8,238 matches
-
tata la prășit, era om simplu dar credință puternică. Duminica mergea la Biserică, asculta slujba, ne mai lua și pe noi la Biserică. Se țineau posturile, ne spovedeam și ne împărtășeam toți în postul Sf Paști. Seara și dimineața ne închinam toți pe rând că așa ne făcea controlul dacă știm rugăciunea, dacă nu ne ajuta el, ne spunea, ne învăța. Duminica se respecta cu multă strictețe, nu umblam cu acu, foarfecul, cuțite sau altele, nu se lucra deloc, nici la
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
de șnaps și turnă cu grijă, dar din belșug. Dându-mi un pahar, adăugă: — Să-ți spun ceva. Dacă nu erau toți cei care beau, țara asta ar fi fost cu adevărat Într-o stare jalnică. Își ridică paharul: — Să Închinăm pentru cât mai multe băute și pentru frustrarea de a avea o Germanie condusă eficient de național-socialiști. — Pentru mai multe băute, am răspuns, privindu-l cum bea, aproape cu prea multă recunoștință. Avea un chip șiret, cu o gură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mâniat bătrânul. Atunci, călugărul deschise drugul cel mare, din lemn de stejar, cu care ferecase porțile lăcașului, poftind drumeții în curtea mănăstirii. Tihna îmbietoare a mănăstirii îi fermecă pe musafirii mănăstirii. Cei trei se repeziră la icoanele lăcașului, mai ales închinându-se la icoana Sf. Gheorghe, cel care scăpa omenirea de prigoana balaurului cu șapte capete. Un foșnet trecu prin zidurile mănăstirii. Era starețul mănăstirii, părintele Ioan, copil de pripas, găsit de văcarii boierului, printre mărăcinii de la marginea satului. Boierul îl
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ss se deretice grajdurile domnesti, în care aveau armăsarii de soi, aduși, pe căi ocolite, de geambași zaporojeni, fiind ingrijiți de robi țigani, deprinși cu acest vrednic mestesug. Pe la mijlocul lunii aprilie, pe când creștinii catolici din ținut ciocneau ouăle cele roși, închinând și căni cu vin galben de Cotnar, un alai se cobora dinspre vechea mănastire a lui Zagavei. Prostimea se înghesuia să primească binecuvântarea mitropolitului, care ținuse slujba mare, împaratească, la schitul vestitului calugar. Toată suflarea astepta, cu infrigurare, sosirea Domnului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lățindu-se la vederea Bisericii Sf. Gheorghe, aflată în apropierea Curții. Domnul descălecă și păși în întunecimea sălii tronului, luminată, sporadic, de lampioanele aduse cu multă trudă de la Veneția, loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu să vestească aprozii începerea Divanului. Lângă domn, Radu diacul, un tânăr înalt, cu nasul coroiat și ochi pătrunzători, însemna, cu slove meșteșugite, deprinse la mănăstirile de la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Măria Ta, îndrăzni hatmanul Barnovschi, că doar țara noastră e și țara lor. Hatmane, pentru aste vorbe și vicleșuguri alții au plătit cu capul, amenință domnitorul. Măria Ta, încercă să domolească primejdia Celebi Constantin, pârcălabul de Neamț, hatmanul o fi închinat câteva ulcele de vin negru! Ș-apoi o hi ostenit după drumul lung până la curtea Măriei Tale, se băgă în vorbă și Condică, pârcălabul Hotinului. Tăceți, cinstiți boieri, îi îndemnă logofătul, hai mai bine să auzim ce pricină are boier
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
oaspeților o strachină cu turte cu julfă, scoase, din cuptor, o oală cu sarmale, cartofi copți și o tingire, în care străluceau plăcinte cu bostan. Se strânseră toți în jurul unei mescioare, cu trei picioare, așezată înspre laița de la geam. Se închinară la icoanele sfinte și începură a mânca bucatele gătite de baba Ileana, dând, mai întâi, o dușcă din rachiul vestit al răposatului Costache. După mai multe păhărele de rachiu, stinse cu un vin alb, din poamă fragă, femeilor li s-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis tat-tu? Dar, ce mă mai socoți un băitan, bade Vasile? Iaca am și eu spre douăzeci de ani
