102,424 matches
-
învățat, nu intenționez să țin doar pentru mine într-un egoism tacit, doar pozitivitatea, sănătatea și fericirea mea actuală face diferența dintre Eu (vecina, colega de muncă, soția, verișoara, mătușa, etc) și eu psiholog. E același lucru, doar am mai adăugat un pic de pasiune și fericire vieții, eu sunt și voi fi aceeași persoană, cu valorile mele sentimentale, cu afectele și iubirea mea pentru tot, singura diferență vizibilă va fi modul meu de gândire, care a făcut o trasmutare totală
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
râdem mai puțin-dar ne enervăm mai mult, citim prea puțin-dar ne uităm mai mult la televizor și ne rugăm mai rar, vorbim prea mult, iubim prea rar- dar urâm prea des, ne-am multiplicat averile-dar ne-am redus valorile, am adăugat ani vieții-dar nu viață anilor, am cucerit spațiul cosmic-dar nu și pe cel interior, am cucerit atomul-dar nu și prejudecățile oamenilor, plănuim mai multe-dar realizăm mai puține, am învățat să ne grăbim-dar nu și să așteptăm, avem două salarii-dar mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
putea explica mai târziu. Eu am folosit acel procent de zece la sută nebunie în viața mea și acum îmi dau seama că a fost o alegere bună. {tiți cum e și cu mâncarea, este bună fără sare, dar când adaugi un pic de sare devine incredibil de bună. Ce pot să mai spun în legătură cu nebunia, nimic pentru că ar fi inutil să încerc să explic, că nimic rău nu există atâta timp cât acel ceva nu este catalogat ca fiind așa (adică rău
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și pace.> <Lasă, Ioane, că nu-ți merge rău cu prispa ta. Așa că poate să-ți zică și Ion Țoi, că tot n-a fi cu supărare.> - a adăugat Vasile Căpitanu. <Asta-i drept, Vasile... Numai că pentru tine zilele cu căpităneasa cea focoasă nu se vor mai întoarce. Și chiar dacă s-ar întoarce, tu nu mai ești decât un hârb acolo.> Atunci Vasile Căpitanu a sărit țanțoș: <Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
citit mai multe socoteli, l-a lăsat pe Toader cu hârțoaga în brațe și el s-a dus după tejghea, cu chip că ar mai avea ceva socoteli pe acolo. Toader, speriat, l-a întrebat: „Da’ ce faci, Costică? Mai adaugi crăițari la socotelile aiestea?” „Păi cum să fie socoteala rătundă, Toadere? Dar... dar până ce mi-i da tu banii, hai să bem aldămașul. Fac eu cinste”. „Cu așa cinste mă las păgubaș. Tu îmi pui sula-n coaste și eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nici într-un fel, pentru că vorba ceea: „Deșteptul făgăduiește și prostul trage nădejde”. Să ne rugăm ca să încheiem anul bine și om mai vedea noi... Până atunci însă să vedem ce avem de luat săptămâna asta. Îndată aflăm. Numai să adăugăm și transportul de astăzi... Așa... Și Aizic, cu plaivasul în mână și abacul în față, a început să facă socotelile. Hliboceanu privea cum zboară bilele abacului dintr-o parte în alta, ca rândunelele pe sârma telegrafului, și cum din când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi găsește, Ioane? - a întrebat Alecu Slobodă. Întâi să-l vedem sănătos pe Hliboceanu și pe urmă le-om dibui noi urma. Bine ar fi dacă i-am dibui cât mai curând, ca să nu apuce să cheltuiască toți banii - a adăugat Mitruță. Până atunci, să mergem la culcare, că ne-o trecut os prin os astăzi. Mai întâi însă să vedem ce fac dobitoacele. Eu am să mă culc în cămăruța unde șade Hliboceanu. Trebuie să stea cineva cu el - s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu are voie altul să se laude cu așa ceva - l-a făcut atent Alecu Slobodă. Poate că avea dreptate - a presupus Puicuță. Cât se lăuda el că bea și chiar o făcea, dar nu l-am văzut niciodată beat! - a adăugat Amnar. Cred că el mai mult vorbea decât bea - a revenit Slobodă. Asta cam așa ar fi, dar lui îi plăcea să aibă în față ulcica mereu plină. Că o bea, că n-o bea, asta-i altă vorbă. Uite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum să vă spun eu ca să mă înțelegeți... Da, da, uite că am și găsit cuvântul cel bun... M-am gândit să vă fac un dar așa ca pentru Crăciun. La banii pe care îi primiți de obicei, am să adaug și o... premă, ca de sărbători. Așa se cuvine unor oameni de cuvânt... Socotiți că m-ați fi colindat... Hliboceanu și Mitruță se priveau cu mirare. „Măi, măi! Da’ ce i-o venit ovreiului, că de obicei îi cam strâns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
