6,508 matches
-
suprafață de 36.492 hectare. Aceasta include două rezervații naturale avifaunistice: Balta Potcoava și Balta Tălăbasca și Dunele de nisip de la Hanu Conachi. Aria naturală este încadrată în bioregiunea continentală și stepică a câmpiei și bazinului inferior al Siretului). Aceasta adăpostește și asigură condiții prielnice de hrană și adăpost pentru o gamă diversă de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de clase de habitate
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
primul autobuz în fața blocului A 1 de pe strada Drumul Taberei, moment în care a început un schimb de focuri între forțele luptătoare din incinta M.Ap.N. și „teroriștii” din blocurile din jur. Studenții și cadrele au debarcat rapid, studenții s-au adăpostit în teren și, luând poziții de tragere, au deschis focul. În urma schimburilor de focuri s-au înregistrat următoarele pierderi: Cenotaful ridicat de familia eroului Pintea Ciprian, născut la Bacău în 1968, ține trează amintirea studenților militari cărora le-a curmat
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
Monetăria austriacă a emis o monedă pentru aniversarea a 900 de ani a castelului Hohensalzburg. Fortăreața este formată din mai multe aripi și o curte interioară. Apartamentele prințului-episcop se află în așa-numitul "Hoher Stock" (etajul superior). Turnul Kraut ("Krautturm") adăpostește un aerofon mare cu peste 200 de tuburi, care este denumit "Taurul din Salzburg" ("Salzburger Stier"). Această imensă orgă mecanică a fost construită în 1502 de către arhiepiscopul Leonhard von Keutschach. Ea a fost reînnoită de către Rochus Egedacher în 1735. Din
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și este o zonă montană (cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și Peștera Mică), grohotișuri, pajiști montane și păduri) ce adăpostește o mare varietate de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți ai văii Ialomiței) de vârstă bathoniană și calloviană (ce aparțin etajului superior al
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
Casele personalului salariat erau compuse din 3 corpuri de clădire dinstincte, aflate în partea de sud - vest a castelului, iar grajdurile , magaziile de cereale și fanarul în partea de vest, aflate la circa 100 metri de castel. Unul din grajduri adăpostea cabaline { 20 căi tracțiune și 5 căi de călărie }, iar celelalte două erau destinate pentru vaci cu lapte , boi și tineret bovin , fiecare categorie avînd boxe dinstincte. Castelul avea la subsol fântână { cu pompă și robinet } și pivniță pentru depozitare
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
primă soprană. Alături de altarul unde se află înmormântat Sfântul Rupert se află mormintele surorii lui Mozart, Maria Anna Mozart ("Nannerl"), și a lui Johann Michael Haydn. De asemenea, este înmormântat în biserica abației și Sf. Vitalis. Clădirile Mănăstirii Sf. Petru adăpostesc cea mai veche bibliotecă din Austria. Printre cele 800 de manuscrise cele mai prețioase sunt "Verbrüderungsbuch", care a fost depozitat în 784 de către episcopul Virgil. Prin achiziționarea continuă fondurile bibliotecii au crescut la 100.000 de volume, concentrându-se în
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
De asemenea, corbul comun rase în roci. Caracteristicile biologice ale muntelui sunt diferitele plante alpine rare aflate în stâncile inaccesibile din partea de nord (precum urechea ursului (Primula auricula) sau trandafirul alpin (Rhododendron hirsutum)). Chiar și cuiburile de corb se află adăpostite în stâncile abrupte din gresie.
