7,946 matches
-
plângea: — Totul pentru Stanca lui taica, mare lucru că se mărită. Sigur, totul pentru ea, că se mărită cu beizadea Radu. Aoleu, maică, ce făcuși, uitași că mie mi-a spus Zamfira lui maica mare că o să ajung doamnă? Uitași? Țipa Maria și plângea atunci iar toți stăteau s-o mângâie și să o alinte de parcă ea s-ar fi măritat. Nimănui nu-i păsa că ea, Stanca, avea doar paisprezece ani, că pe beizadea Radu îl văzuse o singură dată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la unul la altul cu un aer vinovat; Ianache Văcărescu frământa între degetele mâinii stângi un cocoloș din miez de pâine; doar vodă, nemișcat, fără să trădeze îngrijorarea ce-l cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl țintuia în jilțul domnesc, simțea că nu poate să se ridice și totuși trebuia să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apoi au rămas femeile cu beiul Constantin. Prințul a plecat la grajduri să pregătească rădvanul și călăreți cu torțe. Selin se așezase pe prispa de cărămidă să aștepte. După o vreme îl auzi din cuhnie pe vodă gemând și chiar țipând. Rădvanul trase în dreptul lor tocmai când Constantin Brâncoveanu, adus de spate, obosit, ieșea din cuhnie. În întunericul rădvanului, când trăpașii repezi intrau pe Podul Mogoșoaiei, domnul îi spuse: — Au stors sedilele, patru sedile, și m-au spălat cu rouă, blând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă lovească cu rămurele de pelin și de urzică. După un timp, loviturile au devenit mai dureroase. Am deschis ochii. Nebunele mă loveau pe obraji, pe frunte și peste grumaz cu nuiele de salcie încălzite pe plită. Am început să țip, dar degeaba, ele loveau cu putere, ca și cum ar fi vrut să se răzbune pe tot ce au tras de la Basarabi, chipurile ele își împart stăpânirea cu cei din neamul lui Antonie Vodă. Dacă află Pylarino ce mi-au făcut, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stăpânul lui, al doilea postelnic căzuse în genunchi, făcându-și cruce și strigând cât îl țineau puterile: — Minune, minune, Doamne Dumnezeule, minunea lui Sfântul Gheorghe! Să trăiești, măria ta, ani mulți îndelungați! Ăsta e semn bun trimis de Dumnezeu! Omul țipa, bătea mătănii în podea și se ridica din nou în genunchi cu brațele în sus și cu privirile în tavan. Dormitorul spațios se umpluse de oameni. Intrase doctorul, marele stolnic, beizadea Constantin, căpitanul și toți dorobanții din gardă. Se uitau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe spate într-o poziție nefirească ținând bățul orizontal cu amândouă mâinile, cu ochii țintă la voievod. — Ai fost călușar, măria ta? — Prin părțile Olteniei, când eram flăcău. Trei ani. Toate privirile boierilor se ațintiră asupra lui Brâncoveanu. — Am spus! țipă vătaful spre călușarii prosternați, care săriră drept în picioare, urlând neomenește: — Hălălăi șa! De pe dealuri le răspunseră ca niște ecouri aceleași hăulituri. Cei unsprezece, tot nemișcați, cu picioarele depărtate, cu bățul tot orizontal priveau spre domn. — Iartă-ne, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în duhuri, dar cu păsările tot nu știu ce se întâmplă. — Hai, să vedem. Poruncește să ne-aducă doi cai din caii domniei tale, să încălecăm noi și beizadeaua Ștefan. Probabil că voievodul se supărase pe cineva neștiut, pentru că începu să vorbească țipat de se auzea peste zgomotul copitelor pe pământul bătătorit: — Vreau să-ți dovedesc că nu sunt duhuri și că păsările sunt doar speriate de mulțimea călăreților. Dacă o luăm înaintea alaiului și ne depărtăm puțin o să întâlnim păsări câte vrei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
