7,065 matches
-
grădinile publice, întunericul nu are unde să te ascundă, plutoane de lumini verticale mărșăluiesc de-a lungul bulevardului ca într-o retragere cu torțe. Picioare trandafiri, spinii trezesc gustul sângelui, până la beție mai ai un pas; draga mea, ți-am așternut petale sub icoană, cazi în genunchi a dezlegare, păcatul este că sunt, fericirea este că poți. Picioare cât două semne de exclamare, până și cerului îi curg balele pe alei; Doamne, nu încerca să-ți judeci incertitudinea și nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în oglindă; poți să faci copii, poți să-i îngropi înainte de a crește mari, poți împleti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se sparge. Ce faci? Pe inimă se pășește în vârful iluziilor. Trezești sângele mult prea devreme așa este mai bine, dar nu te lăsa greu peste umeri, tulburi cerul. Plutește, Petre, plutește!" Genia pășea șotronul deasupra norilor, și norii se așterneau cărare până la Dumnezeu. Petru îi asculta fiecare îndemn. În cer, regulile jocului erau schimbate, Petru exersa primii pași. De unul singur niciodată nu a pășit în afara lutului, Carul Mare tăia desenul pe din două. Petru și Genia săreau șotronul, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul este așternut? Țoalele sunt curate? Cine se hodinește în fotografie? Apa este proaspătă? Calendarul, în ce an suntem? Hai, fă un efort, în ce an suntem? Le vezi? Ai făcut parte din toate acestea, îți aparțin, deși unele dintre ele nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
simțiri deopotrivă. Și una, și alta se naște și moare în inimă. Nici o diferență, scriem cu cerneală sau cu cenușă, citim cu cerneala sau cu cenușa; într-un certificat de deces, semnătură indescifrabilă. Aleluia! Moartea este ultima iubire, intimitatea se așterne cărare, de-a stânga și de-a dreapta drumului,12 punți. La fântâni, se aruncă bani pentru ultima apă limpede; la crucile drumului, pentru ultima incertitudine; la poarta cimitirului, sfântul Petru taie bilete: hai, grăbiți-vă, locurile la fereastră sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi-le decât să mi le strângi cu ușa. Taie-mi-le și lasă-mi doar trei, bunica spunea că omului singur nu-i sunt de folos mai multe, sfânta treime pecetluiește fruntea, inima, umerii. Un om singur nu-și așterne pat în podul palmei. Am ucis. Prima dată mi-a fost mai greu. Aveam 18 ani. Tramvaiul a lovit soarele în plin. Conturul de lumină s-a așternut ca un țol din cordele putrede peste șina de cale ferată. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
multe, sfânta treime pecetluiește fruntea, inima, umerii. Un om singur nu-și așterne pat în podul palmei. Am ucis. Prima dată mi-a fost mai greu. Aveam 18 ani. Tramvaiul a lovit soarele în plin. Conturul de lumină s-a așternut ca un țol din cordele putrede peste șina de cale ferată. Sângele, o ploaie reversibilă, s-a cules până la ultimul strop în cer. Aveam 18 ani, am pășit șotronul ca o trecere peste ape. În fiecare dimineața, la 4 pășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crede stăpân peste înțelenire să lovească cu ea? Petru, în fiecare seară, repeta îndoiala: Tatăl celor mulți, tatăl celor puțini, în care întreg de inimă îți este mai comod să exiști? Sângele omului trist se culege de pe limba clopotului; singurătatea așterne pat în vene, Dumnezeu se scuză invocând incompatibilități, Dumnezeu se exclude din ecuațiile cu o singură necunoscută. Are grupa 0+, primește de la toți, se injectează cu propriul orgoliu. Doamne, mai bine te-ai oferi câte puțin fiecăruia decât ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
