6,860 matches
-
singură, Întrebându-mă de unde anume exact făcea rost cineva de cape minuscule sau cum naiba putea o femeie Însărcinată În luna a opta să Încapă În jeans Kate Moss: era mult mai bine ca Phoebe să fie imitată cu multă admirație și ca soția să facă un efort să fie radioasă pentru soțul ei și nu tristă până la deznădejde. Aveam să-i gătesc lui Hunter un rizotto foarte gustos, apoi urma să mă schimb Într-o rochie nouă, din jerse, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de căsătorie, scăzând de la silueta bufleie de 70 de kilograme la una suplă, de 57. Harry era impresionat de lupta Galateei sale, care dădea dovadă de atâta voință, și, în timp ce Bette înflorea sub îngrijirea și supravegherea atentă a soțului său, admirația fiecăruia pentru celălalt evolua către o prietenie solidă și durabilă. Nașterea Florei, în 1969, nu a fost rezultatul unei povești de o noapte calculate dinainte. Harry și Bette făceau dragoste suficient de des pentru ca o sarcină să devină aproape inevitabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
populației cu studii superioare a rămas, comparativ, catastrofală : populația actuală între 55 și 64 de ani, educată în timpul comunismului, are cel mai scăzut procent de persoane cu studii superioare din Europa. În sfîrșit, și nostalgicii interbelicului trebuie să-și revizuiască admirația. În această perioadă, gradul de alfabetizare ajunge la 57% (51,3% în mediul rural) în 1930, de la 22% în 1899 și 39,3% în 1912. Dacă vom compara însă aceste procente cu cele înregistrate în Bulgaria (60,3% în 1926
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
socialului. Iată însă că cineva, comentînd articolul pe site-ul ziarului, face un pas mai departe : „Actualii politicieni reprezintă un fel de concretizare a «visului românesc» - de a avea bani repede. Oamenii de rînd se uită de multe ori cu admirație la cei ce «se descurcă», ceilalți (studioși, profesioniști etc.) neavînd nici o șansă”. Să fie oare manelele expresia acestui „vis românesc”, o cronică orală a „reușitei” în lumea confuză a noii economii de piață ? La o primă vedere, au de toate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un ideal practic și chiar, tendențial, un stil de viață practicat ca revanșă istorică. Din această perspectivă, se pare că rusticul ca discurs este expresia decolonizării tăcute a Țăranului : din „operă de artă” și alte „tezaure vii”, din obiect de admirație încremenită în proiect (și, eventual, obiect al unei modernizări forțate și străine), acesta are acum mijloacele de a deveni subiectul propriului său vis de modernizare și astfel de a ieși din seculara inegalitate sat - oraș. Cît de benefică va fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de multă vreme la Bigy, cîinele nostru : are ăsta o artă de a se așeza cu totul și întru totul în odihna lui, profund și diafan în același timp, că stau minute în șir să mă uit la el cu admirație, dar și cu invidie de om al muncii în fața răsfățaților sorții ! Se uită și el la mine, direct în ochi, dar nu înțelege ce mă frămîntă. După care soția mea clatină invariabil din cap că „animalele astea sînt mai inteligente
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai mult decât generoase pentru oamenii bătuți de soartă, dar își consuma toate puterile ca să întemeieze instituții ca acest cămin pentru copiii orfani, de pildă, și ca să le facă să meargă ca pe roate. Așa că sentimentele față de ea erau de admirație, dragoste, dar și un soi de teamă respectuoasă. De la o vreme n o mai auzise nimeni râzând. Uneori, foarte rar, surâdea. Epiharia a întâlnit-o în singurul loc unde întâlnea ea oameni: în biserică. A venit într-o zi, așa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Anul Nou, însă la noi la gazetă știrea o să vină pe 30 seara, ca s-o publice. Dacă câștig io, ai și tu a treia parte, cât ți se cuvine de drept. Trecură pe bulevard, nea Cercel se uită cu admirație spre clădirea Universității, iar Nicu spre Mihai Viteazu’, care călărea pe cal de bronz și ținea barda cu