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului Ialomița), ce adăpostește o mare varietate floristica de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
care el ar fi vrut să le construiască de-a lungul versantului estic al Mönchsberg. De fapt, el a construit o conductă de apă din Gaisberg care ar fi trebuit să asigure presiunea corespunzătoare a apei. Chiar și astăzi, turnul adăpostește un rezervor de apă de mici dimensiuni. De asemenea, el ar fi trebuit să servească drept loc de belvedere pentru cei care ar fi urcat pe munte. Leitner dorea să construiască o stradă pe Mönchsberg care să ajungă până la Müllner
Wasserturm (Mönchsberg) () [Corola-website/Science/328313_a_329642]
-
calitate precum granit sau marmură, acest tip de piramide serveau drept propagandă. Alte piramide erau folosite drept cavouri pentru regi sau nobilii sociatății. Deși unii cercetători susțin că piramidele erau folosite pe scară largă ca morminte, totuși puține dintre acestea adăpostesc morminte. Palatele regale de mari dimensiuni, cu numeroase încăperi și structurate pe mai multe niveluri, pot fi ușor considerate acropole. Bogat împodobite cu elemente decorative, scupltate în granit, erau amplasate de obicei aproape de centru orașului dar pe lângă regi, mai adăposteau
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
adăpostesc morminte. Palatele regale de mari dimensiuni, cu numeroase încăperi și structurate pe mai multe niveluri, pot fi ușor considerate acropole. Bogat împodobite cu elemente decorative, scupltate în granit, erau amplasate de obicei aproape de centru orașului dar pe lângă regi, mai adăposteau demnitari si elita populației. Maiașii erau pricepuți în prelucrarea pietrei, tăiau piatra în blocuri și o șlefuiau. La început atât pertea interioară cât și cea exterioară erau acoperite cu stuc, un amestec de nisip, var, clei și o substanță colorată
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
în schimbul alimentelor bonuri care să justifice faptul că acestea au fost date în folosul partizanilor. Era o metodă prin care se încerca protejarea acestora, astfel incât Securitatea să nu creadă că au cooperat cu membrii Grupului Carpatin Făgărășan. Inițial au adăpostit alimentele în peșteri, dar ulterior au trecut la îngroparea alimentelor în diferite locuri. Timp de aproape opt ani, ""banda Gavrilă"" a luptat cu forțele regimului: Miliție, Securitate sau chiar cu Forțele Armate. În cele 146 dosare de urmărire ale Securității
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
niciodată construite din cauza lipsei de bani. În schimb, cele două cupole au fost construite în timpul Renașterii și nu se potrivesc stilului arhitectural al clădirii; cu toate acestea, ele au devenit un punct de reper distinctiv al orașului München. Catedrala poate adăposti aproximativ 20.000 de oameni, iar mesa catolică are loc în mod regulat. Interiorul catedralei, care este printre cele mai mari biserici-hală din sudul Germaniei, este format din naos și două nave laterale de aceeași înălțime (31 metri). Arcadele au
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
o fată misterioasă, pe nume Laura, care pare avidă să afle cât mai multe despre oameni prin intermediul lui Andrei. În ciuda afirmației ei că e venită la bunica ei care locuiește în sat, Petre o surprinde într-o noapte că se adăpostește în pădure, unde vorbește cu copacii. Fata îl ajută pe Andrei să dejoace farsele lui Oniga, dar ultima farsă a acestuia - în urma căreia Petre și Ionică își pierd viața - o obligă să se desconspire. Se dovedește astfel că ea este
O experiență neobișnuită () [Corola-website/Science/328377_a_329706]
-
de Flandra. Balduin a construit o serie de fortificații din lemn la Saint-Omer, Bruges, Ghent și Courtrai și a achiziționat acele teritorii care fuseseră abandonate de oficialii regali și ecleziastici. Multe dintre aceste pământuri vor forma ulterior teritorii care să adăpostească instituțiile de guvernământ, miliția și curțile locale. În 888, regele francilor de vest Carol cel Gras a fost depus și au apărut mai multe candidaturi în vederea succesiunii sale. Din poziția pe care o avea de nepot al lui Carol cel
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
