12,537 matches
-
noastre, acea persoană tinde să devină importantă pentru noi. Există însă si tactici mai subtile, un adevărat cal troian al elaborării conflictului, ce presupun găsirea unei modalități de a crea confuzie (Porter) prin introducerea unei ruperi de ritm în tempoul adversarului, rupere de ritm care poate genera un decalaj de aplicare a structurilor acționare. Astfel, fiind în contratimp cu tempoul adversarului, vorbind - spre exemplu rar când el se grăbește, îi inducem acestuia o rupere de ritm care atrage după sine distragerea
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
elaborării conflictului, ce presupun găsirea unei modalități de a crea confuzie (Porter) prin introducerea unei ruperi de ritm în tempoul adversarului, rupere de ritm care poate genera un decalaj de aplicare a structurilor acționare. Astfel, fiind în contratimp cu tempoul adversarului, vorbind - spre exemplu rar când el se grăbește, îi inducem acestuia o rupere de ritm care atrage după sine distragerea atenției. Distragerea atenției presupune însă si o coordonată socială, în sensul că acțiunile noastre pot să fie susținute de către ceilalți
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
de negociere si încheierea contractului cu „omul rău", care va stabili condițiile concrete ale respectivei acțiuni. A. Cardon (2002) observă că înlocuirea unuia dintre interlocutori în cursul unui proces de negociere este adesea o metodă de a-1 dezechilibra pe „adversar". Astfel, relatează autorul, în unele organizații, negocierile încep prin acte de încântare si seducție (folosindu-se din belșug cuvinte cu impact emoțional ca „încredere", „cooperare" etc.), la aceste prime contacte participând interlocutori fermecători. în momentul negocierii propriu-zise, atât interlocutorii, cât
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
64, adică am zice noi o logică exterioară, dictată de jocul "în tact de trei"65 al dialecticii. Ulterior, Schnädelbach marchează mai limpede distincția dintre Hegel și reprezentanții școlii istoriste: "Ceea ce este la Hegel ideea absolută, reprezentabilă filozofic, apare la adversarii lui doar ca obiect al presimțirii, convingerii religioase și al credinței: nu mai este un obiect al științei în sens posthegelian." Acest fapt se explică în felul următor: o dată cu separarea produsă între filozofie și știință, aceasta din urmă, lipsită acum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acela de "a întreține și a stimula creația metafizică", de a asigura "prezența motivației pentru continua reluare a construcției metafizice"222. De altfel, pe parcursul cercetării noastre am echivalat acest dualism cu "o limitație ce nu limitează". Și Troltsch găsea că adversarul cel mai redutabil al relativismului istorist este "libera voință de cultură", numai că el îi asocia acestui efort încercarea de a face o "sinteză culturală"223, care la Dilthey lipsește, fiindcă pentru el culturile, supuse unor multiple condiționări, sunt autonome
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
forțe adverse creează puterea-cunoaștere. Lupte discursive, lupte de idei, lupte cu "marii" stăpâni ai discursului public și cu grupurile intelectualo-mediatice dominante și arogante ale unei "puteri" și ale unor cunoașteri, ce sunt folosite drept "arme" în descalificarea publică a "potențialilor" adversari sau "concurenți" într-un domeniu dat formează ceea ce Foucault vroia să spună prin pouvoir-savoir. Ceea ce pot face, în mod radical, "elitele" românești este să gândească la construcția societății civile! România de azi nu are o societate civilă (funcțională) și autonomă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în luptele sale dintre cele mai abjecte și anti-civice sau doar atunci când alte cunoașteri i-ar "periclita" statutul și aparatul intelectual de manipulare civică. În acest mod cunoașterea din societate este utilizată ca instrument de sporire a puterii, prin combaterea adversarilor de către mecanismele de propagandă politicianistă. Oamenii moderni din sfera cunoașterii și a științelor moderne au făcut politică prin activitatea lor de cercetare, poate mai dur și mai aplicat decât politicienii. Dacă politicienii se află într-un regim al vizibilului filosofic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sine ca formă de spectacol, prin instrumentalizarea ei politico-mediatică și pentru profit. Dacă în Evul Mediu acei cavaleri și regi făceau politică prin acțiunile lor, prin fapte, prin războaie, prin dueluri etc., politicienii moderni "fac politică" prin utilizarea cuvântului împotriva adversarilor lor, dincolo de concret și dincolo de real, dincolo de argumente de bun simț. Acest mod postbelic de a face politică (soap box) e o formă dublă de dezumanizare pe relația emițător-receptor. Această dezumanizare politică este mult mai complicată decât aș putea să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Heidegger, pe lângă filosoful existențialist de reputație mondială, reprezintă și un simbol al elitei ticăloase, fiind un membru marcant