6,595 matches
-
plastic... Lăsă privirea să-i alunece de-a lungul și de-a latul străzii, în vreme ce picături mari de ploaie i se scurgeau pe frunte și pe tâmple. Ura umbrelele încă din copilărie și prefera să ajungă ud undeva în loc să se adăpostească sub un astfel de accesoriu. Bănuia că era vorba despre o glumă a unei televiziuni comerciale în căutare de rating pe spinarea cetățenilor onorabili aduși în ipostaze de tot hazul, numai că vremea îl punea pe gânduri. Și nu-și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo. Bombardată de picăturile de ploaie, cu draperiile trase, adăpostind în ea un vecin care... trăia. O explozie nevăzută de nimeni care mi-a făcut creierul terci. Și mintea. Închise documentul word. Privi câteva secunde displayul, apoi mută cursorul peste fișier. Click dreapta. Delete. Are you sure you want to
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
acesta s-a făcut mare și puternic, vîrful lui se înalță pînă la ceruri, și se vedea de la marginile întregului pămînt. 12. Frunza lui era frumoasă, și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele cîmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el. 13. În vedeniile care-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, și iată că s-a coborît din ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
se înălța vîrful pînă la ceruri și se vedea de la toate capetele pămîntului; 21. copacul acesta, a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atît de multe și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele cîmpului, și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului, 22. ești tu împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat pînă la ceruri, și a cărui stăpînire se întinde pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
în strada Argintari. Birjarul apucă pe calea Griviței, lată, murdară și gălăgioasă, cu fel de fel de magazine, în fața cărora vânzătorii se războiau cu trecătorii șovăitori să-i facă negreșit clienți, cu zeci de hoteluri, hanuri și ospătarii menite să adăpostească scump și prost pe călătorii pe care Gara de Nord îi vărsa capitalei, mereu alții, și mereu mai mulți. Pe trotuarele largi se vânzolea o lume pestriță într-un amestec oriental: muncitori și funcționari, apoi țărani umblând în grupuri ca niște oi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai șopti comandantului trupelor să nu cumva să-l uite, fiindcă într-însul și-a pus toată nădejdea. Dumnezeu și norocul lui au făcut ca tocmai Tănăsescu să fie însărcinat cu conducerea detașamentului mixt, vechiul camarad în familia căruia se adăposteau azi fetele de frica țăranilor și unde s-a retras și dânsul când a fost izgonit. Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la primărie, urmat de membrii parchetului și comandantul trupelor. Administratorul de plasă îi comunică toate informațiile ce le avea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum apoi dânsul l-a așezat în biserică, aproape de altar, ca nu cumva vreun smintit să-l pângărească în vreun fel, ceea ce s-ar fi putut întîmpla în zilele acestea de răsturnări fără seamăn. În sfârșit mai spuse cum a adăpostit el și a ascuns, cu multe riscuri, în propria casă, pe șoferul neamț, rănit și amenințat a fi masacrat de mulțimea pornită pe răzbunări... ― Destul! strigă Baloleanu înfuriat. Vom lua la timp măsurile cuvenite! Până atunci... Unde este primarul comunei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
logofătului dispoziții precise, amănunțite. Câteva generații de ale familiei Iuga erau îngropate împrejurul bisericii de la Amara. Ultimul mormânt îl construise Miron Iuga. Într-însul odihnea de câțiva ani soția lui. Era zidit în piatră, boltit și vast, destinat să-l adăpostească și pe el când îi va sosi ceasul. În același lăcaș va încăpea, cel puțin provizoriu, și sicriul Nadinei. Fiindcă bătrânul preot Nicodim s-a prăpădit, va sluji preotul din Lespezi care a întovărășit carul mortuar al Nadinei. Ajunge el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au crescut prețurile, am rămas cu nimica toată. Când am scos banii, abia dacă am mai putut să cumpărăm cu ei niște cratițe de inox... Hei, strigă apoi, ține-te bine, pornim ! Fata se prinse de bară cu amândouă mâinile, adăpostindu-și geanta în poală. Râse, dându-și capul pe spate, și chiui când căluțul începu să salte. Cu basmaua înnodată de două ori sub