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ieri s-a întors Grigorie a lui Nicu lu Toader? Dar tat-su-i pădurar? Noi avem tăurașii și oile lor? Lasă bărbate, c-om scăpa noi și din aceasta, se încredință Safta, începând a bate metanii și a se închina la icoanele sfinte. Omul puse un lemn pe foc și ieși în prag, privind spre dumbravă, căutând tainica pădure. Își făcu socoteala: decât fugar toată viața, mai bine să împlinească poruncile stăpânirii. Hotărî să plece la război. Două zile mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tăpșan Paznic bun l-au pe gâscan ROMÂNIA Turculeț Dumitrel, S.A.M. Sirețel Azi în zi de sărbătoare, Râde țara-nfloritoare Cu steag mândru -n trei culori : Roșu-i sânge vitejesc Galben, aur strămoșesc, Albastrul, cerul senin Țării mele mă închin. România, țara mea, Astăzi este ziua ta! Noi sărbătorim Unirea De când, voi, trei țărișoare, V-ați unit într-una mare. Acum noi vă serbăm Și cu toți ne bucurăm. Viața din Antartica Popa Ștefania, S.A.M. Valea-Seacă Cele mai reci
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
am loc în scena următoare, Aida a fost iubita mea în noaptea aceea, făcuse din mine un bărbat, Cum?! Știi ce mi-a spus a doua zi dimineață după? Nu! Mi-a spus că făcusem dragoste ca și cum m-aș fi închinat într-o biserică, Zâmbește iute, Iartă-mă, n-ar fi trebuit să apun asta, Ba da! urlă toată ființa mea și fiori netrebnici îmi umblă, Mi-e dor de femeie, Daniel! Sunt un nemernic, cum te murdăresc pe tine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
umblă, Mi-e dor de femeie, Daniel! Sunt un nemernic, cum te murdăresc pe tine cu dorințele mele! și glasul lui tot mai scăzut, eu încordându-mi auzul să nu-mi scape nimic din mărturisirile lui, ca și cum s-ar fi închinat într-o biserică, Cum?! Doamne, iartă-mă! dar șoaptele lui nu mai pot fi aduse în cuvinte, înserarea tăcută, Mai târziu, după cină, Theo îngândurat în fotoliu, Mă aude intrând și-mi face un gest vag cu mâna să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ardoare întreg naosul, și iată-l în tabloul votiv pe logofătul Tăutu, vezi, mă îndemni tu cu toată puterea tainică ce vede peste veacuri, cum pictorul se străduiește în portretul logofătului Tăutu, totul era firesc, logofătul înaintea tronului lui Iisus închinând biserica, și astăzi?! mai pot fi pictate tablouri votive fără să n-ai impresia neputinței într-o lume devorată de mass-media, te mai ajută modelele vechi să pictezi cu credință?! buzele tale se întreabă astfel, eu doar mă uit înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pășim sfioși în tăcerea din naos, scena votivă, Ieremia Movilă cu familia, scaunele înalte de lemn, îngălbenite de vreme, lustruite de atâtea mâini ce s-au sprijinit cu credință pe barele lor, scăpărând o privire în altar, Deisis, rugăciunea, ne închinăm amândoi nu fără teamă la icoane, nu sunt prea obișnuită cu astfel de gesturi, atât de rar ajungând într-o biserică, în naos geneza acum, facerea astrelor, soarele și luna și trupul tău se rotește și calcă ușor, ca și cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
drag! L-am adus! Lasă-ne acum! Părintele abia vorbește, e slăbit, și fiecare gest al său durează parcă o veșnicie, stă pe unul din scaunele înalte, eu îngenunchez înaintea lui și-i sărut mâna alb-vineție, Du-te și te închină întâi la icoane, Și eu îmi dau seama că asta ar fi trebuit să fac imediat ce am intrat în biserică, dar, mă reîntorc în genunchi înaintea părintelui Ioan, e îmbrăcat în hainele preoțești de slujbă, Cartea pe genunchii lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de grafică, ora 10 noaptea, după închidere, la Radu acasă am văzut la video Andrei Rubliov, filmul lui Tarkovski, discuții prelungite până dimineața, problema mea, în ce fel secolul XXI mai poate promova pictura religioasă și cum se vor mai închina oamenii în fața acestor icoane, Radu crede că se vor putea picta icoane și pe calculator și spune, pictura religioasă și-a pierdut sacralitatea încercând să-și păstreze forma, asistentul de grafică, Voicu, în mănăstiri mai trăiesc anonimi pictori de icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pus acolo roșul ăla? Și meșterul îmi îndreaptă privirea spre roșul puternic din veșmântul Fecioarei în scena Închinării magilor, scenă alăturată Nașterii, având în partea superioară îngerii, Maria stând în centru lângă ieslea lui Cristos, ciobanii, Iosif deoparte și magii închinându-se cu daruri pruncului sfânt, roșu în veșmântul Mariei, Și preoteasa mi-a spus că roșul nu se potrivește deloc cu auriul stelelor de pe umerii Mariei, meșterii izbucnesc din nou în râs, Și despre sfânt, ce ți-a spus despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
