dezvoltată ulterior în cadrul "psihoistoriei" din Seria Fundația. Solarienii (oameni, sau Homo Sol) au descoperit zborul prin hiperspațiu și au
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
de Asimov, a zecea publicată, prima continuare a unei alte povestiri, prima care să fie ilustrată pe coperta unei reviste și, la cele 10.000 de cuvinte, cea mai lungă povestire publicată până atunci de Asimov. Autorul a recunoscut că personajul Irene și-a primit numele de la o studentă la chimie de la Columbia University de care se îndrăgostise. Navele metișilor coboară pe Venus. Fii lui Max, Arthur și Henry stabilesc bazele unei așezări care să îi țină pe metiși departe de
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
al revistei "Astonishing Stories". Aceasta a fost a doua povestire a lui Asimov care a fost ilustrată pe coperta revistei. După apariția ei, tânărul fan science fiction Scott Meredith (Feldman) i-a atras atenția că la înceutul povestirii apar două personaje despre care nu se mai aude ulterior; această atenționare l-a făcut pe Asimov ca, de atunci încolo, să acorde mai multă atenție detaliilor scrierilor sale. Doi gemeni identici, Allen și George Carter, au fost separați la naștere în cadrul unui
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]