bărbie, avea o față care parcă te privea dintr-un cerc decupat în zid. Nasul mic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plecase, Cosmina fu nevoită să recunoască, privind dragonul cu aripile întinse, că acesta era, de fapt, al ei. Filip nu ar fi intrat niciodată nepoftit în apartamentul de la parter, dar, atunci când ieși să-l întâmpine, închise mai întâi computerul și adăposti caietul în sertar. El se opri la capătul scărilor, sfiindu-se să pășească pe prima treaptă, acolo unde, lângă perete, se afla o vază cu crizanteme galbene. Cosmina îl luă de mână. — Tu poți, îi spuse. Urcă... Ea intră, el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Costică nu păru supărat. Privi, pentru prima oară cu atenție, în jur. Erau într-un fel de curte interioară. Clădirea din spate, un bloc cu două etaje, privea strâmb, cu găvanele ferestrelor sparte. Un loc totuși numai bun să te adăpostești de pericol ori de ploaie. Și chiar de frig, dacă puneai la socoteală șandramalele dintre bălării, pe care puteai să le faci surcele și să încropești un foc bunicel. Te gândești, spuse Costică Ologu, cu aerul că face o sugestie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e ? întrebă el și, tocmai pentru că fusese pusă într-un loc ca acela, întrebarea sună nelalocul ei. Închisoarea ei fusese altfel. Era, de fapt, hangarul unei unități militare. Nu erau celule și nu existau gratii. Probabil că altădată acolo se adăposteau avioane. În noaptea aceea se umpluse de lume, câteva sute de oameni șocați, care nu înțelegeau ce li se întâmplă. Nici măcar nu trebuiau supravegheați. Frica descuraja orice formă de revoltă. Poveștile pe care și le șopteau unii altora, cei care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se îngroșase ca o crustă întunecată și hainele, de uscătura sângelui, deveniseră scorțoase. Se trase îndărăt, de parcă trăia un coșmar și ar fi vrut să se ferească, stând cu fața la perete. Numai că, dacă ar fi existat vreun perete s-o adăpostească, nu acolo ar fi trebuit să-l caute. Tânărul amintea de apostolii zugrăviți pe fresce, părul și barba îi erau de culoarea mătăsii porumbului, fața prelungă și ochii îngropați în găvane. Chipul avea o paloare de parcă zugrăveala nu adăugase nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi când vine, deodată, bătrânețea... Își trase capul din chenarul ferestrei și se îndreptă din șale, strâmbându-se de durere. Apoi se cotrobăi prin buzunare și scoase o pungă de plastic, legată la vârf. O desfăcu, răsturnă pe policioară conținutul, adăpostind mărunțișul cu palma. — Câți zici că sunt ? întrebă, privindu-l cu șiretenie, de parcă n-ar fi știut. Jenică nu se hazardă. Începu să numere, dând, cu două degete, mărunțișul dintr-o parte în alta. — Cinșpe lei, spuse la sfârșit. — Cinșpe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
instantaneu. Pe urmele degetelor, obrazul începu să se înroșească. Fața i se schimonosi, ca privită într-o apă măcinată de ploaie. Porni să plângă, scâncind. Cum nu știa ce să spună în fața acestei bruște schimbări, Maca întinse brațele. Ea se adăposti între ele și continuă să plângă înăbușit. Își puse mâna mare pe ceafa ei și o strânse încetișor. Apoi o mângâie pe păr, văzând-o cum se adăpostește speriată la pieptul lui. — Tu, de fapt, nu vrei să te bat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce să spună în fața acestei bruște schimbări, Maca întinse brațele. Ea se adăposti între ele și continuă să plângă înăbușit. Își puse mâna mare pe ceafa ei și o strânse încetișor. Apoi o mângâie pe păr, văzând-o cum se adăpostește speriată la pieptul lui. — Tu, de fapt, nu vrei să te bat, șopti. Nu e că te simți singură pentru că nu te bate nimeni. Chestia e că nu te ascultă nimeni. Nu le pasă ce gândești, pentru asta nimeni nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