viețile mele netrăite, tot ceea ce ar fi putut să se întâmple dacă n-aș fi luat-o pe alt drum, Dumnezeu va trebui să-mi dea o explicație! La Crucea din deal nu mă opresc ca toți creștinii să mă închin, trec mai departe în adânca mea mâhnire, hotărât să nu fac compromisuri nici măcar cu Dumnezeu și fiara mulțumită din mine își linge bine hrănită din orgoliul meu, e felul ei preferat de mâncare, își linge satisfăcută labele și rămâne încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de izvor, cu mărgele minuscule la suprafață, e mirosul pe care cu uimire l-am simțit de multe ori în răsuflarea fratelui Rafael, la început am crezut că vine de la, meșterul Luca și-a înălțat paharul deasupra mesei și a închinat în cinstea lui Theo, Fii binevenit, băiete! i-a urat lui Theo, primindu-l în cinul pictorilor de biserici, nu voi uita însă zâmbetul melancolic al lui Theo, nu se bucura?! Eu așez între meșteri cu multă băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo, n-o să te oprești la îngerași și sfinți în mantii colorate, vei vrea altceva și, Și, Radu?! Și mă tem pentru tine, ești prea bun pentru un zugrav de biserici, Ridic paharul cu cognacul diluat în gheața topită și închin cu Radu, cel ce se teme pentru mine, Hotărârea mea e luată! Știu, Theo! Noroc! Noroc! 11 mai, vremea se face tot mai frumoasă și mie nu-mi stă gândul decât la mănăstire, la biserica ce mă așteaptă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întreabă privirea lui albastră în timp ce-și bea laptele, Și Pantocratorul acesta? Eu încă tulburat de vizita de astă-noapte a părintelui și recunosc astăzi ar fi trebuit să pictez mai bine, Și Florița, nu mai tace fratele Rafael, se închina la icoane cu toate marafeturile pe ea și se ruga de părintele Ioan s-o ierte că nu știu ce păcat făcuse, săruta mâna la preoți, în ochii mei privirea senină a femeii ce mă aștepta de un veac și eu, Bolborosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
amiază, și soarele ăsta puternic care s-a așezat definitiv pe ceafa mea, mă arde, la cruce mă voi odihni puțin, nici picioarele nu mă mai ascultă, fii, Doamne, cu mine, nu mă părăsi! la cruce, văd, de aici, creștini închinându-se sau numai mi se pare, peste ochi mi se lasă o pânză deasă de, și lumea pare să se învârtească, Floarea, Florița din Drăgosteni și pentru o clipă vârtejul lumii pare să-și îngăduie rotirea, la ea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reprezentați ctitorii, cei ce ctitoresc biserica, Vorbeau la episcopie că nu există scena votivă, că Theo ar fi trebui să-l picteze pe episcop, pe patriarh și, eu îi răspund adus în prezent, Theo l-a reprezentat pe părintele Ioan închinând biserica, numai pe părinte l-a reprezentat, în felul lui de a picta, nu mă mir că n-a înțeles nimeni că e un tablou votiv, Nu știu sincer ce s-ar putea face pentru Theo, ar trebui să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și am toastat: — În sănătatea dumneavoastră, domnule Sprague, pentru că m-ați făcut să râd pentru prima oară săptămâna asta. Ramona îmi aruncă o privire dezgustată. Martha se concentră asupra desenului ei. Madeleine mă pipăia cu piciorul pe sub masă, iar Emmett închină paharul în cinstea mea. — Ai avut o săptămână grea, flăcău? — Cum nu se poate mai grea. Am fost transferat la Omucideri, la cazul Dalia Neagră. Zilele libere mi-au fost anulate, partenerul meu este obsedat de caz și nebunii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fac ceva, am început să răsfoiesc mapele. Cantitatea de informație era copleșitoare, mâna de lucru din spatele ei și mai copleșitoare, dar cel mai copleșitor era faptul că toate astea se întâmplau doar din cauza unei tinere prostuțe. Nu știam dacă să închin în cinstea lui Betty Short sau s-o smulg de pe pereți, așa că, în drum spre ieșire, m-am prezentat la recepționer, i-am plătit chiria în avans pe o lună și am păstrat camera așa cum le-am promis lui Millard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]