7,862 matches
-
spune deslușit: „Numai Atrizii, care au venit s-o ia pe Elena înapoi, își iubesc soțiile? Orice om vrednic de numele acesta își iubește și își apără soția. Briseis nu era decât o biată captivă și totuși o iubeam din adâncul inimii.“ Mânia lui Ahile nu venea numai din onoare rănită. Toate aceste afecțiuni sunt grăitoare pentru natura lui Ahile: îi pun în lumină deplinătatea omenească și puterile firești ale unui suflet încă neieșit din făgașul lui. Și-a ieșit, întâi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este că o cedează, supus, pe Briseis, adăugând că, dacă Agamemnon o să vrea mai mult decât atât, o să plătească cu viața. Iar ca răzbunare pentru Briseis, se pare că-i încolțise deja în gând un plan, de vreme ce o cheamă din adâncul mării pe mama lui și o roagă să-l convingă pe Zeus să-i avantajeze pe troieni în așa fel încât lui Agamemnon să-i pară foarte rău. Dar nu spune, explicit, că nu mai vrea să ia parte la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
începe să-și smulgă părul. Antiloh, plângând în mijlocul țipetelor și vaietelor înălțate de captive, îl ține pe Ahile de mâini, de teamă să nu-și reteze, cu sabia, gâtul. Ahile scoate un țipăt cumplit, pe care Tetis îl aude din adâncul mării și vine la fiul ei însoțită de toate nereidele. Lui Ahile nu-i mai pasă acum de bunul lui nume și de slava sa. „Ce bucurie să mai am acum, când prietenul meu a murit, el pe care, între
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe Patrocles. Împreună cu întreaga armată, îl plânge din nou, în timp ce războinicii înarmați, în care, ocolesc de trei ori leșul. Și îi spune, din nou cu mâinile pe pieptul lui, că s-a ținut de cuvânt, ca să fie fericit chiar în adâncul tărâmului lui Hades. Urmează un praznic, apoi căpeteniile îl roagă să se spele de sânge, dar el nu vrea. Vrea mai întâi să-l așeze pe rug, să-și taie pletele. Pentru că asemenea durere n-o să mai simtă niciodată cât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îl face unic în lumea fantaziei omenești, și anume un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie a unei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ca spirit, unor țeluri magice. Cum anume îl slujește timp de atâția ani știm numai din câteva aluzii. Astfel, Prospero îi amintește duhului cât de ușoare lucruri i-a cerut (ușoare măsurate cu puterile lui Ariel): „să calci pe mâlul / Adâncului sălciu, să zbori pe crivăț și, de dragul meu, / În vinele pământului să forfoți / Când îl călește gerul“, iar Ariel, în ceasurile sale bune, proclamă că oricând e gata: „să zbor, să-not, să trec prin foc, să călăresc pe nori
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ei. Iar, în planul acțiunilor propriu-zise, spiritul îl slujește îndeplinind neostenit sarcinile pe care i le încredințează. Ariel poate să zboare foarte iute, fie și pe crivăț, să plutească pe nori, să înoate pe valuri sau să se cufunde în adâncul mării, călcând „pe mâlul / Adâncului sălciu“, să străbată până departe în vinele pământului, fie el și înghețat de ger, să intre în foc și să se prefacă în foc. Într-un miez de noapte (oare dormea? - to call up poate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
propriu-zise, spiritul îl slujește îndeplinind neostenit sarcinile pe care i le încredințează. Ariel poate să zboare foarte iute, fie și pe crivăț, să plutească pe nori, să înoate pe valuri sau să se cufunde în adâncul mării, călcând „pe mâlul / Adâncului sălciu“, să străbată până departe în vinele pământului, fie el și înghețat de ger, să intre în foc și să se prefacă în foc. Într-un miez de noapte (oare dormea? - to call up poate să însemne și „a trezi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în care libertatea fără țărm și bucuria fără țărm iau forma, însăși Forma, etern neostenită, a copilăriei cosmice. Acolo unde este și va fi mereu, Ariel e, liber și fericit, copilul lumii. În adâncul puterii vântului nopții, Unde doarme, zâmbind, copilul lumii, Unde doarme ușor, despovărat de lume, Copilul lumii, Chipuri se schimbă, venind și trecând, Chipuri se închină copilului lumii, Frunze se zbat în adâncul puterii vântului nopții, Clipe strălucesc fericite peste chipul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Ariel e, liber și fericit, copilul lumii. În adâncul puterii vântului nopții, Unde doarme, zâmbind, copilul lumii, Unde doarme ușor, despovărat de lume, Copilul lumii, Chipuri se schimbă, venind și trecând, Chipuri se închină copilului lumii, Frunze se zbat în adâncul puterii vântului nopții, Clipe strălucesc fericite peste chipul acelui copil, Vremi se petrec, Gânduri zboară iute și jos Ca în preajma furtunii, Arbori mari visează visele nopții, Visele lumii, crude vise, Stele plâng și râd și tac, atotștiutoare, Veacuri trec cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
iute și jos Ca în preajma furtunii, Arbori mari visează visele nopții, Visele lumii, crude vise, Stele plâng și râd și tac, atotștiutoare, Veacuri trec cu marile pânze umflate de vânt, Ochi pieritori se deschid presimțind bucuria Copilului lumii, dormind În adâncul puterii vântului nopții.
