6,670 matches
-
infrascripto ut publice persone pro eis presenti et recipienti etc. quod Niccolaus domini Bernardi de Machiavellis olim unus ex cancelleriis dictorum Magnificorum et excelsorum dominorum non discedet nec exibit de territorio et dominio Florentino nec de dicto territorio se absemptabit șed în dicto territorio et dominio Florentino personaliter manebit et stabit durante tempore magistratus et offitii presentium magnificorum et excelsorum dominorum sub pena florenorum cccxxxiii et 1/3131 auri în auro largorum pro quolibet eorum applicandorum comuni Florentino casu quo dictus
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Magnificorum et excelsorum dominorum priorum libertatis populi Florentini et Iohanne Caroli de Borromeis cive et mercatore florentino testibus etc. Spectabilis vir Philippus Alexandri de Machiavellis civis Florentinus constitutus etc. coram me notario infrascripto et testibus suprascriptis non vi dolo etc. șed sponte etc. per se et suos heredes etc. omni modo etc. promisit etc. magnificis et excelsis dominis dominis prioribus libertatis et /c.126r/ et [sic] vexillifero iustitie populi Florentini licet absentibus et mihi notario infrascripto ut publice persone pro eis
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Florentini licet absentibus et mihi notario infrascripto ut publice persone pro eis et eorum subcessoribus recipienti etc., quod Niccolaus olim domini Bernardi de Machiavellis olim unus ex cancelleriis dictorum magnificorum et excelsorum dominorum non egredietur nec exibit de territorio Florentino șed în dicto territorio permanebit per unum annum proximum futurum sub pena florenorum cccxxxiii et unius terzii alterius floreni auri în auro largorum applicandorum camere communis Florentini quos solvere cum effectu promisit dicto comuni vel eius camerlingo casu quo dictus Niccolaus
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
adulatione: anchor che qui mi sia travaglato pocho, nondimeno îl chonchorso è sì grande, che non și può fare non și pratichi assai huomini: în effecto a me ne satisfanno pochi, né ho trovato huomo di miglore iudicio di voi. Șed fățiș trahimur: ché, quando parlo în lungo a cerți, quando leggo le lor lettere, sto da me medesimo admirato sieno venuti în grado alchuno, che non sono se non cerimonie, bugie et favole, et pochi ne sono che eschino fuori
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
quem habebat în manibus, re aptă ad maleficium commictendum et perpetrandum, contra et adversus dominam Mariam, uxorem Chiari Bettini dicti populi et cum dicto lapide percuxit dictam dominam Mariam una percussione în brachio sinistro cum livore, et non contentus predictis șed mala malis addendo, cum quadam pala lignea quam habebat în manibus, intravit domum dicti Chiari, ubi erat dictă domină Maria eius uxor, et cum dictă pala percuxit eam una percuxione în căpițe ipsius domine Mărie cum tumefactione et livore, ac
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Rodolfo (ed.), Codice diplomatico dell'Università di Pavia, vol. 2, Fuși, Pavia, 1905-1915. Marrou, Henri-Irénée, "Saint Augustin, Orose et l'augustinisme historique", în La storiografia altomedievale. 2 vol., editat de Centro Italiano di Studio sull'Alto Medioevo, Spoleto, Presso la șede del Centro, 1970, 1, pp. 59-87. Migne, Jacques Paul (ed.), Patrologiae Cursus Completus. Series Latină, vol. 244, Turnhout, Paris, 1844-1864. Möller, Astrid, si Nino Luraghi, "Time în the Writing of History: Perceptions and Structures", în Storia della storiografia, 28, 1995
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
p. 530; Naldi, Vită, col. 540. 25 Vespasiano, Comentario, ÎI, p. 531. 26 Vespasiano, Comentario, ÎI, p. 531. Cf. Antonio da Barga, Liber de magistratibus et prelatis, publicat în Kristeller, Studies, ÎI, p. 555: "non dona et xenia reportavit Florentiam șed amorem totius provincie, qui super hominem estimant virum". 27 Vespasiano, Comentario, ÎI, p. 532. 28 Vespasiano, Comentario, ÎI, p. 530. 29 Vespasiano, Comentario, ÎI, p. 532. 30 Vespasiano, Vită, I, p. 491; and Comentario, ÎI, 586, menționează aversiunea să pentru
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
