6,555 matches
-
după această clipă imposibil de măsurat, Ea 1 și El n pleacă; Ea 2 și El 1 se privesc, pe de o parte împreună, iar pe de cealaltă separat.) Ea 2: Asta e. Așa e viața. El 1: Și la înmormîntări spunem același lucru... Ce stupid! Spunem "asta e viața" exact atunci cînd nu știm deloc ce e. Ea 1: (reintrînd din partea prin care ieșise) Să știi că nu-i adevărat... să nu crezi că... de fapt nu știu ce se întîmplă... e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu surzești. Octav: Doamnă, face parte din tehnica atragerii clientului. Cu ce vă servim? Femeia: Lumînări aveți? Octav: Sigur. De care vreți? Avem așa: lumînări mari, lumînări mijlocii, lumînări mici și lumînări și mai mici. După aceea: avem lumînări pentru înmormîntare, pentru preoți, dascăli, clopotari, ăia care duc... alea... și pentru îndurerata adunare, lumînări pentru parastas, ictenie citire simplă, citire complexă, pentru nunți, botezuri... Femeia: (ca hipnotizată, presată, puțin înfricoșată) Eu vreau lumînări pentru pus pe morminte. Octav: Avem, cu cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Socrate... dezhumează mereu... Preotul: Da mai taci din gură... eu vorbesc cu el... Octav: (prinzînd pauza creată) Așa e... cum spune părintele... Preotul: Să știi că te scot și de la dezhumări...! Groparul: Chiar vă rog, părinte,... dați-mă înapoi la înmormîntări... e mai vesel... Preotul: Ție ți-a cam intrat democrația asta nouă în cap...! Groparul: Nu, părinte..., mie mi-a ieșit democrația din cap pentru totdeauna... Preotul: (mereu atent, încordat, să surprindă orice ironie) Da! Și de ce, mă rog?! Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întrebat dacă știu unde mă aflu...; nu i-am răspuns... Te afli în fața organelor securității statului. Apoi a scos o foaie de hîrtie și a început să citească...; mi-a spus că numitul, adică eu, am spus următoarele: "Vedeți, la înmormîntarea lui Brejnev au fost invitații toți conducătorii statelor socialiste, numai pe ăsta nu l-au invitat... S-au săturat și ei de toate tîmpeniile lui Ceaușescu" Sursa dublă: (după o pauză) Da... și? Trimisul lui Dumnezeu: Lăsați-l în pace
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
datorită pierderii podoabelor erotice, nici un drept. La un moment dat, Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru a-și conforta iluzia eternității. Nunțile lor se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are un accident care o țintuiește la pat și-i distruge toate amăgirile bovarice care-i motivau existența. Iar În finalul romanului, Sandor Îi cere
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
naratorul se Întoarce repede din Beijing, pentru a asista la funeralii. și aici, din nou În mijlocul unor descrieri În volute - sîntem pe teritoriu italian, liniile drepte chinezești se arcuiesc la căldura soarelui mediteranean - cartea se Încheie cu plînsetul Mariei - după Înmormîntarea tatălui - În mare. O altă, ultimă eliberare. Eric Chevillard Timid dar orgolios, Eric Chevillard s-a bucurat din plin de copilăria avută. Curiozitatea pentru ceea ce mitul, preistoria, natura, puteau semnifica unui copil, pentru tot ceea ce dă strălucire imaginii unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îmbarcă, nu Înainte de a fi cunoscut În orășelul Port Radium, la minus treizeci de grade, o familie ospitalieră cu o fată frumoasă care, se sugerează, nu se poate sustrage farmecului său irezistibil. Întors la Paris, stupoare: Delahaye murise. Prezent la Înmormântare, la slujba oficiată În biserică, rezervat dar nu introvertit, Ferrer, ne spune autorul, nu se așează În ultimul rând În spatele unei coloane, ci În penultimul nu departe de o coloană. Toate personajele echenoziene au această calitate unică de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Beethoven într-o seară s-a așezat la clavir/ și a cântat furtunos arpegii suitoare a urcat/ și sus, pe notele de boltă cu ecouri ambigui -/ Și din când în când coborând cu înțeles" sau "când s-au întors, după înmormântare,/ în camerele mici, bătrâna s-a suit repede în pat/ (asta, își spunea povestitorul, seamănă/ cu vorba de spirit a unui francez care știa/ întotdeauna ce are de făcut și care spunea: când nu știu ce să fac, mă sui în pat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vor întruchipa în alte și alte valori, în creația de mai târziu a poeților contemporani. Arghezi se impune cu un univers cunoscut în estetica lui: folclorul, istoria, Biblia și valorificarea unei bogate tradiții: "Era să fie sărbătoare/ sau slujbă de înmormântare?/ Urlau și câini-n haită la năvală/ ajută, Doamne, țara-i în răscoală". Poetul imaginează o suită de portrete, în care se înfruntă, de o parte,căprarul, din "Lipsesc morminte", Pătru al Catrinei, Răzvrătitul, de partea cealaltă Conul Alecu, Coana