imensă, iar... interveni din nou Adler, Însă șutul pe sub masă al lui Jung Îl reduse la tăcere. — N-am vrea să ne strici afacerile, continuă Jung. Și nici tu n-ai vrea. — Mai ales că-ți iese ceva de-aici, adăugă Adler. — Ce anume? — Trei luni de tratament gratuit cu oricare dintre noi dorești, spuse Jung. — N-am nevoie. Domnilor, poate ați uitat, eu chiar sunt Napoleon, spuse cel care chiar era Napoleon. — În plus, o să botezăm un complex cu numele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sălii legumelor, Gustav, nu avea un pat al lui, pentru că, la drept vorbind, nici n-ar fi fost motive: nu suferea de nimic. Sau, de-ar fi totuși să consultăm toate tratatele medicale existente pe lume, inclusiv prefețele și postfețele, adăugând aici chiar și dedicațiile de la Început și eratele, n-am putea pune un diagnostic mai precis decât că suferea de viață. Nu dădea absolut nici un semn că ar trăi, deși o făcea. Asemenea unui borcan cu gem de prune, putea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
galaxie, două blonde identice, Înalte, cu picioarele mai lungi ca două autostrăzi și ochii la fel de reci ca ai unui câine husky. Doriți ceva de băut, domnule Kravciuk? a Întrebat cea din stânga, aplecându-se ușor peste birou. — O cafea, poate? a adăugat cealaltă. Dacă n-aș fi avut brațele prinse În cătușe la spate, m-aș fi frecat la ochi. Văzusem nenumărate clone la viața mea, de la cele chinezești, care după două luni Începeau să ruginească În spatele urechii sau deveneau ușor sașii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dându-mi astfel timp să mai străbat o dată cu privirea cele două șosele, păstrând viteza legală, ba chiar Încetinind până la limita evitării oricărui pericol În zona În care dispăreau sub faldurile rochiei. — Gata, poți să le spui rebuturilor să iasă, am adăugat, văzând că nimeni nu spunea nimic. Splendoarea a zâmbit și și-a ridicat adorabilul posterior de pe tăblia biroului, iar apoi s-a Îndreptat Încet către fereastră. Purta o rochie superbă, care-i dezvelea spatele, umerii și câteva organe vitale. Când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
satisfacție înfrîngerea revoluției și fuga peste graniță a conducătorilor ei. Ultimele două versuri arată astfel: "Toată vara Ura! Ura!/ Și acum. Ca să se justifice utilizarea punctelor de suspensie, sînt încredințat că autorul anonim a încheiat cu o asonanță... Pentru a adăuga încă trei silabe ne mai trebuie însă și un verb. Inserție pe care, ipotetic, am efectuat-o, dar nu pot fi, în privința ei, mai transparent decît Aricescu. Cititorii dornici să-și încerce imaginația și să reconstruiască cele trei versuri invocate
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
ultima ratio a întîmplărilor, este un fel de gaură neagră care absoarbe toate energiile pozitive ale oamenilor, ale lumii întregi". Din acest unghi de vedere, romanul Adio, Europa! al lui I. D. Sîrbu se apropie de Arhipelagul Gulag al lui Soljenițîn, adăugînd la descrierea Gulagului autohton o perspectivă speculativă și ironică, precum o examinare din interior a ororii politice și o condamnare a ei în stilistică pamfletară. Care este antidotul cel mai eficace al acestei spaime generalizate, dezumanizante? Nu poate fi decît
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
pună un baraj de gheață fierbinte între ea și realitate: "Am primit toate afurisitele de premii europene... Mi-a plăcut să le câștig pe toate, și pe fiecare. Iar acum... o adevărată chintă regală!" După ce s-a gândit puțin, a adăugat: Aud de vreo treizeci de ani că o să iau Nobelul, așa că nu văd unde e surpriza." Când i s-a spus că e mai bogată cu șapte sute șaizeci și cinci de mii de lire sterline, a replicat: "Ei, asta chiar mă lasă
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
care fugărește găinile, găini, rațe și porumbei, din care mai ciugulește și pisica, un măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se adaugă poștașul hîtru, Kusturica face un film de o mare sensibilitate, cu o ironie tandră, cu un sentimentalism la vedere, cu cunoscutele efuziuni și zburdălnicii pe care le-am văzut și în Underground (1995) sau în Vremea țiganilor (1988) și mai
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