al aparatului de propagandă nazist, pe care l-a susținut prin discursuri și scrieri. Nu întâmplător K.R. Popper spunea: "Eu sunt un adversar al tuturor elitelor și al mitului elitelor"141. De fapt, Popper a fost un adversar al nazismului și al fascismului din structura mentală a unor elite. Însăși ideea de elită a fost popularizată de dreapta europeană. Fascismul lui Mussolini și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un membru marcant al aparatului de propagandă nazist, pe care l-a susținut prin discursuri și scrieri. Nu întâmplător K.R. Popper spunea: "Eu sunt un adversar al tuturor elitelor și al mitului elitelor"141. De fapt, Popper a fost un adversar al nazismului și al fascismului din structura mentală a unor elite. Însăși ideea de elită a fost popularizată de dreapta europeană. Fascismul lui Mussolini și nazismul lui Hitler au făcut apologia elitismului, a omului superior și nobil în raport cu ceilalți. Tot
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
puternice tradiții anarhiste, ca urmare a formei de guvernămînt prognozate, anarhia pozitivă, cît și a problemelor libertății, ale autonomiei colectivităților și devenirii umane. Orientarea mișcării socialiste din secolul al XX-lea către social-democrație a fost o nouă răzbunare a unui adversar intelectual învins de Marx în epoca sa. Dincolo de aceste aspecte intelectuale, impactul pe care Marx l-a avut asupra mișcării socialiste a fost enorm. El a trasat coordonatele mișcării socialiste, cel puțin pînă la declarația de la Frankfurt, și aceasta în ciuda
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
socialiștii și politicile kynesiste), anul 1968 a fost într-un anumit sens antisocialist (mișcările studențești referindu-se la modele politice de factură comunistă sau anarhistă). Criza economică ce a început în 1973 i-a adus în prim-plan pe principalii adversari ai socialiștilor: liberalii școlii monetariste. Welfare State s-a dovedit în practică realizatorul unui sistem economic energofag, iar pe fondul crizei provocate de creșterea prețului petrolului, acesta s-a prăbușit. Bineînțeles, aceasta este o manieră simplificată de a vedea lucrurile
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceasta este primită cu reținere, atît de către socialiștii englezi și francezi, cît și de Plehanov, care văd în această propunere o cursă întinsă de Germania, menită să-i facă pe socialiștii europeni să accepte țelurile războinice ale Puterilor Centrale. Dar adversarii acestui proiect, între care Cachin și Moutet, plecați în Rusia pentru a lua contact cu socialiștii de acolo, își schimbă foarte repede opinia, văzînd în conferința prevăzută la Stockholm un mijloc de a convinge pe socialiștii ruși să rămînă în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
monarhiei, ci cum să evite orice formă de revoluție socială, asemănătoare celei sovietice de care are oroare. Divizarea sau slăbiciunea celorlalte forțe care se reclamă a fi socialiste vine în avantajul său: USPD numără printre membrii săi partizani, dar și adversari ai Revoluției sovietice, precum Kautsky; Spartakiștii, pradă unei represiuni dure, sînt insuficient organizați pentru a mobiliza victorios împotriva regimului miile de muncitori. Revoluția germană din noiembrie 1918 începe cu revolta marinarilor din Kiel, care antrenează pe muncitorii din acest oraș
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Genevei, socialiștii de stînga devin apărătorii unei politici revoluționare, vizînd "realizarea socialismului prin cucerirea puterii politice și economice cu ajutorul luptei revoluționare de clasă". Organizația lor va primi în curînd numele de "Internaționala a II-a și jumătate", nume dat de adversari, fie ei de dreapta sau de stînga. Existența sa va fi scurtă, în ciuda numeroaselor partide care o formează și care reprezintă aproximativ jumătate din forțele socialismului internațional. Fuzionînd cu Internaționala a II-a în 1923, UPSAI va dispărea pentru a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
special de Franța și Marea Britanie, în 1918, imediat după terminarea Primului Război mondial. Pentru Schumacher, CECA are ca prim obiectiv sechestrul francez și britanic asupra cărbunelui și cocsului din zona Ruhr. Francezii nu s-au schimbat absolut deloc, rămînînd aceiași adversari hotărîți și irascibili ai Germaniei. CECA reprezintă o mașină de război pe care ei au conceput-o pentru a-și asigura supremația în Europa și pentru a "devia puterea economică germană în beneficiul propriu". Dacă termenii formulați s-au modificat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
răspundă primei probleme politice de anvergură cu care se confruntă. Nu putem decît să semnalăm aici această neputință. Discuțiile care au fost angajate înainte în cadrul COMISCO au delimitat două tabere, cea a partizanilor minoritari ai Planului Schuman și cea a adversarilor. Francezii, belgienii și olandezii se pronunță în favoarea unei Europe federative, în timp ce englezii, germanii, scandinavii, austriecii, precum și ansamblul socialiștilor din Europa Orientală se opun acestui proiect. Argumentele aduse în situația dată fac să apară concepții diferite în materie de politică străină