padișahul că de va cuceri orașul, orice ostaș să aibă voie să jefuie cum vrea și să ucidă pe cine vrea. Tăceau trâmbițele, încetau tobele și pe deasupra armatei pe care o înghițea în depărtare orizontul se ridicau glasurile agalelor care țipau spre oșteni jurământul sultanului. De dincolo de ziduri, asediații ascultau și ei cu groază...” Povestea înainte Gheorghios Maiota, mai atingea din când în când cu nuiaua câte un spudeu care căsca și-și stăpânea somnul clipind des. Și povestirea părea absurdă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl părăsea. Unde nu-l purtaseră până acum urzelile lui și ale lui neica Dinu? Surugiii opriră sania în dreptul mânăstirii Colței, cum făceau de obicei. Un fecior sări sprinten să-l ajute să coboare. De ce v-ați abătut din drum, țipă aproape pițigăiat Mihai Cantacuzino, mânați direct spre casă! Feciorul făcu o temenea, ferindu-se de frică să nu fie lovit de bețișorul de abanos cu măciulie rotundă încrustată cu lucrătură de argint și pietre prețioase al stăpânului său. Spătarului îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văz... O tuse uscată înecă ultimele vorbe ale spătarului. Tușea în chinte prelungite, aplecându-se în față fără să poată respira; se învinețise la față și ochii i se holbaseră în găvanele lor. Marele stolnic deschise grăbit ușa bibliotecii și țipă slugilor să-l cheme pe doftorul neamț care sta la Afumați. Până să vină doftorul, spătarul Mihai se liniști. Palid la față, întors cu spatele spre odaie, își sprijinise capul de brațul așezat în unghi pe pervazul ferestrei. Un frison
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cioplești toată înălțimea catapetesmei?” Noi i-am răspuns doar dând din cap, că mi se pusese un nod în gât de bucurie. Atunci, râzând, s-a dus la o firidă și a scos două pungi și mi le-a dăruit țipând să audă straja și toți câți or mai fi fost în sală: „Dorim să fim și noi pomeniți în asemenea biserică minunată”. — Și? — E iarnă, domnia ta, și nu pot dăltui lemnul, dar iată înaintez cu voia lui Dumnezeu la Sfântul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl urmărea pe monahul cu ochi de cer până când acesta, arătându-i un grup din flăcări, îi spuse: „Aci sunt cei care nu spun toate păcatele la spovedanie...” Atât a fost. Fetița a început să plângă în hohote și să țipe cât o ținea gura: „Iadul mă mănâncă, iadul mă mănâncă!” Monahul, speriat, a luat-o în brațe și o legăna ca pe o păpușă, iar ea țipa și mai tare. Vlădica Theodosie, care se sorea și el în pridvor atent
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spovedanie...” Atât a fost. Fetița a început să plângă în hohote și să țipe cât o ținea gura: „Iadul mă mănâncă, iadul mă mănâncă!” Monahul, speriat, a luat-o în brațe și o legăna ca pe o păpușă, iar ea țipa și mai tare. Vlădica Theodosie, care se sorea și el în pridvor atent la ce făceam noi, s-a ridicat din jilțul ce-i fusese pus anume, s-a apropiat de monah și, blând, ca să nu-l sperie și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se terminaseră vreascurile în șopron înainte de ieșirea în primăvară. Băteau clopotele într-o dungă pentru doamna Stanca a lui Radu Vodă Iliaș, cel răpus de darul beției... Să fie semn rău? Aș, de unde, c-a răposat săraca chinuită de fierbințeli, țipând și văitându-se că n o lăsau vedeniile să se despartă de lumea asta. Doar când a venit popa cu sfânta împărtășanie, doar atunci s-a liniștit. A spus femeia ce avea pe suflet, a primit Sfânt Sângele și Trupul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
I se năzărea doamnei Stanca, așa cum era vegheată de surorile domniei sale, că roșul pe care-l arunca lumina candelei, pe pereți și pe pavele, vezi Doamne - la curte candelele-s în pahare de cleștar roșu -, era sânge, nu lumină, și țipa cât o țineau puterile: „Taică, taică, ce făcuși, taică, măria ta!” Bat clopotele într-o dungă... Au pornit din clopotnița cea mare de pe Dealul Mitropoliei, cea înălțată de vodă la început de domnie ca să vegheze în ea mereu un suflet