astăzi, om de o vervă nesecată și un povestitor minunat. Purta un costum semi-milităresc; avea o figură lungăreață, energică, lungită încă și mai mult prin un barbișon à la Napoleon al III-lea, și cunoștea perfect arta scrimei. Ceasuri întregi ședeam cu el la masă ascultând cu o deosebită plăcere felurite episoade din războaile lui Napoleon I sub care servise ca medic hirurg. Făcuse campania din Rusia, văzuse arderea Moscovii și în timpul vestitei retrageri căzu prizonier în mânele rușilor care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ci un adevărat măcel. Sătul de atâtea rățe împușcate fără nici un merit, am plecat spre casă cu luntrea încarcată, dar când am ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele și albiturile lui toate erau înșirate la soare pe-o frânghie. Ce-ai pățit, Proca? îl întrebai eu. Ia, am făcut o baie în Vladnic, îmi răspunse el. Cum așa? Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cucuie la cap și pete albastre pe trup, după trei răsturnări în cursul unei călătorii de trei zile și două nopți. Dar nu erau numai greutățile drumului care împedecau pe proprietarii noștri de a primi mandate politice. Ei, de obicei, ședeau la moșiile lor, mai ales în Moldova, și afară de chestiunile cele mari care atingeau de aproape soarta țărei, precum a fost chestiunea Unirei, ei preferau să se ocupe de gospodăriile lor, decât să se ducă în capitală să voteze alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Hai la păpuși!... Hai la păpuși!... La păpuși! Cum voiți, boieri dv., să vi le joc, de-a dreptul sau pe încunjur? Pe încunjur, răspunse pudicul Naum, spăriat de întrebarea păpușerului. Bună 'sara, domnii mei, strigă atunci o păpușă care ședea pe un scaun picior peste picior într-un colț al scenei. Eu sunt președintele celor nouă care nu înțeleg niciodată nimic. Am venit să mă procopsesc în mijlocul mintoșilor și învățaților din această onorată adunare. Să ascultăm, deci Sfânta Evanghelie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
duce la spânzurătoare. Un strașnic hohot de râs peste care domnea, se înțelege, râsul lui Codreanu, întâmpină vorbele mele. Dânșii habar n-aveau că eu îi trăgeam pe sfoară cu povestea lui Odobescu. Dar culmea nu-i aici. Catrințaș, care ședea în picioare și ne asculta cu mâna la gură, avea în fața lui un aer de reculegere, de nedomerire, parcă să creadă, parcă să nu creadă cele ce auzea. Eu care mă rădicasem prin ultimul pahar dat pe gât la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce-ați adus. A, bun! Care vra să zică acuma ne iei și în râs. Da! Vom mânca vânatul nostru. În acel moment, înșfăcându-mi pușca și cartușele, ieșii în balcon și luai la ochi două găini care, de căldură, ședeau tupilate una lângă alta la umbra zaplazului 145... Trosc!... Amândouă au rămas pe loc. Una s-o faci cu borș și cealaltă friptură, zisei babei cei colțate, care sta încremenită la spatele mele. Apoi iată și o rață grasă, pânticoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mâncările bune, dacă vra ca și bacșișul să-i fie bun; șireata de babă îmi făcu semn din ochiul cel galbăn și dispăru. În timpul acesta, convorbirea cam lâncezea. Manolucă sta așa în doi peri, nici vesel, nici mânios, cum îi șade omului mai rău; spunea el câte un cuvânt ici, cole, dar se vedea că nu-i de la inimă. Două găini și o rață nu le putea mistui așa ușor. De astă dată baba nu s-a codit. În trei sferturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Halal! zău de sfintele tinerețe!... Nimene dintre noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne tăia curmeziș la inimă, și de farmecul cântecului parcă i se ștersese de pe față zbârciturile anilor, parcă întinerise cu o jumătate de veac. Era frumos de văzut cum îi sticleau ochii acestui moșneag, urmaș al unei generații trecute, cum ședea încă drept ca lumânarea, cum îi vibra corpul împreună cu strunele cobzei; era mai ales frumos de văzut cadrul încunjurător de verdeață prin spărturile căruia se întrezăreau dealurile păduratice ale Iașului, împodobite cu monastiri vechi, istorice, foste cetăți de apărare, rămășiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cum ne istoriseam unul altuia felurite anecdote, cum ne entuziasmam văzând încetul cu încetul natura înviind pe pânzele noastre sub forma unui răsărit de soare, unui colț de pădure etc., etc. Iar înspre sară, când nu se mai putea lucra, ședeam fiecare pe scaun pentru o oară în contemplarea tablourilor noastre, și de erau figuri ni se păreau că stăm de vorbă cu dânsele, de erau vederi de țară, aveam iluzia că respirăm aerul câmpului și ne scăldam în razele soarelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