va mai avea niciodată șansa de a o vedea din nou. Avem noroc de o zi senină. Furtunile de nisip din deșertul Gobi se odihnesc. Urmărind direcția degetului eunucului-șef Shim, văd o pagodă albă. — Templul acela în stil tibetan adăpostește spiritele zeilor care protejează dinastia Ch’ing de generații. Aveți grijă ce faceți, fetelor. Asigurați-vă că niciodată nu tulburați sau jigniți spiritele. Ca să coborâm de pe deal, Shim ne duce pe o altă cărare, care ajunge la Grădina Păcii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din dreapta sus e scris un minunat poem: Acoperișul de stuf în jos se povârnește, Colo, lângă pârâu, verde iarba crește. Cine oare cu glas molcom și dulce-n depărtări grăiește? Un om cărunt și soața-i în casa ce-i adăpostește. La est de pârâu, fiul cel mare buruieni plivește; Cel mijlociu, la păsările pe care le hrănește o cușcă meșterește. Îmi place-al lor mezin fiu, care nimic având a face, Întins lângă pârâu, la semințe de lotus stă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în secolul al XV-lea, este situată în apropiere de Palatul Seninătății Binevoitoare, dar încă în perimetrul alcătuit de Poarta Justiției Imperiale, Poarta Vituții Glorioase și Poarta Norocului Păstrat. Aceasta din urmă duce la un grup de clădiri mari ce adăpostesc birourile imperiale. Locul este aproape și de sediul Marelui Consiliu, a cărui importanță a crescut în ultimii ani. De aici împăratul își poate convoca la orice oră consilierii pentru a discuta afaceri de stat. Majestatea Sa preferă să își primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Jin a murit. Eu și An-te-hai nu ne putem împiedica să nu tragem concluzia că trebuie să fie ceva adevăr în pa kua. În dimineața aceea are loc un alt incident straniu: Când bate ora nouă cutia din sticlă care adăpostește ceasul din Sala Dezvoltării Spirituale se face fărâme. Astrologul Curții explică moartea Doamnei Jin ca fiind atrasă de ea însăși, prin dorința de a investi în longevitatea sa. Iubea cifra 9. Își sărbătorise cea de-a patruzeci și noua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
astfel încât călăreții și păstorii aflați în trecere să se oprească și să-și aducă omagiul în locul rudelor absente. Potrivit obiceiului, în Orașul Interzis s-au ridicat trei corturi mari. Unul e folosit pentru a pune corpul neînsuflețit, al doilea îi adăpostește pe călugării, lama și preoții care au venit de departe, iar ultimul e pentru primirea rudelor și a oaspeților de rang înalt. Alte corturi, mai mici, au fost ridicate în curte pentru primirea vizitatorilor. Corturile au cam zece picioare înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Loviturile continuă, iar Nuharoo țipă: — O să raportez cruzimea ta Majestății Sale! Nu ai nici un drept să îl pedepsești pe Tung Chih. El nu-ți aparține! Doar a venit pe lume prin intermediul tău! Ai fost doar o casă care l-a adăpostit cândva! Dacă descopăr că e rănit, vei fi spânzurată! Am citit mai departe, cu voce clară și răspicată: — „În filosofia chineză antică, cele cinci culori corespund celor cinci direcții. Galbenul este pentru centru. Albastrul pentru est, albul pentru vest, roșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Tung Chih povestea lui Budhha cel cu o mie de mâini. Nu părea să fie familiarizat cu stilurile de caligrafie elementare, ceea ce mi se pare greu de crezut, căci călugării trăiesc din copierea sutrelor. L-am întrebat câți călugări adăpostește în templu, și el mi-a spus că opt. De unde am primi ajutor dacă ar ataca bandiții? Cu cât mă gândesc mai mult la acest bărbat dubios, cu atât devin mai neliniștită. — Li Lien-ying, șoptesc eu. Eunucul meu nu răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hill și chiar dacă scândurile podelei erau așezate ușor anapoda și mă invadaseră ploșnițele, cel mai important era că stăpâneam propriul meu palat. Clădirea era o monstruozitate de ciment Între 34th și 1st Avenue, un mamut cu mai multe aripi, care adăpostea locatari iluștri, cum ar fi un adolescent, membru al unei trupe muzicale de băieți destrămate, un jucător profesionist de squash, o vedetă porno de categoria B și vizitatorii ei fideli, un tip care nu făcea nimic În mod deosebit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
căruia se pot realiza lucrări de construcții. Procedura de emitere a autorizației de construire/desființare este reglementată prin prezența lege și prin normele metodologice elaborate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. ● Anexe gospodărești Construcțiile cu caracter definitiv sau provizoriu, menite să adăpostească activități specifice, complementare funcțiunii de locuire, care, prin amplasarea în vecinătatea locuinței, alcătuiesc împreună cu această o unitate funcțională distinctă. În categoria anexelor gospodărești, de regulă în mediul rural, sunt cuprinse: bucătarii de vară, grajduri pentru animale mari, patule, magazii, depozite
EUR-Lex () [Corola-website/Law/250464_a_251793]