61,760 matches
-
anii următori, deoarece William al III-lea nu avea încredere deplină în fostul susținător al Stuarților. Chiar și apărătorii lui Churchill, printre care faimosul său descendent și biograf Winston Churchill, au avut dificultăți pentru a găsi justificări morale, patriotice sau religioase ale trădării sale. În conformitate cu Chandler, este dificil ca Churchill să fie absolvit pentru lipsa lui de compasiune, cruzimea, nerecunoștința și trădarea lui pentru un om căruia îi datora aproape totul. Suspiciunile lui William s-au dovedit fondate, când în 1692
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
laborator indică faptul că în mod normal impulsurile sexuale masculine sunt scăpate de sub control, ducând la crime), dar ucigașii simt că este doar un instinct natural și au creat raționalizări elaborate misogine în acest sens. De exemplu, o nouă mișcare religioasă se răspândește odată cu crimele: "Fiii lui Adam", mișcare care consideră că femeile sunt rele și că grădina raiului a fost un paradis înainte de apariția femeilor, iar Dumnezeu îi îndeamnă pe bărbați să scape de toate femeile. Când mișcarea religioasă apare
The Screwfly Solution () [Corola-website/Science/331842_a_333171]
-
mișcare religioasă se răspândește odată cu crimele: "Fiii lui Adam", mișcare care consideră că femeile sunt rele și că grădina raiului a fost un paradis înainte de apariția femeilor, iar Dumnezeu îi îndeamnă pe bărbați să scape de toate femeile. Când mișcarea religioasă apare inițial, înainte de crimele organizate, se întreprind puține lucruri pentru a opri răspândirea ideologiei sale, neexistând nicio acțiune preventivă de evacuare a femeilor. Alan își dă seama că boala face ca impulsurile sexuale masculine să se transforme în impulsuri violente
The Screwfly Solution () [Corola-website/Science/331842_a_333171]
-
II-lea detronat în 1688 în urma Revoluției Glorioase de către nepotul și ginerele său protestant, William de Orania. A constituit un moment crucial în lupta dintre irlandezii protestanți și catolici. Într-un context irlandez, războiul a fost un conflict etnic și religios, o reluare a revoltei irlandeze din 1641. Pentru irlandezii catolici, Iacob al II-lea însemna șansa de a-și relua poziția în societate - pierdută în timpul războaielor lui Cromwell la jumătatea secolului al XVII-lea. În timpul domniei lui Iacob, catolicii își
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
mărșăluiește în fiecare an în cinstea victoriei. Padraig Lenihan sugerează că bătălia este înconjurată de un anumit farmec: doi regi, separați de un râu luptau pentru trei regate. Mai mult, bătălia de la Boyne reprezintă pentru tradiția Whig (liberală) triumful libertății religioase și civile asupra absolutismului. După Revoluția Glorioasă, Parlamentul a reușit pentru prima oară să dețină mai multă putere decât monarhul țării. Bătălia are rezonanță și în rândurile naționaliștilor irlandezi: cei mai mulți irlandezi văd lupta ca pe un pas important în colonizarea
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
al unui nou ciclu. Sărbătoarea, care în Iran se numește "" și simbolizează urcarea pe tron a regelui Jamshid, poartă în unele zone din Anatolia numele de "Mart Dokuzu" (9 martie) sau "Bereket Bayramı" (Sărbătoarea Belșugului); ei îi sunt atribuite semnificații religioase care se asociază tot cu ideea de început, de schimbare, de trecere la o nouă etapă sau la un nou ciclu; ea este asimilată, de pildă, cu ziua de naștere a califului Ali, cu ziua căsătoriei sale cu Fatima, cu
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
petreceri în aer liber, cu cântece, dans și voie bună. În alte zone este vorba de o zi dedicată celor plecați din această lume, care se celebrează prin vizite la cimitir și pomeni pentru sufletele celor decedați. Grupurile "Alevi-Bektași", grupuri religioase de esență turcmenă, cu rădăcini sufıte, dar și cu influențe șiite consistente, consideră că această zi este ziua de naștere a califului Ali și ziua căsătoriei sale cu Fatima, fiica Profetului Muhammad, în timp ce pentru șiiți ziua de Nevruz este ziua
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
stabileau întâlniri și cu clasele din satele vecine, și se organizau competiții de atletism sau lupte între sate, dar și diverse alte jocuri. În satul Fevziye, din regiunea Ortaca și în satul Çorus din Ula, sărbătoarea de Nevruz are semnificații religioase, oamenii sărbătorind ziua de naștere a califului Ali. Datorită semnificațiilor religioase în aceste zone elementele principale ale acestei zile sunt rugăciunea, curățenia și jertfa.Pentru a pregăti mâncarea pentru zilele de sărbătoare, oamenii sacrifică diverse animale: miei, capre sau cocoși
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