portret am întreprins cu toții să-l facem din diferite părți. Bietul om la început era foarte bucuros că poate sta la căldură și câștiga parale cu interesanta lui figură fără să facă nimic; dar de la o vreme, silit fiind să șadă neclintit în aceeași pozițiune, se plictisea amar, căsca, de i se rupeau fălcile, și picura de somn, încât trebuia la fiecare sfert de oară să-l scuturăm, ca să nu cadă de pe scaun. Nu știu zău dacă după câteva ședinți n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de astăzi, pe când multe alte minunății ce am văzut expuse pe acea mare tarabă a lumei mi-au ieșit cu totul din memorie. Eram în incinta expoziției, la Café de la Roumanie, situată alăturea de Café de Tunis, unde un turc, șezând jos pe covor cu picioare îndoite sub dânsul și cu niște metanie în mână, chema atenția trecătorilor asupra mărfei ce avea de vânzare. Întruna striga cât îi lua gura în limba lui: Ișala, aferiom, ghiordum, ișlic, berechet tacâm! Eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am fost dezamăgit; cele spuse de mine Într’un capitol anterior se confirmau din plin, anume câțiva milimetri dintr’un primordiu de sol, care umplea locul excavat de mușchi. Sarcina lor fusese mai ușoară decât a lichenilor: piatra pe care ședeau era calcar, ușor de corodat. Ca și lichenii de pe acoperiș, pădurea de mușchi tindea să acapareze noi teritorii; iar În locul celor ce muriseră dintr’un motiv oarecare, piatra pe care ploaia o spălase de pământ păstra o văgăună Înnegrită. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
parte, îmi amintesc de un cântec popular vesel care spunea cam așa: Câți copii ai măi țigane? Douăzeci și unu măi mocane: șapte-n pat, șapte sub pat, șapte i-am trimis în sat. Iar Marinca și Catinca și Matei și Doroftei, șed la foc că-s mititei! Acești oameni simpli și „neinstruiți” nu-și mai făceau probleme din existența sau inexistența condițiilor optime de creștere a copiilor, și uite-așa au umplut România și se extind mai departe în toată Europa. Iar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Talianu, Împodobite ca o brezaie și acompaniate de tambura sau daruca cu zurgălăi și ritmuri orientale. și m-am ținut droaie cu toți copiii mahalalei noastre după ultimele figuri năzdrăvane ale trotuarului bucureștean, după „Nicu Meț, calare pe măgăreț, care șade În coteț și mănâncă castraveți“, după „piticul de pe bulevard“ și după acel maniac nervos, „Sânge-rece“, care invectiva și scuipa, cu nasul În vreun zid, până i se usca gura, [astfel că] maică-mea văzându-l, cu mine Încă În pântecele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ani, farmecul aromitor al liricii sale, smuls din coardele tremurânde de citară. ÎNSĂ ACEASTĂ CARTE A MEA - VENITĂ MULT MAI TÂRZIU și ca un produs hibrid Între proză și poezie sau cântec, lucru care nu strică urechii și nici nu șade rău, fiindcă Aristot laudă acest fel de scris, care este al lui Platon -, această carte Îmi vine a crede că este ea Însăși operă de meloman, ieșită dintr-o nece sitate de ritm și armonie. Cum așa?... Toate amintirile și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la recepție toate monde nitățile Bucureștilor. Vroia să legalizeze, să aducă la cunoș tința tuturor, legătura sa amoroasă cu Lisette Verea. Veniseră cucoane frumoase, boieroaice, ziariști, literați, multă lume bună. M-a invitat și pe mine. La un moment dat, ședeam Într-un grup de doamne și, alături de noi, Lisette Verea sta tolănită Într-un fotoliu. O frumusețe autentică, Îmbrăcată Într-o rochie de mătase celulară, transparentă. Sub reflexele luminii candelabrului, În dreptul sexului Lisettei Verea se vedea ceva strălucitor. Căutam să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tot din cauza lui s-a sinucis și fata unui ban cher din Constanța pe care o cunoscuse În tren, precum și o altă fată pe care nu o știu bine. Una din marile lui amante a fost Măriuca din Sibiu, care ședea pe strada Mihai Vodă. Într-o zi a plecat la ea cu mașina, și soția lui, Eugenia, a sim țit despre ce e vorba. S-a luat după el și, la o poartă, i-a văzut mașina. A spart geamurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]