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
istorică surprinde pe paleta el figuri de voievozi, virtuțile dacilor, sciților, sarmaților, etruscilor și pentru că mitologia ne lipsește, poeții au dat dimensiune eposului, l-au mitizat, l-au legat de munții și de marea noastră. Au cântat nunți, petreceri și înmormântări într-o lume liberă. Lucian Blaga a pătruns în spiritualitatea dacilor și a geților, și exemplul lui trebuia continuat în timp. Zamolxe este spiritualitatea cea mai proeminentă a unei lumi primitive, vitale și sobre, de aceea referirile la el sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și incertitudinilor. Totuși poetul spune-se ar fi împăcat/ Cu poteca asta îngustă ce șerpuie/ Pe gura vulcanului". Sau "Poetul capul nimănui/ Rostogolit din Zare-n zare/ Când pe pământ e marele amurg/ și când pe cer e ma rea-nmormântare". El, poetul, rămâne animatorul veacurilor, se identifică cu firea, cu începuturile ei, cu ideea de absolut: "Cât de pustie-i zarea fără EL/ Poetul început de Fire/ Pe marginea prăpastiei lăsat". ("Între Pustie și nemărginire"). Poetului îi stau în față
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești copii prea cântători/ al căror trist și roz apus/ apune de mai multe ori./ El însuși fagure confuz purtând tranșeele-surori/ de lângă groapa lui Isus." În "Fiți veseli", poem macedonskian, își oficiază propria înmormântare, cu ideea că moartea este inclusă, se inserează în existență. ("Ca o răscoală a gropilor"). Din mișcarea lor intimă poemele reiau ideea sacrificiului cu sens de exemplaritate. "Trimisul" este un Nastratin barbian: "Dar au căzut cu toții, spre dânsul, în genunchi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
capitolele 7-13 ilustrează căutările Vitoriei Lipan pe drumul parcurs de soțul ei, în care sunt trimiteri la obiceiuri și tradiții (botez, nuntă), precum și descrierea locurilor abrupte ale munților * ultima parte (14-16 )evidențiază găsirea rămășițelor pământești ale lui Nechifor Lipan, ritualul înmormântării, demascarea criminalilor, înfăptuirea actului justițiar și ideea de ciclicitate existențială a vieții către moarte și din nou la viață, „le-om lua toate de coadă de unde le-am lăsat” Compozitia e determinată de semnificația cărții: înfățișarea unei societăți de tip
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cal țintat. Tenace, dârză și aprigă, punând cap la cap cele aflate cu o logică impecabilă, ia urma oilor și a ciobanilor. Cu o deducție uimitoare de detectiv dovedește, relatând în amănunt, înfăptuirea crimei și-i demască pe vinovați. Datina înmormântării și pedepsirea ucigașilor vin dintr-o credință străveche a poporului și sunt împlinite după legi nescrise, pentru că "cine ucide om nu se poate să scape de pedeapsa dumnezeiască". Odată împlinită datoria și înfăptuită dreptatea, viața reintră în normal, "ne-om
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
frumusețile neasemuite ale naturii., Departe de a fi înspăimântat de perspectiva morții și de a se resemna în fața acesteia, el este preocupat mai întâi de împlinirea tuturor rânduielilor tradiționale ale ceremonialului funebru pentru desăvârșirea sa ca om. Este preocupat de înmormântarea sa și de aceea îi cere mioarei să fie îngropat chiar de presupușii săi asasini: "Aice pe-aproape/ în strunga de oi./ Să fiu tot cu voi/ în dosul stânii./ Să-mi aud cânii". Această dorință nu este o dovadă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de slăbiciune, de resemnare, ci de superioritate morală, de demnitate și tărie, deoarece crede că astfel criminalii se vor purifica moral constatând ei înșiși urmările abominabilei lor fapte. De fapt, în singurătatea munților, ei sunt singurii care pot împlini rânduielile înmormântării, dacă măcar o brumă de omenie le va fi rămas în sufletele lor întunecate. Precizarea locului unde să fie înmormântat reflectă puternicul atașament față de îndeletnicirile obișnuite, dorința de a rămâne veșnic lângă lucrurile și ființele pe care le-a iubit
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
prezența celui cu care am fost Împreună, sfâșiere și regret. În planul formal-cultural, acest ritualuri ale suferinței, provocate date de despărțire, se manifestă prin două modalități. Prima dintre acestea este actul de a-l conduce pe cel plecat prin ceremonia Înmormântării. A doua formă de exprimare culturală a durerii, a suferinței despărțirii, are un caracter mult mai special, mai puternic și mai direct subliniat ca expresie și este reprezentată prin bocire sau plângere, tânguirea colectivă legată de despărțirea de cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cât putea de tare. A adus un lighean și a curățat, spălat și îmbrăcat în haine curate corpul inert al mamei sale. După o săptămână de suferință, mama ei a suspinat pentru ultima oară și s-a stins. Imediat după înmormântare, Corina a fost bătută din nou. După aceea, a început să aibă dureri de cap, nemaifiind niciodată ceea ce fusese până atunci. Într-o zi, tatăl ei a venit acasă cu o tabletă de ciocolată, o rochie și băutură. A forțat