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a Liberului Schimb (AELS), formal înființată în ianuarie 1960 la Stockholm, asociație care se află deja în stadiu de proiect. Dezbaterile au început încă din timpul conferinței ținute de ansamblul partidelor socialiste europene în decembrie 1958, care a reprezentat pentru adversarii CEE din mișcarea socialistă o bună ocazie de a denunța Piața Comună. Suedezii și, într-o mai mică măsură austriecii, s-au opus cu tărie acesteia din urmă, în timp ce britanicii au ezitat între replierea asupra Commonwealth-ului și crearea unei mici
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
au ezitat între replierea asupra Commonwealth-ului și crearea unei mici zone de liber schimb formată din Austria, Scandinavia și Elveția. Fiecare partid se definește mai mult în funcție de propriile interese naționale decît printr-o concepție cu adevărat internaționalistă: scandinavii și germanii, adversari ai supranaționalității, apără o orientare care coincide cu interesele politice ale țărilor lor, în timp ce francezii și socialiștii din Benelux se gîndesc mai mult la avantajele economice pe care le poate furniza Piața Comună în cadrul lor național. În cele două cazuri
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Internaționala socialistă și problema comunistă Întreaga istorie a mișcării socialiste din perioada interbelică, precum și eșecul său final se explică în mare parte prin disensiunile provocate în rîndurile sale, în legătură cu atitudinea care trebuia adoptată față de comunism. În rîndurile ISM, partizani și adversari ai unității de acțiune cu secțiunile Internaționalei a III-a nu au încetat să se ciocnească violent 18. La acest început al anilor '50, problema se pune în termeni total diferiți 19: în contextul Războiului Rece, lumea s-a organizat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
al Internaționalei a II-a10, s-a discutat pentru prima dată despre chestiunea colonială. Această dezbatere însemna pentru mișcarea socialistă o tentativă de depășire a granițelor Bătrînului Continent. În situația dată, acest cadru geopolitic a influențat ansamblul dezbaterilor dintre partizanii și adversarii problemei coloniale: lumea era încă dominată de Europa și nu se putea reproșa socialiștilor faptul că nu au inclus în analizele lor o asemenea realitate. Foarte puțini au fost atunci socialiștii care au gîndit în termeni mondiali consecințele dezvoltării imperialismului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în propriul profit. Încă înainte de 1914, condițiile de viață ale clasei muncitoare germane au fost îmbunătățite, dar este adevărat, cu prețul unei puternice birocratizări a SPD și a organizațiilor sale satelit. Aici, inițiativa a venit din partea principalului responsabil al Statului, adversar înverșunat al socialismului. Complet diferit se prezintă situația în Belgia, unde, în cadrul POB se dezvoltă, încă de la sfîrșitul secolului al XX-lea, o amplă rețea de Cooperative și Case de ajutor reciproc inițiată de clasa muncitoare, independent de Stat. În
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cei mai disputați și încă necunoscuți din viața poetului (28 iunie 1883 - 12 iunie 1889), este una cu totul originală și credibilă: excluderea lui Eminescu din viața publică, moartea civilă, sub pretextul "nebuniei", au fost puse la cale concertat de adversarii săi, fie că făceau jocul cabalei masonice a epocii, fie din invidie față de o culme a expresivității lirice naționale. Oricum, atât poetul, cât și jurnalistul, devenise o autoritate morală incomodă pentru "canalia liberală", care-l făcuse chiar pe domnitorul Al.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Toddled. Rămâne în picioare faptul că Malraux, cel mai frapant caz de afiliere temporară la lozincile antifasciste ale Moscovei (ca și Orwell, Ignazio Silone, Koestler), fără să devină vasal sau executant, a avut puterea să se convertească într-un redutabil adversar al manipulării sovietice. Un caz de radicalism etic și estetic va fi Soljenițîn, care, așa cum se știe, în urma unui denunț, a făcut 5 ani de lagăr și 12 de deportare. Spre a-și publica "O zi din viața lui Ivan
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Este cel puțin o exagerare, susține Gelu Ionescu, o idee reducționistă, ce exclude din start poezia eminesciană din competiția cu urmașii săi Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia. Mai degrabă decât național, șarjează europeanul comparatist, Eminescu a fost naționalist, un conservator radical, adversar al liberalismului, simptom paseist prezent în tot romantismul european. La fel de radicale ni se par opiniile lui Gelu Ionescu despre Caragiale exprimate în 2002. Geniul caragialian a indus involuntar românilor acomodarea cu prostia, cu viciul și frauda morală; ridiculizându-le, trecându
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]