competiții de atletism sau lupte între sate, dar și diverse alte jocuri. În satul Fevziye, din regiunea Ortaca și în satul Çorus din Ula, sărbătoarea de Nevruz are semnificații religioase, oamenii sărbătorind ziua de naștere a califului Ali. Datorită semnificațiilor religioase în aceste zone elementele principale ale acestei zile sunt rugăciunea, curățenia și jertfa.Pentru a pregăti mâncarea pentru zilele de sărbătoare, oamenii sacrifică diverse animale: miei, capre sau cocoși, în unele sate nefiind permisă consumarea altor alimente în afara acestora. Fiind
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
(în ) madhhab este una dintre școlile de Fiqh sau legi religioase în cadrul islamului sunnit. Ea a fost fondată de către Malik bin Anas și are în vedere hotărârile din ulema de la Medina pentru a fi sunnah. Adepții săi locuiesc în mare parte în Africa de Nord, Africa de Vest, Kuweit, Bahrain, în unele regiuni din Arabia Saudita
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
mai mare decât școală lui Malik. Școala Maliki avut mult mai mult succes în Vestul musulman. Sub domnia Omayyazilor, școala Maliki a fost promovată ca fiind codul de drept oficial de stat, iar judecătorii Maliki conduceau în mod liber practicile religioase. În schimb, adepții Maliki trebuiau să sprijine și să legitimeze dreptul guvernului de a conduce. Poziția dominantă în Al-Andalus, incepand cu Umayyazii și terminând cu Almoravizii a continuat, având legea islamică din regiune dominată de opiniile lui Malik și a
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
a treia religie monoteistă și ultima dintre cele relevate. Un bun credincios musulman trebuie să cunoască regulile impuse de Coran și de Sunnah (tradiții), pentru a ști ceea ce îi este (sau nu) permis să mănânce. Postul (abstinența) este o obligație religioasă și reprezintă unul dintre stâlpii islamului, alături de credința în unicitatea lui Dumnezeu, rugăciune, danie și pelerinajul la Mecca. În funcție de zone, în spațiul islamic s-a dezvoltat o cultură culinară, care include anumite practici. Musulmanii sunt sfătuiți să mănânce două treimi
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]
-
și „islam”. Aceste tradiții culinare sunt rezultatul unui proces istoric care a implicat contribuția unor popoare precum perșii, berberii, turcii, nubienii, africanii sub-saharieni, precum și popoare din Europa, India și Asia Centrală. Mâncărurile preparate și servite poartă amprenta unor identități etnice și religioase formate de-a lungul secolelor. În societățile patriarhale ale Orientului Mijlociu, se consideră că locul femeii este în interiorul casei, unde principala sarcină este prepararea mâncării, în timp ce bărbatul se ocupă de munca propriu-zisă și aduce câștiguri materiale. Însă în grupurile nomade
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]
-
fie devenea proscris și își căuta refugiu într-un trib străin. Deși în teorie un om plătea moartea altuia și astfel vendeta era îndeplinită, răzbunarea neînfrânată putea să aibă loc de ambele părți. În consecință, au fost impuse anumite practici religioase și sociale, ca să asigure măsuri de restrângere a vărsării de sânge. În timpul celor patru luni sfinte trebuia să domnească pacea. Nu numai că nu exista război (mai ales în timpul lunii de primăvară rağab), dar criminalii erau în siguranță în această
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
a pus întrebarea dacă e suficient de convingător, de puternic, pentru a impune schimbări radicale. După ce a ajuns la Medina, Muhammad a dat anumite reguli care să guverneze relațiile între comunitățile mixte care trăiau acolo, și să creeze o comunitate religioasă, 'umma, unde singura formă legitimă de război era aceea în numele lui Dumnezeu, iar crima nu mai avea legătură cu rudele de sânge. Tot printre reguli se numără și plata unei sume de bani în schimbul crimei produse de membrii triburilor. Totul
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
manieră nediferențiată. Unii eleniști se întreabă deci care era în realitate diferența dintre "hetaira" și "pornai" și în ce măsură termenul de "hetaira" nu era decât un simplu eufemism. Grecia Antică nu a cunoscut un fenomen de practicare a prostituției în scopuri religioase de amploare comparabilă celei care a existat în Orientul Apropiat. Singurele cazuri cunoscute se referă la zone de la periferia lumii grecești (Sicilia, Cipru, Regatul Pontului sau Capadocia). În Grecia propriu-zisă, Corintul constituie o excepție: într-o relatare târzie din epoca
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
o sărbătoare a Afroditei pentru prostituate, una care este total diferită de sărbătoarea rezervată femeilor cinstite. În timpul acestei sărbători este obiceiul ca târfele să se distreze și chiar le este permis să se îmbete la festinuri.” Realitatea prostituției în scopuri religioase în Corint are însă și contestatari: astfel se afirmă că Strabon n-ar fi relatat din experiența sa personală, ci ar fi născocit lucrurile povestite, sprijinindu-se pe cunoștințele pe care le avea despre prostituția în scop religios din Orientul