stânga. Și pentru prima oară băiatul se gândi că poate și domnitorul fusese, la fel ca el, stângaci, și că de-acum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu ne mai întoarcem în copaci. Steaua polară - o primadonă a cerului. Urcată pe cruce, natura ne-ar putea avertiza : „Dacă mă voi întoarce...” Știu că și nava mea merge spre naufragiu. Dar până acolo, peisajul îmi umple inima de admirație. Natura trebuie câștigată prin cultură și prin educație. Râurile noastre sunt de păcură. Ca cele din Infern. Transpirăm intens la „prepararea” aerului care ne va ucide pe toți. Spre deosebire de om, animalele nu-și pot perfecționa răutatea. . Omul a îmblânzit porcul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de relația ei cu absolutul. Artiștii sunt aerieni. Pentru că sunt urziți din visuri. Lucizii nu cred în terapia consolării. Vocația este o naștere. Deci presupune dureri. Pilonul fundamental al personalității este caracterul. Igiena spirituală se poate menține prin exerciții de admirație. Ia cu tine la drum un copil și o carte. Oratorul nu trebuie să explice, ci să-și farmece auditoriul. Scriu cu speranța că voi descoperi nordul. Utopia nu înseamnă decât o inflație de idealuri. Esența omului ar trebui totuși
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ozona al condiției umane. Prea multă energie destinată izbânzii este confiscată de ură. Deși fragil, omul tot vas de preț rămâne. Echilibrul în fața catastrofelor dă caratele spiritualității unui popor. Politețea dă strălucire valorii. Originalitatea poate fi provocată și de erori. Admirația de marcă e cea postumă. O tragedie națională poate revigora moralitatea unui popor. Orice sens al vieții trebuie cucerit. Precum o cetate. Epoca acționează în fiecare individ sertarul de care are nevoie. În timp, opera își creează și publicul. Pasiune
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că sunt cai de cursă. Nu cred că ateii au numai spaime terestre. Exilul îți îndestulează intestinul, nu sufletul. Suportă înțepăturile șefului. Credea că îi face bine la reumatism. Niciodată nu se știe prea bine ce se ascunde sub hlamida admirației. Scriitorii tineri cred că pudibonderia nu poate fi combătută decât prin pornografie. Bordelul este iluzia că iadul singurătății poate fi învins. Nu există imbecil mai mare decât acela care, făcând cuiva bine, se așteaptă la recunoștință. Cei care caută absolutul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
universală a intrat se pare în criză de energie. Unele inimi păstrează amintiri, altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. Preludiul revoltei este dezgustul. Dincolo de banalitatea cotidiană, zădărnicia are acute conotații filosofice și mistice. Admirația, dar și invidia pot menține talentul în stare de funcționare. Mitingul - acest miriapod în călduri. Trăim din neliniști și extaze. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. După comunism, oamenii speră să vină consumismul.. Protestul din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mascotă a tineretului de astăzi rămâne prezervativul. Prin sentimentele noastre adie o briză de manele. Unii iau de la praznic cât pot duce, nu cât pot mânca. În cazul delicvenților, inteligența ar putea fi o circumstanță agravantă. Răutatea debutează cu cenzurarea admirației. Comoditatea ne obligă să mizăm pe frivolitate. La noi, capra vecinului nu poate avea decât un destin implacabil. Pentru nesimțiți și ratarea este o voluptate. Morala se reduce uneori la o foarte exigentă poliție sentimentală. Toți impertinenții se proclamă învingători