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
putea întoarce, și nici unul nu putea gusta din„Cina cea Mare” (Luca 14, 24).„Lepădarea de sine” înseamnă credința ca o ungere a praguluide sus cu sângele mielului (Ieșire 12, 7) și în același timp deschiderea tot mai mult a adâncului inimii înspre Mântuitorul Hristos,ca acel „adânc” de sus, care nu are nevoie să se mai adâncească.Mântuitorul nu avea nevoie de „lepădare de sine”, deoarece nu puteasă se umple de sine, fiind chipul adevărat a lui Dumnezeu: „Ceeace la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dintre locuitorii lumii... Doamne, prinîndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare;Tu mă tămăduiești și-mi dai iarăși viață! Iată că boala mea se schim-bă în sănătate. Tu ai păzit viața mea de adâncul mistuitor! Tu aiaruncat înapoia Ta toate păcate mele! Că locuința morților nu Te valăuda și moartea nu Te va preaslăvi; cei ce se coboară în mormântnu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta... Domnul să ne mântuiascăși vom cânta din harpă în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în sânul mării și undele m-au în-conjurat; toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine. Și gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi! Dar voi vedea din nouTemplul cel sfânt al Tău! Apele m-au învăluit pe de-a-ntregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu;mă coborâsem până la temeliile munților, zăvoarele pământului erautrase asupra mea pentru totdeauna. Dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne Dumnezeul meu! Când se sfârșea în mine duhulmeu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
încununează lucrarea Sa,deoarece tot ce a făcut și a învățat nu ar fi putut mântui, dacă nuera „sfințirea ca adevăr” (Ioan 17, 17) care dezleagă din legături(Ioan 8, 32). Dar Învierea lui Hristos este ca și „desfacerea izvoarelor adâncului celui mare și deschiderea jgheaburilor cerului” (Fa-cere 7, 11); „Adevărul va răsări din pământ și dreptatea va privi dincer” (Psalm 84, 12). Pentru urmarea Sa, Mântuitorul arată și pașii pe care i-a făcutcu ucenicii Săi fără ca aceștia să știe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
inima și pe aproapele ca pe sine însuși” (Luca 10, 27). Aceste porunci exprimă esența Legii, dar care prin botez nu mai estenecesară, nu pentru că trebuie înlăturată, ci pentru că este scrisă îninimi (Ieremia 31, 33; Matei 5, 17). Scos din adâncul apei prin botez,sufletul omului se potrivește atât de bine în adunarea Bisericii, ca șicum aceasta ar fi zidită dintr-un singur duh, deoarece a avut loc o„înviere” ca trecere pascală în Hristos, Care spusese: „Vă voi lua laMine
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Mine” (Ioan 14, 6); „Eu merg la Tatăl” (Ioan 16, 16): „Eu suntCalea” (Ioan 14, 6). Mântuitorul a mers înaintea ucenicilor Săi ca un„stâlp de foc” în întunericul din lume vădind, pe de altă parte, și sădind în ei adâncurile Duhului Sfânt. Ca un dar al Duhului Sfânt,smerenia este în viața Sa tot una cu adâncul cel veșnic, simbolizatprin rădăcinile „Pomului Vieții”. Evanghelia oglindește acest adâncca o realitate de dincolo de moarte. Mântuitorul a trăit viața Sapentru a se vădi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a mers înaintea ucenicilor Săi ca un„stâlp de foc” în întunericul din lume vădind, pe de altă parte, și sădind în ei adâncurile Duhului Sfânt. Ca un dar al Duhului Sfânt,smerenia este în viața Sa tot una cu adâncul cel veșnic, simbolizatprin rădăcinile „Pomului Vieții”. Evanghelia oglindește acest adâncca o realitate de dincolo de