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
în scopuri religioase în Corint are însă și contestatari: astfel se afirmă că Strabon n-ar fi relatat din experiența sa personală, ci ar fi născocit lucrurile povestite, sprijinindu-se pe cunoștințele pe care le avea despre prostituția în scop religios din Orientul Apropiat. În același timp se afirmă că niciuna din structurile descoperite până acum pe Acrocorint n-ar fi permis găzduirea unui număr așa de mare de persoane, iar termenul de „hierodoulos” poate fi folosit și fără să se
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
folosit și fără să se refere neapărat la prostituție. În replică la aceste afirmații, se obiectează că ele nu țin cont de mărturiile lui Pindar, iar descrierea lui Strabon nu corespunde nici cu relatările lui Herodot despre prostituția în scop religios în Babilon, nici cu cele ale lui Strabon însuși asupra acestui fenomen în Armenia și Egipt. Între toate cetățile, numai Sparta era renumită în toată lumea greacă pentru că nu adăpostea nici o "pornai". Plutarh explică acest lucru prin absența din oraș a
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
a experimentat pe propria piele ce înseamnă să fii refugiat, o “minoritate între minorități”, fiind martora violențelor interetnice și a problemelor identitare cu care se confrunta populația diversă din Brooklyn. s-a simțit adesea marginalizată datorită identității sale etnice și religioase, găsind un refugiu în lectură și scriere. Acesata mărturisește că obișnuia să discute cu copiii din cartier și să asculte poveștile acestora, adesea similare cu propria sa poveste. Transpunând toate aceste informații în scris, Hammad și-a dezvoltat în timp
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
Flanders, aceasta mărturisește că este conștientă de reputația pe care o au musulmanii care trăiesc în Occident, precum și de sentimentul de teamă insuflat acestora cu multe ocazii de-a lungul istoriei. Cu toate acestea, Hammad își exprimă identitatea etnică și religioasă în toate operele sale, considerând că poezia reprezintă o punte care îi permite să facă legătura între toate aceste constructe identitare. "Born Palestinian, Born Black" este prima carte publicată de Suheir Hammad la vremea când avea 22 de ani. Aceasta
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
și lucrarea intitulată "Epistolă către scriitori"(Risala ila-l-kuttab). În perioada omeiadă, în domeniul prozei artistice,cuvântul a fost mai degrabă popularizat pe cale orală decât scrisă. Termenul "Khitaba" desemnează discursurile orale utilizate mai ales ca instrument politic. Liderii politici și cei religioși din acea perioadă s-au remarcat prin arta oratoriei. Pe de altă parte, în timp ce liderii politici și religioși se îndeletniceau cu arta discursurilor, limba arabă cunoaște un proces de evoluție în direcția unui nou stil de scriitură promovată de scribi-secretarii
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
mai degrabă popularizat pe cale orală decât scrisă. Termenul "Khitaba" desemnează discursurile orale utilizate mai ales ca instrument politic. Liderii politici și cei religioși din acea perioadă s-au remarcat prin arta oratoriei. Pe de altă parte, în timp ce liderii politici și religioși se îndeletniceau cu arta discursurilor, limba arabă cunoaște un proces de evoluție în direcția unui nou stil de scriitură promovată de scribi-secretarii de stat care se ocupau cu redactarea documentelor administrative și a epistolelor. Acești scribi erau în general non-arabi
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
arab "fitna" ce se poate traduce prin sciziune sau separare). Una dintre cele mai ample lucrări redactate de Abd al-Hamid se intitulează "Testament către prințul moștenitor" în care oferă sfaturi urmașului la tron al califului în chestiuni de ordin moral, religios și militar. Prin intermediul scrierilor sale, Abd al-Hamid accentuează în special virtuțile religioase ale califilor omeiazi. Îi descrie pe aceștia ca fiind pioși,cu frică de Dumnezeu și accentuează faptele religioase ale acestora descriind modul în care desfășurau pelerinajul sau cum
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
cele mai ample lucrări redactate de Abd al-Hamid se intitulează "Testament către prințul moștenitor" în care oferă sfaturi urmașului la tron al califului în chestiuni de ordin moral, religios și militar. Prin intermediul scrierilor sale, Abd al-Hamid accentuează în special virtuțile religioase ale califilor omeiazi. Îi descrie pe aceștia ca fiind pioși,cu frică de Dumnezeu și accentuează faptele religioase ale acestora descriind modul în care desfășurau pelerinajul sau cum posteau în luna Ramadan. Adesea în scrisorile sale glorifică faptele de arme
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]