erai umbră în dreapta mea, când eram umbră alături de tine, mă întrebam: cine pe cine trece de mână? cine la cine șterge lacrima? cine spre cine aprinde soarele? Acum, Dumnezeul meu solitar, îmi cari în inimă până și semnele cuielor. Ai așternut Golgota la picioarele mele, cât confort pentru o dragoste imposibilă! Să urc până la tine, Genia, nu trebuie decât să mă cobor în genunchi. Părinte, nu mă căuta acolo unde nici sfinților nu le este îngăduit să se așeze, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trebuie decât să mă cobor în genunchi. Părinte, nu mă căuta acolo unde nici sfinților nu le este îngăduit să se așeze, nu mă aștepta unde morților le este oprit să se întoarcă, nu mă visa unde Buna Vestire a așternut scutece în icoană. Eu nu mai sunt de mult urma de cretă impregnată pe frunza castanilor. A viscolit verde, ruginiu, alb și iarăși mult verde peste șotronul desenat în Copou avalanșe de vieți peste o moarte definitivă. S-au tocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a sărutat diferite nuanțe de sânge, dar nu a găsit butucul de vie. Catapeteasmă, o graniță de cenușă între nimic și nimic; în iconostasul din dreapta, Mântuitorul îmbrățișa pământul. (Așa se întâmplă prima răstignire a omului în apa botezului, așa se așterne omul sub cruce în ultima zi însemnele călugărești le-a primit tot ca pe o descompunere a nimicului.) În iconostasul din stânga, născătoarea de Dumnezeu și om îmbrățișa înaltul. Dintr-un pumn de cenușă creșteau brațe spre cer. Dragostea încape necuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte covor de cuvinte inculpabile. Nu și-a cerut scuze, nu s-a aplecat, a călcat pe ele ca pe niște scoici descompuse. "La dracu cu toată slugărnicia asta! Dumnezeii mamii lui de boșorog! Ajung eu procuror-șef, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urmă: până la desfacere, până la întregirea în firul de iarbă, până la înălțarea pufului de păpădie. Câte porți i s-au deschis, ferestre până și-n frunza de salcie, în icoană ferestre, în firul de nisip! Și piatra, și apa i-au așternut pat sub cer nicio moarte mai intimă, nicio visare mai adâncă! A trecut de atâtea ori pe lângă Ușile Împărătești, dar nu a pășit dincolo. Între lașitatea de a rămâne și frica de a pleca, Petru a ales mereu calea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tău cu orbul din Evanghelie. Trece-mă pragul casei tale, Stăpâne, și îngăduie-mi să mă culeg din toate cele străine Ție. Trece-mă! Nu voi privi peste umăr, chiar dacă singurătatea mă va striga pe nume, chiar dacă păcatul se va așterne înapoia mea precum o zăpadă de cireș. Le voi întoarce spatele până când spatele meu va fi strat pentru stânjenei, pentru liliac, pentru sămânță de lumânări. Alungă, Doamne, hăitașii aceștia ce mi-au luat până și urma cimitirului, ogarii, vânătorii... Izbăvește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trece paharul acesta plin de furtună! Iisuse, primește-mă ca pe o furtună până la capăt după ce-l beau! Au trecut 2000 de ani și încă nu te-ai epuizat. Peste câteva zile, uitarea, precum o îmbrățișare de frunze, se va așterne peste mine. Doamne, deschide-mi fereastră în dreptul inimii! Mămuța spunea că în cer grâul face spic fără să fie ascuns sub brazdă. Mămuța! Maică Preacurată, ce se ascunde pe partea nevăzută a lunii, dar pe partea portocalie de ce sunt riduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în picioare. De ce nu vă gândiți voi la ceva? De ce nu inventați voi un plan alternativ, hmm? — Trebuie să analizăm variantele pacifiste, spuse o voce. — Cum ar fi? întrebă cu răceală brigadierul și așteptă să i se răspundă. Liniștea se așternu asupra mulțimii. — Negocierea, spuse după câtva timp doamna de la Protecția Maimuțelor. — Oho! sări brigadierul plin de ură și triumf. Încearcă tu să negociezi cu o maimuță, tanti. Și seriozitatea protestului fu oarecum subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de lângă Sampath, pe pat. Putem să mergem peste tot cu dubița și să călătorim dintr-un loc în altul. Sampath se gândi la drumuri nesfârșite în vara aceea lipicioasă și nesfârșită care avea să vină atât de curând să se aștearnă dinaintea lor, la camioane unduind în valuri oboseala, la vibrația motoarelor în capul lui, la greața urcând din stomac și simți că îl cuprindea o fierbințeală de nesuportat, apoi o răcoare de gheață. Se gândi la vechea lui viață de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