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu statul, mulți cetățeni se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii știu că de la înaltele mese rămân întotdeauna lături consistente. Lingușirea este o admirație băloasă. Câinele se gudură pe lângă stăpân și latră la străin. Există femei care procedează invers. Peste tot în lume lingușirea este subvenționată. Stă la îndemâna oricui să zugrăvească cu noroi o valoare. Ne mâncăm cu atâta poftă unii pe alții, de parcă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se transformă în pustiu. Prea multă artă contemporană pare atinsă de refuzul duratei. Se pare că starea fundamentală a omului pe pământ rămâne chinul. Lumea s-a rătăcit pentru că futurologii nu au stofa de profeți. Omul modern a venit cu admirația bigotă a kitsch ului. În fața artiștilor geniali, epoca lor a înălțat munți de stres și de brutalitate. Uneori viața este o glumă eliptică de poantă. Unele creații artistice îmbină admirabil inutilul cu dezgustul. Omul a ajuns pe Lună, trecând prin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bun un carpe diem stă gata să rupă lanțurile. Mitingul acest miriapod în călduri. Măcar privirea să nu ne fie indiferentă. Insomniile te fac ori filozof ori nevropat. Pentru amărât și pentru valul de fum, direcția nu are nici o importanță. Admirația dar și invidia sunt bune pentru a menține talentul în starea de funcționare. Durerea este mută, bucuria - flecară. Kafka - un mesia pe dos, a strâmbat lumea și a plecat. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. În Rai mărul era prohibit. Nouă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cât sfredeleau în noapte depărtările. Urlau... urlau, urletele lor păreau rugăciuni la luna care-i încălzea cu razele ei reci. Pădurarul îi privea cu bucurie în ochi... nici un mușchi nu i se clintea pe față. Și moșierul îi urmărea cu admirație dar și cu teamă, cunoscându-le tactica de pregătire a atacului în haită. Siluetele, înșirate sus pe creastă, ca dăltuite pe seninul cerului, erau ținte clare, dar distanța era la limita de bătaie a puștii. Moșierul trase cu coada ochiului
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
greșește niciodată. I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura zveltă a spatelui. „Ce animal frumos!“, se minună Anton, și-și puse arma pe umăr și porni spre casă. Resimțea un fel de invidie, dar și o admirație... o admirație care nu poate fi decât lucrul cel mai pur care îi stă omului în putință. Înainta greu, picioarele i se afundau în zăpadă peste genunchi ...Astfel că, plutirea jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura zveltă a spatelui. „Ce animal frumos!“, se minună Anton, și-și puse arma pe umăr și porni spre casă. Resimțea un fel de invidie, dar și o admirație... o admirație care nu poate fi decât lucrul cel mai pur care îi stă omului în putință. Înainta greu, picioarele i se afundau în zăpadă peste genunchi ...Astfel că, plutirea jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII Odihniți-vă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mișcările, le cântărea intențiile. Privirea și-o fixă în ochii fetei, fără să ia în seamă mârâielile câinelui, ori sforăitul lui Sultan. În ochii lui fosforescenți se vedea o liniște desăvârșită. „Ce mare și frumos e !“, gândi Anuca, copleșită de admirație pentru frumosul animal. „Cât de puternic îi este capul, pieptul îndesat, spinarea lungă, părul lung... Cât îi de frumos!“, se minuna fata, uitând primejdia care o pândea. Ochii verzui îi ardeau strălucitori, căutand-o pe ea și numai pe ea... și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
până la șoldurile-i bine arcuite, și terminând cu acea privire a sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem 32 Rareș Tiron și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem 32 Rareș Tiron și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor decât plăcut pentru mine, însă demonul înverșunat al ispitei îmi dădea ghes neîncetat, împingându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest tip de glorie am eu nevoie, ci ceea ce îmi doresc eu este ca, pentru roadele muncii mele dobândite prin atâta trudă, tuturor celorlalți să li se nască acel minunat licăr de admirație și de prețuire-n gând și-n inimă, care nu se scandează niciodată, dar care, din respect și din stimă, te face, fără să vrei, să te ridici supus în picioare și să-ți descoperi capul. Abia aceasta este adevărata
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]