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
aducerea în stare de neîntrebuințare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârșirea infracțiunii; 3. câștigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârșirii infracțiunii. b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21, alin. (1), lit. b): 1. cheltuielile de înmormântare; 2. întreținerea de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii. (2) Compensația financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la alin. (1), lit. a), pct. 2, se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe țară
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
erau, la acea epocă, socialiști și pacifiști. Revoltele (sau, uneori, jovialitatea) mezinului au încărcat nu o dată, cred, bateriile sufletești epuizate ale fratelui cel mare. Legătura lor va dura pînă ce moartea îl va lua, prematur, în 1952, pe primul. La înmormîntare, Bacovia ar fi plîns nestăpînit, în hohote. Prin comparație cu Constantin Vasiliu-Langa, celălalt frate, Ioan (Eugen) - e o întreagă poveste cu acest nume!2) - pare un străin. Nu figurează în singura fotografie de familie, nu i prezent la vînzarea casei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în conferințele sale, ale căror texte le-a păstrat: „Cuvîntare ținută în sala Atheneul în calitate de director al liceului, la împărțirea premiilor din anul 1903”, „Cuvîntare ținută în amfiteatrul liceului, în calitate de director cu ocazia deschiderii anului școlar 1904-1905”, „Cuvîntare, ținută la înmormîntarea profesorului Ioan Chiru [1917]”, „Cuvîntare ținută la înmormîntarea profesorului Neculai Corivan [1917]” (Ioan Chiru, n. 5 septembrie 1845, Bîrlad și Nicolae Corivan, n. 14 februarie 1943, Huși au fost numiți în 1867 profesori la Bacău; ei, împreună cu Ștefan Costandache, au
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
păstrat: „Cuvîntare ținută în sala Atheneul în calitate de director al liceului, la împărțirea premiilor din anul 1903”, „Cuvîntare ținută în amfiteatrul liceului, în calitate de director cu ocazia deschiderii anului școlar 1904-1905”, „Cuvîntare, ținută la înmormîntarea profesorului Ioan Chiru [1917]”, „Cuvîntare ținută la înmormîntarea profesorului Neculai Corivan [1917]” (Ioan Chiru, n. 5 septembrie 1845, Bîrlad și Nicolae Corivan, n. 14 februarie 1943, Huși au fost numiți în 1867 profesori la Bacău; ei, împreună cu Ștefan Costandache, au pus bazele Gimnaziului), „Cuvîntare la a 50-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
va produce moartea sa. A cincea reflecție: „Adio, Camil Petrescu! îmi pare rău de moartea ta. Dar și eu sunt țintuit pe patul suferinței...” 2) Ca toate celelalte „divagări”, ea nu-i datată, dar sigur a fost făcută în ziua înmormîntării lui Camil Petrescu: sîmbătă 18 mai. Anterior, Bacovia n-a mai pomenit nicăieri altundeva de confratele său. Deși acesta scrisese cîndva despre el3), între ei n a existat o reală afinitate, cum a fost cea cu Cezar Petrescu. îi despărțeau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vreme de primăvară ploioasă ce pare un omagiu al naturii care îl plînge cu ploile ei odată cu lacrimile noastre”.5 ) însă lacrimile după Bacovia n-au fost prea multe, fapt care se vede în spațiile acordate necrologului și reportajului de la înmormîntare în principalul ziar al epocii, „Scînteia”: cam o treime din cele pentru Camil Petrescu.6) Diferența e frapantă și sub alte aspecte, de la comisiile pentru organizarea funeraliilor pînă la componența gărzilor și vorbitorilor. La Camil Petrescu, din ultimele gărzi au
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
romînească”, „Din muzica orașelor și regiunilor patriei”. S-a cîntat în acea zi și muzică simfonică, dar nici o piesă potrivită cu doliul. Nici la Bacău emoția n-a fost prea mare. „Steagul roșu” a publicat abia sîmbătă (o zi după înmormîntare) comunicatul Uniunii Scriitorilor și Ministerului Invățămîntului și Culturii despre moartea poetului și a reprodus „Serenada muncitorului”, însoțind-o cu următoarea notă: „Poezia este scrisă probabil sub influența revistelor progresiste «Romînia muncitoare» scoasă de I. C. Frimu, «Viața socială» și «Facla» lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]