gard. Tanti și nenea le-au cedat locul, îndepărtânduse în mare grabă de zmeuriș, cu gândurile acum limpezite și pândindu-i de după niște pomi, în continuare. Pițigoii, unul după altul, au virat către tufă și au plonjat lângă puiul lor, așternându-se în sfârșit o mare liniște în jur. S-a reunit familia de păsări iar peste zmeuriș, pacea se desăvârșise. A doua zi degeaba căută păsărelele pe gard sau în tufiș, nu erau nicăieri. Nenea Nelu dând din nou ramurile
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
doi pui de veveriță, se ascund în adâncul scorburii de stejar. Când aburii denși ai nopții se strecoară dimineața, mama lor pleacă după hrană. Abia se cerne lumina prin călimara albastră, când cei doi micuți își deschid ochii și văd așternută la picioare, o lume prea complicată pentru înțelegerea lor. Totuși își scot capul din scorbură și se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeți galbene, trimise tocmai de bostanul acela mare, agățat de cer. Razele călduțe le mângâie boticul umed dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
plimbat, restul am uitat. -De aceea fug cât e ziua de mare?! -Desigur. -Și noi de ce fugim? -Să ne găsim și alte locuri! -Rostul nostru e s-o găsim pe mămuca! Cerul se întunecă într-o clipită, umbre grele se aștern pe crengi, frunzele tremură în vântul rece, soarele se lasă învins de tunetul gălăgios și se ascunde după niște dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veverițele se sperie, tot mai greu se țin de crengile bătute de o ploaie repezită. Pit
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Nu a zis taica că nu se pot apuca de o casă nouă dacă pierd oile rând pe rând?! Deci trebuia să slujească cauza cu cea mai fermă hotărâre! A țesălat caii, a făcut curat la vaci și la oi, așternând paie uscate la picioarele lor. Apoi s-a odihnit chiar un pic, timp în care își scosese fluierul din buzunar și începu să cânte animalelor cele mai frumoase cântece de păscut. Periodic trecea printre rândurile oilor ca să vadă dacă totu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
reparat ceasul și a mormăit ceva despre trecerea anilor, și de fapt, timpul era de vină... dar fiindcă timpul trecea și ceasul îl măsura și de acum încolo corect, nimeni nu i-a mai spus nicio vorbă de reproș. Se așternuse tăcerea, nimeni n-o mai certase, dar nimeni n-o absolvise de vină. Cu un simț amar ieșea zi de zi în grădină și se scufunda între buruienile din spate, pentru consolare. Ce găsea acolo? Spini, mărăcini, tufe și crengi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aduseră o muzică suavă, Tuburile muzicale cântau de acum o melodie sensibilă și plăcută, atât pentru pitici, cât și pentru scafandrii. Melodia se întindea pe toată suprafața nisipului, pătrundea în toate colțurile, unde trăiau vietăți maritime, iar în urma ei se așternea pacea binefăcătoare. În fața lor apăruse o frumusețe nemaipomenită, Zâna Mării, care acum se întorsese din exilul forțat, unde a fost alungată de către Regina întunericului. -Am venit să vă doresc ședere plăcută, împărăția mea este deschisă pentru oricine care vine cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de știință care proiectează Lumea Albă.... toate locuințele vopsite în alb, hainele oamenilor să fie în alb, vegetația modificată genetic să fie albă pentru respingerea razelor solare... Cine știe cum se va schimba Terra în următorul secol! Orașul visează După ce s-a așternut o pelerină neagră, brodată cu steluțe argintii, peste orașul oamenilor, după ce s-a stins și ultima lumină din ultima casă, iar pe srăzi se aprindeau rând pe rând alte lumini, Zâna nopții atunci se trezea din somnul cel adânc și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
intense ale unei dimineți de vară. Moartea coboară strada până unde se termină zidurile și se Înalță primele clădiri. De aici Încolo se află pe un teren cunoscut, nu există o singură casă dintre acestea și dintre toate câte se aștern În fața ochilor săi până la marginile orașului și ale țării În care să nu se fi aflat vreodată, până și În acea construcție aflată În reparații va trebui să intre peste două săptămâni ca să Împingă de pe o schelă un pietrar distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]