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clopotele într-o dungă de două zile la toate bisericile și mânăstirile... La toate bisericile și mânăstirile citesc popii stâlpii și dezlegările - poruncă de la vlădica Antim și de la vodă -, că mare zbucium a avut domnița Stanca atunci când a căzut bolnavă. Țipa și striga cât o ținea gura. I se părea, atunci la fierbințeală că-l vede pe Constandin, taică-său însângerat, sculându-se din colțul dinspre răsărit al odăii, de sub icoana Domnului Hristos Pantocrator... „Ce-ai taică, striga ea către vedenie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dus cu sfinția sa Theodosie la schit la Sărăcinești, am trecut pe la Păușești. E de acolo, e orfană de amândoi părinții, are avere mare și e în grija moșului ei. — Are pistrui? Stai să vezi, mai șopti Safta, ca imediat să țipe cu ton poruncitor. Un ac cu mătase stacojie și unul cu sârmă de argint! De la fereastră se desprinse, scundă și subțire, de ai fi zis că-i copil dacă de sub pieptar nu i s-ar fi ghicit rotunjimile trupului, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că în altă parte... Dacă aș fi fugit, știu bine, i-ar fi omorât pe toți ai mei, pe toți... dar nu numai asta, ar fi intrat imbrohorul cu cei câteva mii de ieniceri de la Giurgiu și atunci ar fi țipat padișahul de i-ar fi sărit toate perinele de sub el: „Răscoală, răscoală, s au răsculat valahii, i-am cucerit prin sabie, sunt ai mei!” Se termina atunci cu „alegeți domn pământean în divanul cel mare al țării”, se termina cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor. Mai mult de jumătate din boierii adunați au spus într-un glas că ei îl vor pe Constantin Vodă, că este bărbat destoinic. Imbrohorul se făcu roșu la față și vinele capului i se umflară la tâmple. Prinse a țipa ascuțit. — Oastea sultanului, stăpânul meu, douăsprezece mii de ieniceri așteaptă la Giurgiu și doar cuvântul meu oprește năvala lor. Cuvântul meu vă apără viețile și averile, pentru că știți bine că dacă vă răsculați sultanul vă dă pe mâna lor! Spaima
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să asiste, avea el impresia, la o discuție de familie între socru și noră, unde nu avea ce să caute, se aplecă protocolar în fața Păunei și, în șoaptă, își ceru permisiunea să plece, dar doamna, autoritară, roșindu-se la față, țipă ascuțit: — Nu, nu, locul domniei tale este aci, trebuie să hotărâm ce-i de făcut, nu poți da bir cu fugiții! Hai, povestește-le și domniilor lor, biv vel stolnicului Constantin și biv vel spătarului Mihai, ce ai auzit de la ieniceri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o spui nimănui. Nu simt nici un fel de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o spui nimănui. Nu simt nici un fel de durere. Scociorăște adânc până ajungi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o așchie mai mare pe care, când o trase, un șuvoi de sânge îl împroșcă pe frunte; apăsă cu putere și ridică privirea spre voievod. Acesta zâmbea cu gândurile aiurea. De pe spinare grecul îi jupuia bășicile infectate, și-l implora: — Țipă, măria ta, urlă, rogu-te urlă, că dacă n-o să înnebunească înălțimea ta, o să înnebunesc eu! — Eu mi-am terminat treaba, anunță Gherasim. Nu cred că trebuie arse locurile cu fierul, a rămas doar carne vie curată, în câteva zile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
buzele lui nu articulau nici un sunet. Doctorul oftă: — Grele vremuri trăim, sfinția ta, grele... Ieromonahul se apropie de urechea grecului și i șopti ceva. — Bine, bine, ai dreptate, mă ocup eu de tânăr. Ai dreptate, măria sa se ține să nu țipe ca să nu-l sperie. Așa este, nu este bine să ții doi suferinzi în aceeași încăpere... Două slugi ridicară puțin jilțul în care sta vodă atât cât să nu atingă covoarele de pe jos și-l cărară într-o odaie ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]