am publicat zeci de cărți... și cu ce m-am ales, materialicește vorbind?" (p. 223-224). Boala fiului Radu, temă recurentă a jurnalului, și propria sa boală, al cărei debut aproape suprarealist este evocat într-o memorabilă narațiune (p. 118-125) se adaugă și ele seriei cauzale care justifică disconfortul existențial pe care îl resimte autorul sortit să-și ducă zilele "îmbătrânind tăcut pe canapele roase" (așa cum suna, plin de înțelesuri, titlul inițial al cărții, menționat și de Alex Ștefănescu în "Istoria" sa
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
mit infantil și nimic mai mult. Ceea ce contează, ceea ce rămâne e aerul fetid al cartierelor sovietice, plin de vorbe întortocheate și de viziuni culpabilizante. O dată parcurs, romanul lui Iulian Ciocan își pretinde, fără alte amânări, relectura. Relectura în sens invers, adaug numaidecât. De ce o asemenea condiționare? Firește, ultimele două capitole răspund exact și condensat tuturor nedumeririlor ivite până acolo. Numai că, deși locul acestor secvențe putea fi, practic, oricare (de vreme ce penultima e o motivație foarte personală a scrierii acestei cărți, iar
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
poezii patriotice și pătrunzătoare înjurături rusești, cu țărani surprinși de extinderile urbane și de luxurianța mizeră a apartamentelor, cele două finaluri îi schimbă meșteșugit încărcătura. Romanul unei perioade devine, adică, romanul plus intenția însăși a acestui roman, apoi conglomeratul își adaugă, elegant, o scufie politică titulară. El poartă deja un nume pe care îl respectă până la capăt și căruia îi rămâne, măcar la urmă, fidel. Evoluția aceasta în trepte se poate sesiza, de altminteri, și urmărind intercalările livrești din text: frânturi
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
nu poate fi desprins de numele autorului care l-a rostit pentru prima oară. Nici un adevăr nu supraviețuiește prestigiului celui care l-a rostit. Tocmai de aceea simțim și astăzi nevoia ca, atunci cînd redăm gîndurile unui filozof, să-i adăugăm de îndată numele. Dacă l-am omite, tenta de credibilitate pe care faima autorului o împrumută cuvintelor ar dispărea de la sine, și nimeni nu ar mai lua în seamă niște cuvinte a căror paternitate nu te mai ispitește să le
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
lipsește reacția acrită, a femeii dezamăgite care a văzut multe și nu își mai face prea multe iluzii: "Bărbat: un telefon siropos în pauzele de serviciu, un cadou simandicos de Crăciun și un buchet de flori de ziua numelui. Mai adăugăm puțină comunicare, puțin respect și puțin amor. Puțin și incert!" Autoare inteligentă, Ruxandra Cesereanu realizează, prin volumul Nașterea dorințelor lichide, o monografie a bărbatului din perspectiva femeii și (fapt deloc de neglijat) a experienței literaturii. Fiecare capitol al cărții, este
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
politicienilor și ale clientelei politice. Dacă, în loc să ne pierdem vremea cu talk-show-uri și cu vulgaritățile de la televizor am citi mai multe reviste literare și mai multe cărți, cu totul altfel ar arăta obrazul desfigurat al țării". Nu am nimic de adăugat.
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
ca să mă distrez. Și era mult! Numai între 14 și 17 ani am scris, câte?, 4 piese de teatru. Una dintre ele nu era o pastișa, era în maniera lui Giraudoux, trebuie să precizez, o scriere foate, foarte proastă, si adaug aproape inconștient "á la maniere de". Titlul era "Pénélope". Penelopa nu făcea altceva dăcât să îl însele întruna pe Ulise, în voiaj prin insulele Ioniene, chiar dacă localizarea Itacai în insulele Ioniene este contestată, mie îmi place să cred că era
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
îmi alimentează mizantropia care este una dintre sursele mele de inspirație. Toții cronicarii și intervievatorii au remarcat, multi cu un zâmbet lacom, cruzimea tuturor cărților Dvs. Pe mine mă frapează negrul absolut, lipsa oricărei speranțe. În Chien des os mai adăugați o scurtă propoziție finală ca să omorâți și ultimul personaj. Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar, și soția mea - care mă cunoaște foarte bine, martorul meu cotidian, si care este întotdeauna veselă, ceea ce este meritoriu - poate să confirme, sunt
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]