Regatului medieval al Ungariei. este o copie a Castelului Huniazilor (în ) din Transilvania (România). Inițial a fost făcut din carton și lemn, dar a devenit foarte popular și a fost reconstruit în ști neogotic din piatră și cărămidă. Astăzi el adăpostește Muzeul agricol. Statuia lui Anonymus se află în curtea castelului. Anonymus a trăit în secolul al XII-lea (adevărată să identitate nu este cunoscută, dar el a fost notar al regelui Béla al III-lea al Ungariei), care a scris
Castelul Vajdahunyad () [Corola-website/Science/328406_a_329735]
-
dar de proporții mai reduse. Fortificarea și înzestrarea ei cu metereze și turnuri puternice au făcut ca mănăstirea să devină în mai multe rânduri un loc de refugiu pentru boierii Cantacuzini. Aceștia puteau trece ușor în Transilvania. Aici s-au adăpostit în 1683, în timpul domniei lui Gheorghe Duca, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino și marele logofăt Nicolae Racoviță, împreună cu alți boieri. Aceștia au refuzat să răspundă la chemarea domnitorului și au trecut în Transilvania. Acest eveniment a fost relatat de Ion Neculce
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
1710), fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a lui Constantin Duca. El l-a ajutat să fugă pe bătrânul vistiernic Iordache Ruset, care a scăpat ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Moșia Hangu a fost stăpânită în secolul al XVIII-lea de marele logofăt Iordache Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea fortificației. Câte opt pușcași au fost așezați în fiecare turn, iar o gloată de țărani au fost postați împrejurul schitului. Un preot de la Schitul Durău a deschis biserica și a
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
dar de proporții mai reduse. Fortificarea și înzestrarea ei cu metereze și turnuri puternice au făcut ca mănăstirea să devină în mai multe rânduri un loc de refugiu pentru boierii Cantacuzini. Aceștia puteau trece ușor în Transilvania. Aici s-au adăpostit în 1683, în timpul domniei lui Gheorghe Duca, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino și marele logofăt Nicolae Racoviță, împreună cu alți boieri. Aceștia au refuzat să răspundă la chemarea domnitorului și au trecut în Transilvania. Acest eveniment a fost relatat de Ion Neculce
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
1710), fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a lui Constantin Duca. El l-a ajutat să fugă pe bătrânul vistiernic Iordache Ruset, care a scăpat ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Schitul Hangu a fost închinat în anul 1715 la Patriarhia Alexandriei. Moșiile sale au fost întărite în cursul secolului al
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea fortificației. Câte opt pușcași au fost așezați în fiecare turn, iar o gloată de țărani au fost postați împrejurul schitului. Un preot de la Schitul Durău a deschis biserica și a
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
muzeul a fost închis pentru reamenajare și a fost redeschis cu ocazia sărbătoririi centenarului liniei București Filaret-Giurgiu, în anul 1969. Din cauza lucrărilor pentru construirea stației de metrou ,Gara de Nord’’, de la începutul anilor 90, în 1991 a fost demolată mica hală ce adăpostea garnitura ,Călugăreni’’, iar exponatele au fost mutate în celelalte săli ale muzeului sau conservate în depou. În patrimoniul Muzeului Căilor Ferate Române se află garnitura trenului care a făcut prima cursă pe o cale ferată în România, în luna octombrie a anului
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
Tot acum turnul de poartă al fortificației capătă destinația de clopotniță, el este cel mai înalt dintre toate și are cinci nivele. Acest turn a fost ridicat cel mai probabil în primul deceniu al secolului al XVI-lea și el adăpostește un clopot, cel mic, datat în anul 1512. Orga bisericii este în stil baroc și a fost amplasată pe tribuna vestică a edificiului religios. Ea a fost datată în anul 1796 și a fost mutată în anul 1998 la biserica
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
teritoriul sud-vestic al satului Băiceni. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă colinară ce adăpostește resturi de faună fosiliferă (de moluște) depozitată în straturi de nisipuri și argile, atribuită Sarmațianului.
Punctul fosilifer Băiceni () [Corola-website/Science/327621_a_328950]