moarte. Mântuitorul a trăit viața Sapentru a se vădi adâncul dumnezeiesc ca o slujire în Duhul Sfânt șichipul Tatălui. La rândul său Duhul Sfânt, când avea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Duhului Sfânt. Ca un dar al Duhului Sfânt,smerenia este în viața Sa tot una cu adâncul cel veșnic, simbolizatprin rădăcinile „Pomului Vieții”. Evanghelia oglindește acest adâncca o realitate de dincolo de moarte. Mântuitorul a trăit viața Sapentru a se vădi adâncul dumnezeiesc ca o slujire în Duhul Sfânt șichipul Tatălui. La rândul său Duhul Sfânt, când avea să vină în urmaJertfei lui Hristos (Ioan 7, 38-39), va sluji ca să-L preamărească peHristos: „Din al Meu va lua și vă va vesti
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
El, în Care până înultima clipă a vieții Sale s-a făcut simțită în lume „împotrivirea”, șianume o împotrivire din ce în ce mai mare, ca valurile în jurul corăbiei lui Iona, pe cât era de mare și ascultarea Lui, care avea să fie omăsură a adâncului Botezului mântuitor: „Ascultător făcându-sepână la moarte pe cruce” (Filip 2, 8). Această ascultare arăta nu nu-mai „Calea” Lui, ci și împotrivirea lumii. Dacă este „în văzul tuturor”(Coloseni 2, 15), astfel, Mântuitorul nu cheamă la credință pentru„triumfalism”, ci numai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
putând vedea Fața Lui fără să moară, dimpotrivă să se umple de o mângâietoare bucurie ca cea a unor „fii”:„Îi vei umple de bucurie cu Fața Ta” (Psalm 20, 6). În această stare,oamenii puteau să se coboare înspre adâncurile Duhului Sfânt caadânc al inimii și nu doreau nicidecum să fie luați la cer. Ochii credinței erau mai adânci decât cei trupești. Dumnezeu era înlăuntrulinimii lor și nu aveau nevoie să-L caute. Ispita a fost dorința de a fiasemenea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
era sfințit și mișcatîn inimi prin Duhul Sfânt (1 Petru 3, 15). Din pieptul oamenilor trupești Dumnezeu a scos inimile de piatră (Iezechiel 36, 26), așacum îngerii prăvăliseră piatra de pe ușa mormântului lui Hristos,ca oamenii să vadă cerul din adâncul mormântului ca formăsupremă de ascultare a lui Hristos: „Mormântul se face scară cătrecer”, mărturisește Biserica în sensul rugăciunii slujitorilor lapunerea Sfintelor Daruri pe Sfânta Masă din Altar. „Ca un purtătorde viață mai înfrumusețat decât raiul și mai luminat decât oricecămară
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cu Biserica Sa sfântă, sobornicească și apostolească. În acest sens,însă, ca o întoarcere a cugetului, (metanoia), cei chemați sunt în-demnați să-și plece Domnului capetele lor, și în cele din urmă să iasă,deoarece fără credința ca deschidere a adâncului inimii prin un-gerea pragului de sus al minții, Jertfa Mântuitorului nu le-ar fi defolos. Ei nu vor putea privi cu ochii credinței dincolo de catapeteasmă, în „Sfânta Sfintelor”. Într acolo pot privi cei credincioși princatapeteasma trupului jertfit al Lui Hristos
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cei curați cuinima că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Dacă „nădejdeaeste Tatăl” pentru ungerea pragului de sus cu „sângele Mielului”,astfel, „scăparea este Fiul”, deoarece toiagul lui Moise a desfăcutadâncul mării spre scăpare: „S-au desfăcut izvoarele adâncului celuimare și s-au deschis jgheaburile cerului” (Facere 7, 11); „Adevăruldin pământ va răsări și dreptatea va privi din ceruri” (Psalmi 84, 12).Dar puterea Jertfei este trecerea Mântuitorului prin inimile ucenici-lor pe care le deschide ca „toiagul” lui Moise
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]